BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
LOCALIZAREA ªI NATURA TRIBURILOR ARABE
Fãrã îndoialã, biografia profetului Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze
ºi sã-l miluiascã - reprezintã o personificare completã a Mesajului Divin
sublim, pe care el l-a exprimat cu scopul de a salva rasa umanã din
mlaºtina întunericului ºi politeismului ºi de-a o îndrepta cãtre un paradis de
luminã ºi monoteism. Drept urmare, o imagine autenticã ºi comprehensivã a
acestui Mesaj se poate obþine doar printr-un studiu atent ºi o analizã
profundã atât a problemelor de fond, cât ºi a concluziilor ce pot fi trase din
consultarea unei asemenea biografii. Pentru a ilustra aceasta, a fost
introdus un întreg capitol referitor la natura ºi dezvoltarea triburilor arabe
anterioare islamului, precum ºi la circumstanþele în care s-a derulat
misiunea Profetului.
Localizarea arabilor
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “arab” înseamnã "deºert"
sau "pãmânt pustiu, neroditor, fãrã apã sau vegetaþie". Încã din zorii istoriei,
Peninsula Arabicã ºi locuitorii sãi erau descriºi într-o asemenea manierã.
Peninsula Arabicã este mãrginitã la vest de Marea Roºie ºi de
Muntele Sinai, la est de Golful Arabic ºi la sud de Marea Arabiei, care este
de fapt o prelungire a Oceanului Indian. La graniþa de nord se învecineazã
cu vechea Sirie ºi, doar parþial, cu Irakul. Suprafaþa totalã este estimatã a fi
între 385.000 km2 ºi 480.000 km2.
Datoritã aºezãrii sale geografice, peninsula ºi-a menþinut întotdeauna
o poziþie importantã. Peisajul geografic, alcãtuit în majoritate din deºert ºi
locuri nisipoase, a fãcut-o, în ciuda faptului cã se învecina cu douã mari
imperii, inaccesibilã strãinilor ºi invadatorilor ºi a permis locuitorilor o
libertate ºi independenþã completã de-a lungul secolelor.
Pe de altã parte, aceastã poziþie plasa peninsula ca pion central al
lumii vechi, furnizându-i acesteia legãturi maritime ºi terestre cu majoritatea
popoarelor de la acea vreme. Datoritã acestei poziþii strategice,[1] Peninsula
[1] Partea nord-vesticã este o poartã spre continentul african, cea
nord-esticã spre Europa, iar cea esticã spre India ºi China.
8
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Arabã devine centru comercial, cultural, religios ºi artistic.
Triburile arabe
Din punct de vedere al descendenþilor, triburile arabe au fost divizate
în trei grupe:
1. Vechii arabi - despre istoria cãrora se cunoaºte relativ puþin.
Dintre aceºtia amintim neamurile: ‘Ad, Thamud, Tasam, Jadis, Emlaq ºi
altele.
2. Arabii puri - urmaºi ai lui Ya’rub bin Iaºjub bin Qahtan. Mai erau
numiþi ºi Arabii Qahtanieni.
3. Arabii arabizaþi - urmaºii lui Ismail. De asemenea, mai erau
numiþi ºi Arabii Adnanieni.
Arabii puri - poporul din Qahtan - locuiau iniþial în Yemen ºi erau
divizaþi în numeroase triburi, dintre care douã foarte cunoscute:
a) Tribul Himiar - cele mai cunoscute clanuri erau: Zaid Al-Jamhur,
Quda’a ºi Sakasic.
b) Tribul Kahlan - cu renumitele neamuri: Hamdan, Anmar, Tai',
Muzhij, Kinda, Lakhm, Judham, Azd, Aus, Khazraj, precum ºi cu
descendenþii clanului Jafna - regii vechii Sirii.[1]
Din cauza degradãrii comerþului sub presiunea romanilor, care
dominau atât rutele comerciale maritime, cât ºi pe cele de uscat din Egipt
ºi Siria, tribul Kahlan a emigrat din Yemen, înainte de Marele Potop
(Sail Al-’Arim) pentru a se stabili în diferite pãrþi ale Peninsulei Arabice.
În mod firesc, confruntarea dintre triburile Kahlan ºi Himiar a condus
la evacuarea primilor ºi stabilirea celorlalþi în Yemen.
Triburile migratoare ale Kahlan-ului s-au divizat la rândul lor în patru
grupe:
1. Tribul AZD - sunt cei care sub conducerea lui ‘Imran bin ‘Amr
Muzaiqaba au rãtãcit prin Yemen ºi au trimis pionieri, îndreptându-se în
final spre nord. S-ar putea prezenta un rezumat al emigrãrii lor, dupã cum
urmeazã:
Tha’laba bin ‘Amr ºi-a pãrãsit propriul trib, Al-Azd, la Hijaz ºi s-a
stabilit între Tha’labiia ºi Zi Qar. Dupã ce s-a mai întremat, el s-a îndreptat
spre Medina, unde a ºi rãmas. Din seminþia sa fac parte Aus ºi Khazraj, fiii
[1] Vechea Sirie includea: Siria, Libanul, Iordania ºi Palestina de astãzi.
9
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
lui Haritsa bin Tha’laba.
Haritsa bin ’Amr, cunoscut ºi sub numele de Khuza’a, a rãtãcit
împreunã cu ai sãi prin Hijaz, pânã când a ajuns la Mar Az-Zahran. Mai
târziu, ei au cucerit clanul Haram ºi s-au stabilit în Mekka, dupã ce i-au
gonit pe locuitori, tribul Jurhum.
‘Imran bin ‘Amr ºi oamenii lui au mers în ‘Oman unde au întemeiat
tribul Azd, ai cãrui urmaºi au populat Tihama, fiind cunoscuþi sub numele de
Azd-de-ªanu’a.
Jafna bin ’Amr ºi familia sa s-au îndreptat spre Siria unde s-au ºi
stabilit ºi au pus bazele Regatului Ghassan, numit dupã un izvor de apã din
Hijaz, unde se opriserã în drumul lor.
2. Triburile LAKHM ºi JUZAM - din care se trãgea Nasr bin Rabi’a,
tatãl lui Manadhira, regele Hirei.
3. Tribul TAI’ - a emigrat de asemenea spre nord pentru a se stabili
în zona aºa-numiþilor Munþi Aja ºi Salma, numiþi, ulterior, Munþii Tai’.
4. Tribul KINDA - sãlãºluia în Bahrain, dar a fost alungat spre
Hadramout ºi Najd, unde a instituit un guvern puternic, dar de scurtã
duratã, deoarece întregul trib a pierit la scurtã vreme.
O altã ramurã a tribului Himiar, cunoscutã sub denumirea de Quda’a,
a pãrãsit de asemenea Yemenul ºi s-a stabilit în semideºertul Samaua, la
graniþa cu Irakul.
"Arabii arabizaþi" îºi trag rãdãcinile din vremuri strãvechi, prin
strãbunicul lor Avraam, dintr-un oraº din Irak, numit Ar, în apropiere de
Kufa, aºezat pe malul vestic al Eufratului. Sãpãturile arheologice au scos la
luminã detalii importante referitoare la oraº, la familia lui Avraam, precum ºi
la circumstanþele religioase ºi sociale preponderente.[1]
Este cunoscut faptul cã Avraam a pãrãsit Ar-ul în favoarea Harran-ului
ºi apoi a Palestinei, declarând acest loc cartier general pentru Mesajul sãu.
El a colindat apoi prin toatã regiunea. Când a ajuns în Egipt, faraonul a
încercat sã-i facã rãu soþiei sale, Sara, dar Allah a salvat-o ºi planul hain al
faraonului s-a întors împotriva lui. Astfel, el ºi-a putut da seama de
puternicul ei devotament faþã de Allah ºi, în semn de recunoaºtere a
virtuþilor sale, ºi-a pus propria fiicã, Hagar, la dispoziþia Sarei. Sara, însã, a
oferit-o pe Hagar de soþie lui Avraam.[2]
[1] Tafhim-ul-Qur’an, 1/553
[2] Sahih Al-Bukhari, 1/474
10
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Avraam s-a întors în Palestina, unde Hagar l-a nãscut pe Ismail. Sara
a devenit atât de geloasã pe Hagar, încât l-a obligat pe Avraam sã îi trimitã
pe Hagar ºi pe fiul ei într-o vale pustie, la poalele unui mic deal din Hijaz,
în vecinãtatea Casei Sfinte, în bãtaia puhoaielor ce veneau din ambele pãrþi.
El le-a ales un loc sub un copac falnic, în sus de Zamzam-ul de azi, în
apropierea pãrþii de sus a moscheei din Mekka, unde nu ajungeau nici
oamenii, nici apa ºi apoi s-a întors în Palestina, lãsându-ºi soþia ºi copilul
doar cu o taºcã din piele, câteva curmale ºi un vas cu apã. La scurt timp,
aceºtia au rãmas fãrã mâncare ºi apã, dar mulþumitã lui Allah apa a þâºnit
din pãmânt, ajutându-i sã supravieþuiascã ºi în continuare.
Întreaga poveste a izvorului Zamzam este deja renumitã în întreaga
lume.[1]
Un alt trib yemenit, Jurhum al II-lea, a venit, cu permisiunea lui Hagar,
sã locuiascã în Mekka, dupã ce, aºa cum se povesteºte, ar fi trãit în vãile
din jurul Mekkãi. În culegerea de tradiþii profetice "Sahih Al-Bukhari" se
menþioneazã cã acest trib a venit la Mekka pe când Ismail era încã un
copil, traversând valea cu mult înainte de aceastã întâmplare.
Avraam obiºnuia sã meargã din când în când la Mekka pentru a-ºi
vedea nevasta ºi fiul. Numãrul acestor cãlãtorii nu este cunoscut cu
exactitate, dar surse istorice autentice menþioneazã un numãr de patru.
Allah Preaînaltul afirmã în nobilul Coran cã El l-a îndemnat în vis pe
Avraam sã-ºi omoare fiul, pe Ismail, ºi, imediat dupã aceea, Avraam s-a
ridicat sã-i împlineascã porunca:[2]
“ªi când s-au supus amândoi ºi l-a întins pe el pe o tâmplã,
Am strigat Noi la el: “O, Avraam!
Tu ai împlinit vedenia! Astfel îi rãsplãtim noi pe cei care sãvârºesc bine!”
Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare rãzveditã
ªi l-am rãscumpãrat pe el printr-o jertfã minunatã" [37:103-107]
În "Genezã" se menþioneazã cã Ismail era cu treisprezece ani mai în
vârstã decât fratele sãu, Isaac. Fragmentul care relateazã sacrificarea lui
Ismail aratã cã aceasta s-a întâmplat într-adevãr înainte de naºterea lui
Isaac ºi cã promisiunea lui Allah de a-i dãrui lui Avraam încã un fiu, pe
Isaac, a fost fãcutã dupã derularea întregii întâmplãri.
În aceastã povestire se vorbeºte despre cel puþin o cãlãtorie, fãcutã
[1] Sahih Al-Bukhari, 1/475
[2] Pentru a-ºi încerca supunerea ºi credinþa faþã de Allah.
11
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
pe vremea când Ismail era încã un copil.
Al-Bukhari, dupã relatarea lui Ibn ’Abbas, amintea de celelalte trei
cãlãtorii. Prezentãm în continuare un rezumat al acestora:
Când Ismail a ajuns la vârsta bãrbãþiei, a învãþat limba arabã de la cei
din tribul Jurhum, care-l iubeau, îl admirau ºi care i-au dat de soþie pe una
dintre femeile lor, la scurt timp dupã moartea mamei lui.
Dorind sã-ºi vadã din nou soþia ºi fiul, dupã cãsãtoria lui Ismail,
Avraam a venit la Mekka, dar nu l-a gãsit acasã. El a întrebat-o pe soþia lui
Ismail despre soþul ei ºi despre viaþa lor împreunã. Ea s-a plâns de sãrãcie
ºi atunci el a rugat-o sã-i transmitã lui Ismail sã-ºi schimbe pragul uºii.
Ismail a înþeles mesajul, a divorþat de soþia lui ºi s-a cãsãtorit apoi cu fiica
lui Mudad bin ‘Amr, ºeful tribului Jurhum.[1]
Încã o datã, Avraam a venit sã-ºi viziteze fiul ºi din nou nu l-a gãsit
acasã. El i-a pus ºi noii soþii aceeaºi întrebare, însã ea a rãspuns cu
mulþumiri faþã de Allah. Avraam a rugat-o atunci sã-i transmitã lui Ismail sã
îºi pãstreze pragul uºii (adicã sã o pãstreze de soþie) ºi s-a întors în
Palestina.
A treia oarã, Avraam a venit la Mekka ºi l-a gãsit pe Ismail ascuþind o
sãgeatã sub un copac în apropiere de Zamzam. Întâlnirea, dupã o perioadã
atât de lungã de despãrþire, a fost foarte emoþionantã atât pentru Avraam,
care era un tatã iubitor, cât ºi pentru Ismail, care era un fiu devotat ºi
îndatoritor.
De data aceasta, tatãl ºi fiul au construit Al-Ka'ba ºi i-au înãlþat
pilonii. Avraam, în asentiment cu porunca lui Allah, i-a chemat pe oameni
sã facã pelerinaj la acest lãcaº.
Din mila lui Allah, Ismail a avut doisprezece fii de la fiica lui, Mudad,
iar aceºtia erau: Nabet, Qidar, Edbael, Mebºam, Miºma', Duma, Miºa,
Hudud, Yetma, Yetour, Nafis ºi Qidman. Mai târziu, ei au format
douãsprezece triburi ce locuiau la Mekka ºi fãceau comerþ în Yemen, Siria
veche ºi Egipt. Mai apoi, aceste triburi s-au rãspândit peste tot, chiar ºi în
afarã graniþelor peninsulei. Toþi aceºtia au fost daþi uitãrii, excepþie fãcând
descendenþii lui Nabet ºi Qidar.
Nabetanii - fiii lui Nabet - au dat naºtere unei civilizaþii înfloritoare la
nord de Hijaz, au instituit o puternicã guvernare ce ºi-a extins dominaþia
peste toate triburile învecinate ºi apoi ºi-au declarat capitala la Petra.
[1] Qalb Jazirat Al-Arab, p. 203
12
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Nimeni n-a avut îndrãzneala de a se îndoi de puterea lor, pânã când au
venit romanii ºi au reuºit sã le distrugã regatul. În urma unor cercetãri
detaliate, domnul Sulaiman An-Nadui a ajuns la concluzia cã regii
ghassanizi împreunã cu cei ai triburilor Aus ºi Khazraj nu erau Qahtanieni,
ci mai degrabã Nabetani.[1]
Descendenþii lui Qidar, fiul lui Ismail, au trãit multã vreme în Mekka,
înmulþindu-se ca numãr. Dintre aceºtia s-au nãscut ‘Adnan ºi fiul sãu,
Ma’ad, care sunt strãmoºii arabilor Adnanieni. Adnan este cel de-al
douãzeci ºi unu-lea din seria strãmoºilor profetici. Se povesteºte cã ori de
câte ori profetul Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã! -
vorbea despre strãmoºii lui se oprea la ‘Adnan ºi spunea: “Genealogii mint”,
iar despre ceilalþi nu mai amintea. Oricum, un grup de savanþi genealogi a
încercat sã schiþeze arborele genealogic al lui ‘Adnan. Ei au afirmat chiar
cã între ‘Adnan ºi Avraam erau exact patruzeci de strãmoºi.[2]
Nizar, unicul fiu al lui Ma’ad, a avut patru fii care au pus bazele a
patru mari triburi: Eiad, Anmar, Rabi’a ºi Mudar. Ultimii doi au dat naºtere
mai multor clanuri. Rabi’a i-a nãscut pe Asad, ‘Anaza ºi ‘Abdul Qais, Ua’il
i-a nãscut pe Bakr ºi Taghlib, Hanifa ºi mulþi alþii.
Triburile Mudar s-au ramificat în douã mari clanuri: Qais’Ailan bin
Mudar ºi cele ale lui Elias bin Mudar.
Din clanul Qais ’Ailan fãceau parte neamurile: Salim, Hauazin ºi
Ghatafan, din care au descins: ‘Abs, Zubian, Aºja’ ºi Ghani bin A’sur. Din
clanul Elias bin Mudar erau: Tamim bin Murra, Hudhail bin Mudrika, neamul
Asad bin Khuzaima ºi neamul Kinana bin Khuzaima din care au provenit
Quraiºii, descendenþii lui Fahr bin Malik bin An-Nadr bin Kinana.
Quraiºii s-au ramificat în numeroase triburi, dintre care cele mai
cunoscute erau: Juma, Sahm, ‘Udai, Makhzum, Taiim, Zahra ºi cele trei
clanuri ale lui Qusai bin Kilab: ‘Abd Ad-Dar bin Qusai, Asad bin 'Abdul
'Uzza bin Qusai ºi ‘Abd Manaf bin Qusai. ‘Abd Manaf s-a extins în patru
triburi: ‘Abd ªams, Naufal, Muttalib ºi Haºim. Oricum, din familia lui Haºim,
Allah l-a ales pe Profetul nostru al tuturor - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l
miluiascã!, Muhammed bin ‘Abdullah bin ‘Abdul-Muttalib bin Haºim.
Profetul Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã! -
[1] Tarikh Ard Al-Qur’an, 2/78-86
[2] Rahmat-ul-lil’alamin, 2/7-17
13
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
[1] Sahih Muslim, 2/245; Tirmidhi, 2/201
[2] Tirmidhi, 2/201
[3] Muhadrat Tarikh Al-Umam Al-Islamiia, 1/15,16
a spus: “Allah l-a ales pe Ismail dintre fiii lui Avraam, pe Kinana dintre fiii
lui Ismail, pe neamul Quraiº dintre fiii lui Kinana, pe neamul Haºim dintre fiii
Quraiºilor ºi El m-a ales pe mine dintre fiii lui Haºim”.[1]
Al-’Abbas bin 'Abdul-Muttalib l-a citat pe Mesagerul lui Allah - Allah
sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã, spunând: “Allah a creat lumea ºi m-a
ales pe mine din tot ce era mai bun. El a ales triburile ºi m-a ales pe mine
din tot ce era mai bun. El a ales familiile ºi m-a ales pe mine din tot ce era
mai bun. Eu reprezint tot ce este mai bun atât ca persoanã, cât ºi ca
familie”.[2]
Înmulþindu-se, copiii lui ‘Adnan au pornit sã caute pãºuni ºi apã,
împrãºtiindu-se în diferite pãrþi ale Arabiei.
Tribul lui ‘Abdul Qais împreunã cu câteva clanuri ale lui Bakr bin Ua’il
ºi Tamim au emigrat în Bahrain, unde s-au ºi stabilit.
Neamul Hanifa bin Sa’b bin Ali bin Bakr a mers sã locuiascã în Hijr,
capitala Yamamei. Toate triburile lui Bakr bin Ua’il au trãit într-un teritoriu
care includea Yamama, Bahrain, Saif Kazima, malul mãrii ºi graniþele
exterioare cu Irakul, Abla ºi Hait.
Cea mai mare parte a tribului lui Taghlib a trãit în regiunea Eufratului,
în timp ce unii dintre ei au trãit alãturi de Bakr.
Tribul Tamim a trãit în semideºertul Basra.
Tribul Salim a trãit în apropiere de Medina pe teritoriul ce se întindea
de la Uadi Al-Qura pânã la Khaibar ºi mai departe spre est, pânã la munþii
de la Harra.
Tribul Thaqif a sãlãºluit în Ta’if, iar tribul Hauazin, la est de Mekka, în
apropiere de Autas, pe drumul dintre Mekka ºi Basra.
Tribul Asad a trãit pe pãmânturile de la est de Taima’ ºi vest de Kufa,
în timp ce familia lui Tai’ a locuit între aºezarea tribului Asad ºi Taima’. Ei
se aflau cam la cinci zile distanþã (de mers pe jos) de Kufa.
Zubianii au populat regiunea dintre Taima’ ºi Hauran
Unele neamuri din tribul Kinana au trãit în Tihama, în timp ce unele
neamuri din tribul Quraiº au locuit în Mekka ºi împrejurimile ei. Quraiºii au
rãmas complet dezorganizaþi pânã în momentul în care Qusai bin Kilab a
reuºit sã grupeze rangurile lor sociale în termeni onorabili, adãugând o
importanþã deosebitã statutului lor.[3]
14
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
AUTORITATEA ªI REGALITATEA LA ARABI
Dacã vorbim de arabii de dinaintea islamului, credem cã, pentru a
facilita înþelegerea circumstanþelor emergente din perioada apariþiei
islamului, este necesar sã schiþãm anumite trãsãturi istorice ce
caracterizau autoritatea, regalitatea, sectarismul ºi dominaþiile religioase ale
arabilor.
Când a rãsãrit soarele islamului, cârmuitorii Arabiei erau de douã
tipuri: regi încoronaþi, care nu aveau un statut independent, ºi ºefi de triburi
ºi clanuri, care se bucurau de aceleaºi puteri ºi privilegii ca ºi regii
încoronaþi, dar erau mult mai independenþi, deºi unii dintre ei afiºau o
oarecare supunere faþã de aceºtia.
Regi încoronaþi erau doar în Yemen, Hira ºi în familiile din tribul
Ghassan. Toþi ceilalþi stãpânitori ai Arabiei erau neîncoranaþi.
Autoritatea în Yemen
Locuitorii din Saba reprezentau una dintre cele mai strãvechi naþiuni
de arabi puri care au trãit în Yemen. Sãpãturile arheologice de la Or au
scos la luminã dovezi ale existenþei lor cu douãzeci ºi cinci de secole
înaintea erei noastre. Civilizaþia lor era înfloritoare ºi dominaþia lor s-a
manifestat timp de unsprezece secole î.e.n.
Era lor se poate delimita în funcþie de urmãtoarele momente:
1. Secolele dinainte de anul 650 î.e.n., când regii lor erau numiþi
“Makrib Saba”. Capitala lor era Sarua, cunoscutã ºi sub numele de Khriba,
ale cãrei ruine se gãsesc pe un loc aflat la o zi distanþã de aripa vesticã a
Ma’rib-ului. În aceastã perioadã, ei au început sã construiascã “Barajul de
la Ma’rib”, care a jucat un rol important în istoria Yemenului. Se spune de
asemenea cã Saba era atât de puternicã, încât avea colonii ºi în interiorul
ºi în exteriorul Arabiei.
2. Anii 650 - 115 î.e.n. În aceastã perioadã, ei au renunþat la numele
"Makrib" ºi ºi-au însuºit denumirea de “Regii din Saba”. De asemenea,
ºi-au transferat capitala de la Sarua la Ma’rib. Ruinele Ma’rib-ului se aflau la
o distanþã de circa 28 km est de San’a.
15
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
3. Anii 115 î.e.n. - 300 e.n. În acest timp, tribul Himiar a cucerit
regatul Saba ºi a mutat capitala de la Ma’rib la Redan. Mai târziu, Redan
s-a numit Zifar. Ruinele sale se pot vedea încã pe Muntele Mudauuar, în
apropierea oraºului Yarim. În aceastã perioadã a început declinul lor.
Comerþul s-a degradat într-o mare mãsurã, mai întâi din cauza dominãrii
nabetanilor în nordul Hijaz-ului ºi mai apoi datoritã superioritãþii comerþului
naval al romanilor, dupã ce aceºtia au cucerit Egiptul, Siria ºi nordul
Hijaz-ului ºi, în ultima instanþã, din cauza ostilitãþilor inter-tribale. Datoritã
celor trei factori mai sus menþionaþi, familiile din Qahtan au fost dezbinate.
4. Din 300 e.n. - pânã când islamul s-a instalat în Yemen.
Aceastã perioadã a fost tulbure ºi agitatã. Numeroasele rãzboaie civile au
contribuit la înrobirea poporului yemenit de cãtre strãini ºi de aici a rezultat
pierderea independenþei. În aceastã perioadã, romanii au cucerit ‘Adn ºi
chiar i-au ajutat pe abisinieni (etiopieni) sã ocupe pentru prima datã
Yemenul în anul 340 e.n., folosindu-se de conflictul inter-tribal existent,
dintre Hamdan ºi Himiar. Ocupaþia etiopianã a Yemenului a durat pânã
în anul 378 e.n., când Yemenul ºi-a recâºtigat independenþa.
Mai târziu, au început sã aparã crãpãturi în Barajul Ma’rib, care au
condus la Marea Inundaþie (din 450 sau 451 e.n.), menþionatã în nobilul
Coran. Acesta a fost un eveniment important, ce a determinat cãderea
întregii civilizaþii yemenite ºi dispersarea naþiunilor ce trãiau în acel teritoriu.
În anul 523 e.n., evreul Zu Nauas a condus o campanie puternicã
împotriva creºtinilor din Najran, pentru a-i obliga sã treacã la iudaism.
Creºtinii au refuzat sã se converteascã ºi atunci au fost aruncaþi de vii
într-un ºanþ adânc unde fusese aprins un foc puternic. În Coran se
aminteºte despre aceastã întâmplare:
“Blestemaþi sã fie cei [care] au sãpat ºanþul adânc”. [85:4]
Aceastã atrocitate a stârnit o mânie puternicã în rândurile creºtinilor
ºi mai ales împãraþilor romani, care nu numai cã i-au instigat pe abisinieni
(etiopieni) împotriva arabilor, dar au ºi adunat o flotã numeroasã, de
ºaptezeci de mii de rãzboinici, cu care au ajutat armata abisinianã
(etiopianã) sã cucereascã Yemenul pentru a douã oarã, în anul 525 e.n.
Armata a fost condusã de Eriat, cãruia i s-a conferit autoritate asupra
Yemenului, poziþie pe care a pãstrat-o pânã când a fost asasinat de unul
dintre comandanþii armatei sale, Abraha, care, dupã reconcilierea cu regele
Abisiniei, a preluat autoritatea asupra Yemenului.
16
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Mai târziu, el a ordonat soldaþilor sã demoleze Al-Ka'ba, iar de atunci
el ºi soldaþii lui au devenit cunoscuþi sub numele de “oamenii elefantului”.
Dupã "evenimentul cu elefantul”, poporul din Yemen, sub conducerea
lui Ma’dikarib bin Saif Zu Yazin Al-Himiari ºi cu ajutorul persanilor, s-a
rãsculat împotriva invadatorilor abisinieni (etiopieni), ºi-a recâºtigat
independenþa ºi l-a numit rege pe Ma’dikarib. Acesta a fost asasinat de
cãtre un abisinian (etiopian) pe care-l folosea în serviciul sãu personal ºi
pentru protecþie. Familiei lui Zu Yazin i-a fost astfel rãpit dreptul la tron
pentru totdeauna. Kisra (Chosroes), regele persan, a numit un conducãtor
persan peste San’a ºi a transformat astfel Yemenul în colonie persanã.
Persanii ºi-au menþinut autoritatea în Yemen, pânã când Badhan, ultimul
dintre conducãtori, a îmbrãþiºat islamul în anul 638 e.n., încheindu-se astfel
ºi dominaþia persanã asupra Yemenului.
Autoritatea în Hira
Încã de pe vremea când Koroº cel Mare (557 - 529 î.e.n.) a unificat
triburile persane, acestea stãpâneau Irakul ºi împrejurimile sale. Nimeni nu
le-a putut clãtina autoritatea, pânã ce Alexandru cel Mare l-a învins pe
regele lor, Darius I, subjugându-i astfel pe persani în anul 326 î.e.n. Din
acest moment, pãmânturile persane au început sã fie divizate ºi conduse de
regi, numiþi “regii sectelor”, etapã care a durat pânã în anul 230 e.n. Între
timp, qahtanienii au ocupat câteva teritorii irakiene, fiind urmaþi mai târziu
de unii adnanieni, care au reuºit sã împartã cu ei unele zone ale
Mesopotamiei.
Persanii, sub conducerea lui Ardaºir, care a pus bazele statului
sasanian în anul 226 e.n., au recâºtigat suficientã unitate ºi putere pentru
a-i putea subjuga pe arabii ce trãiau în vecinãtatea regatului lor ºi i-au forþat
pe cei din tribul Quda’a sã plece în Siria, lãsându-i pe locuitorii din Hira ºi
Anbar sub dominaþie persanã.
În timpul lui Ardaºir, Juzaima Aluaddah ºi-a exercitat autoritatea
asupra Hirei, Rabi’a-ei ºi Mudar-ului, precum ºi asupra Mesopotamiei.
Ardaºir ºi-a dat seama cã îi era imposibil sã-i conducã pe arabi în mod
direct ºi sã-i împiedice sã atace graniþele dacã nu îl desemna drept rege pe
unul dintre ei, care sã se bucure de sprijinul ºi puterea propriului trib.
De asemenea, a înþeles cã-i putea folosi împotriva regilor bizantini, care
17
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
obiºnuiau sã-l hãrþuiascã tot timpul. În acelaºi timp, arabii din Irak îi puteau
înfrunta pe arabii din Siria, care erau sub stãpânirea regilor bizantini.
În orice caz, el a considerat de cuviinþã sã pãstreze un batalion persan sub
comanda regelui din Hira, pentru a-l putea folosi contra acelor arabi care
s-ar fi rãsculat împotriva lor.
Dupã moartea lui Juzaima, în jurul anului 268 e.n., ‘Amr bin ‘Udai bin
Nasr Al-Lakhmi a fost numit rege de cãtre regele persan, Sabur bin Ardaºir.
‘Amr a fost primul dintre regii Lakhmi care a domnit în Hira, pînã când
persanii l-au numit rege pe Qabaz bin Fairuz.
În timpul domniei lui Qabaz, a apãrut cineva cu numele de Mazdak,
care "propovãduia" desfrâul societãþii. Qabaz ºi mulþi dintre supuºii sãi au
aderat la religia lui Mazdak ºi l-au îndemnat chiar pe regele din Hira,
Al-Munzir bin Ma’ As-Sama', sã-i urmeze. Când acesta din urmã le-a
respins ordinele, din mândrie ºi respect de sine, Qabaz l-a înlãturat de la
putere ºi l-a numit în locul sãu pe Harith bin ‘Amr bin Hajar Al-Kindi, care
acceptase deja doctrina mazdakianã.
La scurtã vreme dupã izbânda lui Qabaz, Chosroes (Kisra), care ura
filozofia mazdakianã, l-a ucis pe Mazdak ºi pe mulþi dintre adepþii acestuia
ºi l-a reinstaurat pe Munzir pe tronul Hirei, dând ordin de arestare a lui
Harith, care se refugiase însã la tribul Al-Kalb, unde îºi va petrece, de
altfel, restul zilelor.
Fiii lui Al-Munzir bin Ma’ As-Sama' s-au menþinut la putere mult timp,
pânã când tronul a fost preluat de An-Nu’man bin Al-Munzir. Datoritã unei
calomnii rãspândite de Zaid bin ‘Udai Al-’Abbadi, regele persan s-a înfuriat
pe An-Nu’man ºi l-a convocat la palatul sãu.
An-Nu’man a plecat în secret la Hani bin Mas’ud, ºeful tribului ªaiban,
ºi ºi-a lãsat averea ºi familia sub protecþia acestuia, prezentându-se apoi în
faþa regelui persan, care l-a aruncat imediat în închisoare, unde a ºi murit.
Atunci, Kisra l-a numit rege în Hira pe Eias bin Qubaisa At-Ta’i. Lui Eias i
s-a poruncit sã-i transmitã lui Hani bin Mas’ud sã predea averea lui An
Nu’man în mâinile lui Kisra (Chosroes). ªeful arab a refuzat fanatic, astfel
încât regele persan a declarat imediat rãzboi tribului ªaiban. ªi-a mobilizat
trupele ºi rãzboinicii aflaþi sub conducerea regelui Eias, spre un loc numit
Zi Qar, unde a avut loc o luptã crâncenã, în urma cãreia, pentru prima datã
în istorie, persanii au suferit o puternicã înfrângere din partea arabilor.
18
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Acest eveniment a avut loc la foarte scurt timp de la naºterea profetului
Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã!, la opt luni dupã
instalarea lui Eias bin Qubaisa pe tronul Hirei.
Dupã Eias, în Hira a fost numit un conducãtor persan, dar în anul 632
e.n., puterea a fost preluatã din nou de familia lui Lukhm, iar Al-Munzir
Al Ma'rur a fost numit conducãtor. Domnia acestuia a durat numai opt luni,
pânã când Khalid bin Al-Ualid a venit asupra lui cu soldaþi musulmani.[1]
Autoritatea în vechea Sirie
În perioada emigrãrilor tribale, câteva clanuri Quda’a au ajuns pânã la
graniþele cu Siria, unde s-au ºi stabilit. Ei aparþineau familiei Sulaih bin
Haluan, din a cãrei spiþã erau fiii lui Duj’am bin Sulaih, cunoscuþi sub
numele de Ad-Duja’ima. Aceste clanuri Quda’a erau folosite de bizantini
pentru apãrarea graniþelor bizantine atât împotriva arabilor beduini, cât ºi
împotriva persanilor, ºi s-au bucurat de autonomie o perioadã lungã de timp.
Unul dintre cei mai cunoscuþi regi ai acestora a fost Ziiad bin Al-Habila.
În orice caz, autoritatea acestora s-a sfârºit prin înfrângerea lor de
cãtre ghassanizi, cãrora li s-a oferit în semn de recunoºtinþã mandatul de
autoritate asupra arabilor din Siria. Aceºtia ºi-au stabilit cartierul general
la Dumat Al-Jandal, unde au stãpânit pânã la bãtãlia de la Yarmuk,
în anul 13 d.H.
Ultimul lor rege, Jabala bin Al-Aihum, a îmbrãþiºat islamul în timpul
domniei lui ‘Omar bin Al-Khattab, "Conducãtorul Credincioºilor"[2] - Allah sã
fie mulþumit de el.
Autoritatea în Hijaz
Ismail - Pacea sã fie cu el - a avut autoritatea administrãrii Mekkãi,
fiind ºi custodele Sfântului Sanctuar pe tot parcursul vieþii sale. Dupã
moartea sa, la vârsta de 137 ani, i-au urmat doi dintre fiii sãi, Nabet ºi
Qidar. Mai târziu, conducerea a fost preluatã de bunicul lor matern, Mudad
bin ‘Amr Al-Jurhumi, transferând astfel conducerea Mekkãi tribului Jurhum.
[1] Muhadrat Tarikh Al-Umam Al-Islamiia, 1/29-32.
[2] Muhadrat Tarikh Al-Umam Al-Islamiia, 1/34; Tarikh Ard Al-Qur’an, 2/80-82
19
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Au menþinut în acest mod o poziþie venerabilã, deºi fiilor lui Ismail li s-a
conferit foarte puþinã autoritate, datoritã faptelor vitejeºti ale tatãlui lor, în
timpul construcþiei Sfântului Sanctuar. Ei ºi-au menþinut statutul pânã la
declinul tribului Jurhum, instalat cu puþin înainte de urcarea pe tron a lui
Nabucodonosor.[1]
Rolul politic al adnanizilor în Mekka a început sã creascã simþitor,
lucru atestat în mod cert de faptul cã la prima invazie a lui Nabucodonosor
asupra arabilor în 'Zati’Irq’, conducãtorul arabilor nu era din Jurhum.[2]
La a doua invazie a lui Nabucodonosor, în anul 587 î.e.n., adnanienii
au fost alungaþi din Yemen, în timp ce Burmia An-Nabi a fugit în vechea
Sirie cu Ma’ad. În momentul în care presiunea lui Nabucodonosor a mai
slãbit, Ma’ad s-a întors la Mekka, unde n-a mai gãsit pe nimeni din tribul
Jurhum, cu excepþia lui Jurºam bin Jalhama, a cãrui fiicã, Mu’ana, fusese
datã de soþie lui Ma’ad ºi care, mai târziu, a avut de la acesta un fiu, pe
nume Nizar.[3]
Din cauza condiþiilor de viaþã dificile ºi a sãrãciei care stãruia în
Mekka, tribul Jurhum a început sã-i trateze rãu pe pelerinii Sfântului
Sanctuar ºi sã abuzeze de fondurile acestuia. Acest fapt a trezit
resentimentele ºi ura adnanizilor (fiii lui Bakr bin ‘Abd Munaf bin Kinana)
care, cu ajutorul tribului Khuza’a ce venise sã se stabileascã într-o zonã
învecinatã, i-au chemat pe cei din tribul Marr Az-Zahran, i-au invadat pe cei
din tribul Jurhum ºi i-au alungat din Mekka, începând cu mijlocul secolului
al doilea e.n., lãsând astfel conducerea tribului Quda’a.
Când au pãrãsit Mekka, cei din tribul Jurhum au umplut fântâna
Zamzam-ului, au nivelat locul ºi au îngropat acolo o mulþime de lucruri.
Renumitul istoric Ibn Ishaq afirmã cã ‘Amr bin Al-Harith bin Mudad
Al-Juhumi ar fi îngropat în Zamzam doi cerbi de aur împreunã cu Piatra
Neagrã ºi o mulþime de alte bijuterii ºi sãbii, înainte de fuga lor dureroasã în
Yemen.[4]
Se estimeazã cã epoca lui Ismail ar fi durat douãzeci de secole î.e.n.,
ceea ce înseamnã cã tribul Jurhum a stat în Mekka douãzeci ºi unu de
secole, menþinând, deci, puterea în jur de douãzeci de secole.
[1] Ibn Hiºam, 1/111
[2] Qalb Jazirat Al-Arab, p.230
[3] Rahmat-ul-lil'alamun, 2/48
[4] Ibn Hiºam, 1/114,115
20
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Odatã cu înfrângerea tribului Jurhum, tribul Khuza’a a monopolizat
puterea în Mekka. Oricum, triburile Mudar se bucurau de trei privilegii:
1. Conducerea pelerinilor de la ‘Arafat la Muzdalifa ºi apoi de la Mina
la Pilonii de Piatrã ai Al-‘Aqaba. Acesta era dreptul familiei lui Al-Ghauth
bin Murra, unul dintre clanurile lui Elias bin Mudar, care se mai numea ºi
clanul Sofa. Acest privilegiu se referea la faptul cã pelerinilor nu le era
permis sã arunce pietre la Al-’Aqaba, decât dupã ce unul dintre bãrbaþii din
clanul Sofa arunca mai întâi. Dupã ce terminau cu aruncatul pietrelor ºi
voiau sã pãrãseascã valea Minei, bãrbaþii clanului Sofa se înºiruiau pe cele
douã laturi ale Al-’Aqaba ºi nimeni nu-i putea depãºi pânã când aceºtia nu
treceau ºi eliberau calea pentru pelerini. Dupã ce cei din clanul Sofa au
pierit, au fost înlocuiþi de familia lui Sa’d bin Zaid Manat, din tribul Tamim.
2. Al-Ifada (plecarea spre Mina dupã Muzdalifa) în dimineaþa
sacrificiului. Aceastã responsabilitate revenea familiei lui Aduan.
3. Amânarea lunilor sfinte. Aceasta era responsabilitatea familiei lui
Tamim bin ‘Udai din neamul Kinana.
Domnia tribului Khuza’a în Mekka a durat trei sute de ani, perioadã în
care adnanizii s-au rãspândit în tot Najd-ul, spre graniþele Bahrain-ului ºi
Irakului, în timp ce micile clanuri Quraiº (Halul, Harum ºi câteva familii
Kinana) au rãmas la graniþele Mekkãi. Ei nu s-au bucurat de nici un
privilegiu nici în Mekka, nici în Casa Sfântã pânã la apariþia lui Qusai bin
Kilab, al cãrui tatã se spune cã ar fi murit când el era încã prunc ºi a cãrui
mamã se cãsãtorise ulterior cu Rabi’a bin Haram din tribul ‘Udhra. Rabi’a
ºi-a dus soþia ºi copilul la lãcaºul lui de la graniþele Siriei.
Când Qusai a devenit tânãr bãrbat, s-a întors la Mekka. Aceasta era
condusã de Halil bin Habºa din tribul Khuza’a, care i-a dat-o de soþie lui
Qusai pe fiica sa, Hobba. Dupã moartea lui Halil, între Khuza’a ºi Quraiº a
izbucnit un rãzboi, care i-a permis apoi lui Qusai sã preia conducerea
Mekkãi ºi a Casei Sfinte.[1]
Motivele acestui rãzboi au fost ilustrate în trei versiuni:
1. Observând rãspândirea spiþei sale, dezvoltarea proprietãþii ºi
înãlþarea poziþiei sale dupã moartea lui Halil, Qusai s-a considerat mai
îndreptãþit sã-ºi asume responsabilitatea de a conduce Mekka ºi de a
prelua custodia Casei Sfinte, decât tribul Khuza’a ºi neamul Bakr. El a
argumentat cã aceia din tribul Quraiº erau ºefii descendenþilor lui Ismail. De
[1] Ibn Hiºam, 1/117
21
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
aceea, el s-a sfãtuit cu câþiva oameni din triburile Quraiº ºi Kinana, în
legãturã cu dorinþa sa de a-i evacua pe cei din tribul Khuza’a ºi pe cei din
neamul Bakr din Mekka. Aceºtia au aderat la opinia lui ºi l-au sprijinit.[1]
2. Cei din tribul Khuza’a au pretins cã Halil i-a cerut lui Qusai sã þinã
custodia Al-Ka'ba ºi sã conducã Mekka dupã moartea sa.
3. Halil i-a acordat fiicei sale, Hobba, dreptul de a sluji la Al-Ka'ba ºi
l-a numit pe Abu Ghabºan Al-Khuza’i sã o reprezinte pretutindeni. La
moartea lui Halil, Qusai a cumpãrat acest drept în schimbul unui burduf de
piele plin cu vin, ceea ce a stârnit nemulþumirea celor din tribul Khuza’a,
care au încercat sã-l impiedice pe Qusai sã obþinã custodia Casei Sfinte.
Oricum, acesta din urmã, cu ajutorul triburilor Quraiº ºi Kinana, a reuºit sã
preia puterea ºi chiar sã-i expulzeze complet din Mekka[2] pe cei din tribul
Khuza’a.
Oricare ar fi fost adevãrul, întreaga afacere a avut ca rezultat
deposedarea oamenilor Sofa de drepturile lor menþionate anterior, evacuarea
triburilor Khuza’a ºi Bakr din Mekka ºi transferarea autoritãþii asupra Mekkãi
ºi custodia Sfântului Sanctuar lui Qusai. Pe aceste considerente au avut loc
rãzboaie aprige între Qusai ºi Khuza’a, cu pierderi grave de ambele pãrþi,
reconcilieri ºi apoi arbitraj din partea lui Ya’mur bin ‘Auf din tribul Bakr, a
cãrui judecatã a determinat alegerea lui Qusai la conducerea Mekkãi ºi i-a
conferit dreptul de custode al Casei Sfinte. A fost recunoscutã însã
iresponsabilitatea lui Qusai pentru vãrsarea de sânge a celor din tribul
Khuza’a, precum ºi pentru impunerea banilor mânjiþi de sânge asupra celor
din tribul Khuza’a. Domnia lui Qusai asupra Mekkãi ºi a Casei Sfinte a
început în anul 440 e.n. ºi i-a permis acestuia, ºi apoi tribului Quraiº, sã
deþinã autoritatea absolutã asupra Mekkãi ºi custodia necondiþionatã a
Casei Sfinte, unde locuitorii din întreaga Arabie veneau sã-ºi aducã omagiul.
Qusai ºi-a adus neamurile la Mekka ºi le-a împãrþit-o lor, permiþând
astfel Quraiºilor sã-ºi construiascã locuinþe acolo.
An-Nus’a, familiile lui Safuan, Aduan ºi Murra bin ‘Auf ºi-au pãstrat
aceleaºi drepturi de care se bucurau ºi înainte de venirea lui.[3]
O realizare semnificativã atribuitã lui Qusai a fost construirea Casei
An-Nadua (o casã de consiliu) în partea de nord a moscheei Al-Ka'ba,
[1] Ibn Hiºam, 1/117
[2] Rahmat-ul-lil’alamin, 2/55
[3] Ibn Hiºam, 1/124
22
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
pentru a servi ca loc de întâlnire pentru Quraiºi.
Casa însãºi a adus imense beneficii Quraiºilor, asigurându-le unitatea
de opinie ºi soluþii cordiale la problemele pe care le aveau.[1]
Datoritã poziþiei sale de conducãtor, Qusai s-a bucurat de urmãtoarele
privilegii:
1. Prezidarea întâlnirilor de la Casa An-Nadua, unde se þineau întruniri
privind probleme serioase ºi unde se anunþau contractele de cãsãtorie.
2. Stindardul: monopoliza discuþiile legate de declaraþiile de rãzboi.
3. Portarul Al-Ka'ba: el era singurul în mãsurã sã deschidã poarta ºi
era responsabil de serviciul ºi protecþia acestui aºezãmânt.
4. Furnizarea apei pentru pelerini: el obiºnuia sã umple bazinele cu
apã îndulcitã cu stafide ºi curmale pentru a potoli setea pelerinilor.
5. Hrãnirea pelerinilor: pregãtirea hranei pentru pelerinii care nu ºi-o
puteau permite. Qusai a impus chiar o taxã anualã pe pãmânt, care se
plãtea în sezonul de pelerinaj pentru hranã.[2]
Este demn de menþionat cã el l-a ales pe ‘Abd Manaf, unul dintre fiii
lui, pentru onoruri ºi prestigiu, deºi acesta nu era fiul cel mai vârstnic, ci
‘Abd Ad-Dar, ºi i-a încredinþat responsabilitãþi precum: prezidarea Casei
An-Nadua, stindardul, monopolizarea discuþiilor, serviciul de portar la
Al-Ka'ba, furnizarea apei ºi a hranei pelerinilor. Datoritã faptului cã acþiunile
lui Qusai erau indiscutabile ºi ordinele sale inviolabile, moartea sa nu a
generat conflicte între fiii sãi. Neînþelegeri au apãrut mai târziu între nepoþii
lui, pentru cã imediat dupã moartea lui ‘Abd Munaf, fiii acestuia au început
sã se certe cu verii lor - fiii lui ‘Abd Ad Dar. Acest lucru ar fi stârnit
disensiuni ºi lupte în interiorul tribului Quraiº dacã nu ar fi existat un tratat
de pace, potrivit cãruia atribuþiile sã fie redistribuite astfel încât fiii lui ‘Abd
Munaf sã pãstreze serviciile de furnizare a apei ºi hrãnirea pelerinilor, iar fiii
lui ‘Abd Ad-Dar sã pãstreze steagul ºi serviciul de portar la Al-Ka'ba.
Fiii lui ‘Abd Munaf au tras la sorþi pentru îndatoririle lor, lãsând în
consecinþã sarcina furnizãrii hranei ºi a apei pe umerii lui Haºim bin ‘Abd
Munaf, dupã a cãrui moarte sarcina a fost preluatã de unul dintre fraþii sãi,
Al-Muttalib bin ‘Abd Munaf, ºi, mai apoi, de ‘Abd Al-Muttalib bin Haºim,
bunicul Profetului. Fiii sãi au ocupat aceastã poziþie pânã la apariþia
islamului, când îndatorirea a revenit lui ‘Abbas bin ‘Abdul-Muttalib.[3]
[1] Ibn Hiºam, 1/130
[2] Ibn Hiºam, 1/129 - 179
[3] Ibn Hiºam, 1/129 - 179
23
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
Numeroase alte funcþii au fost distribuite celor din tribul Quraiº, pentru
stabilirea bazelor unui nou stãtuleþ democratic cu oficii guvernamentale ºi
consilii similare celor din prezent.
Iatã câteva dintre aceste funcþii:
1. Tragerea la sorþi pentru idoli a fost atribuitã fiilor lui Juma.
2. Înregistrarea ofrandelor ºi a sacrificiilor, clarificarea disputelor ºi a
problemelor importante reveneau fiilor lui Sahm.
3. Consultanþa revenea fiilor lui Asad.
4. Administrarea banilor ºi a amenzilor aparþinea fiilor lui Taiim.
5. Purtãtorii stindardului naþional erau fiii lui Omaiia.
6. Institutul militar, infanteriºtii ºi cavaleria erau în responsabilitatea
fiilor lui Makhzum.
7. Fiii lui ‘Udai aveau funcþia de mediatori externi.[1]
Autoritatea în întreaga Arabie
Am amintit anterior despre emigrãrile qahtanizilor ºi adnanizilor,
precum ºi despre divizarea Arabiei între aceste douã triburi. Triburile care
sãlãºluiau în apropierea Hirei erau subordonate regelui arab al Hirei, iar cele
care locuiau în semideºertul sirian se aflau sub dominaþia regelui arab
ghassanid. Aceasta era o formã de dependenþã mai degrabã formalã decât
realã. Oricum, cei care locuiau în zonele de deºert din interiorul þãrii se
bucurau de o autonomie totalã.
Aceste triburi aveau, de fapt, conducãtori aleºi de întregul trib, care
era un semi-guvern bazat pe solidaritatea tribalã ºi interesele colective
pentru apãrarea pãmântului ºi a proprietãþii.
ªefii de trib aveau privilegii dictatoriale similare cu cele ale regilor ºi
pretindeau ascultare ºi supunere atât pe timp de rãzboi, cât ºi pe timp de
pace. Rivalitatea dintre veri pentru autoritate îi determina adesea sã se
întreacã unul pe altul în întreþinerea oaspeþilor, etalarea generozitãþii,
înþelepciunii ºi spiritului cavaleresc, pentru unicul motiv de a-ºi întrece rivalii
ºi de a-ºi câºtiga un renume printre oameni, mai ales printre poeþi, care
formau oficial purtãtorii de cuvânt ai acelui timp.
ªefii de trib aveau pretenþii speciale referitoare la prãzile de rãzboi. Ei
solicitau cam un sfert din pradã, indiferent de ce ar fi ales pentru sine sau
[1] Tarikh Ard Al-Qur’an, 2/104 - 106
24
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
ar fi gãsit pe drumul de întoarcere, putând chiar sã-ºi revendice pentru sine
capturile rãmase care nu se puteau împãrþi.
Situaþia politicã
Cele trei regiuni arabe adiacente graniþelor cu strãinii au suferit mari
pierderi ºi au fost puse în poziþie de inferioritate.
Oamenii de acolo erau fie stãpâni sau sclavi, fie conducãtori sau
subordonaþi. Stãpânii, în general strãini, aveau toate drepturile, în timp ce
sclavii nu aveau decât responsabilitãþi pe umeri. Altfel spus, conducerea
autocraticã arbitrarã a condus la încãlcarea drepturilor supuºilor, la
ignoranþã, opresiune, imoralitate, nedreptate ºi la alte diverse neplãceri,
transformându-i astfel într-un popor care bâjbâia în întuneric ºi ignoranþã,
asemenea unui pãmânt fertil care ºi-a cedat conducãtorilor ºi celor aflaþi la
putere fructele, spre a le irosi cu extravaganþã, pentru bucuriile, plãcerile,
poftele ºi dorinþele lor tiranice ºi agresive. Triburile care locuiau în
apropierea acestor regiuni fluctuau între Siria ºi Irak, iar cei care locuiau în
interiorul Arabiei erau dezbinaþi ºi dominaþi de conflicte tribale, precum ºi de
dispute rasiale ºi religioase.
Ei nu aveau nici un rege care sã le susþinã independenþa, nici mãcar
un partizan de la care sã primeascã sfaturi sau pe care sã poatã conta în
timpurile grele.
Conducãtorii din Hijaz erau foarte stimaþi ºi respectaþi de arabi, fiind
consideraþi stãpânii ºi servitorii centrului religios. Autoritatea în Hijaz era de
fapt un amestec de precedenþã secularã ºi oficialã ºi comandã religioasã.
Ei stãpâneau printre arabi în numele religiei ºi au monopolizat întotdeauna
custodia Sfântului Sanctuar ºi vecinãtãþile sale. Ei se ocupau de interesele
pelerinilor la Al-Ka'ba ºi aveau obligaþia de a pune în practicã legile lui
Avraam. Aveau chiar ºi oficii ºi departamente asemãnãtoare cu cele ale
parlamentelor de astãzi. Cu toate acestea, erau prea slabi pentru a putea
purta o misiune grea ºi acest fapt a fost clar evidenþiat în timpul invaziei
abisiniene (etiopiene).
25
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET
RELIGIILE ARABILOR
Majoritatea arabilor a consimþit la chemarea lui Ismail - Pacea sã fie
cu el - ºi a mãrturisit religia tatãlui acestuia, Avraam. Ei l-au slãvit pe Allah,
I-au mãrturisit Unicitatea ºi I-au urmat religia multã vreme, pânã când au
uitat o parte din ceea ce li se fãcuse cunoscut. Cu toate acestea, ei au
menþinut unele convingeri fundamentale, cum ar fi monoteismul, precum ºi
alte aspecte ale religiei lui Avraam. Aceasta pânã când un ºef al tribului
Khuza’a, pe nume ‘Amr bin Luhai, renumit pentru spiritul de dreptate,
milostenie, veneraþie ºi grijã pentru religie, iubit fãrã rezerve ºi ascultat de
cei din tribul sãu, s-a întors dintr-o cãlãtorie în Siria, unde i-a vãzut pe
oameni venerând idoli, fenomen pe care el l-a aprobat ºi l-a considerat
îndreptãþit, din moment ce Siria era lãcaºul Mesagerilor ºi Scripturilor. El
chiar a adus cu el un idol, Hubal, pe care l-a aºezat în mijlocul Al-Ka'ba,
chemându-i pe oameni sã-l venereze. Destul de repede, pãgânismul s-a
rãspândit în toatã Mekka ºi de aici ºi în Hijaz, poporul din Mekka având în
custodie nu numai Casa Sfântã, ci ºi întregul teritoriu sfânt. Astfel, în
regiune au fost introduºi o mulþime de idoli, cu diferite denumiri.[1]
De pildã, unul dintre idoli, pe nume Manat, era adorat într-un loc
cunoscut sub numele de Al-Muºallal, în apropiere de Qadid, la Marea
Roºie. Altul, Al-Lat, la Ta’if, iar un al treilea, Al ‘Uzza, în Valea Nakhla.
Politeismul predomina ºi numãrul idolilor a crescut în tot Hijaz-ul. S-a
amintit chiar cã ‘Amr bin Luhai, cu ajutorul unui djinn, care i-a spus cã idolii
poporului lui Noe - Uadd, Suua’, Yaguth, Ya’uk ºi Nasr - erau îngropaþi în
Jedda, i-a dezgropat ºi i-a dus la Tihama. În perioada pelerinajului, idolii
erau împãrþiþi între triburi ºi duºi acasã.[2] Fiecare trib ºi fiecare casã avea
idolul sãu, iar Casa Sfântã era împânzitã de astfel de idoli.
Când Profetul a cucerit Mekka, la Al-Ka'ba au fost gãsiþi 360 de idoli.
El i-a distrus, i-a înlãturat ºi le-a dat foc.[3]
Politeismul ºi adorarea idolilor devenise una dintre trãsãturile cele mai
proeminente ale religiei arabilor preislamici, în ciuda pretinsei mãrturisiri a
[1] Mukhtasar Sirat-ar-Rasul, p.12
[2] Sahih Al-Bukhari, 1/222
[3] Mukhtasar Sirat-ar-Rasul, p.13-54