BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


LOCALIZAREA ªI NATURA TRIBURILOR ARABE


Fãrã îndoialã, biografia profetului Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze


ºi sã-l miluiascã - reprezintã o personificare completã a Mesajului Divin


sublim, pe care el l-a exprimat cu scopul de a salva rasa umanã din


mlaºtina întunericului ºi politeismului ºi de-a o îndrepta cãtre un paradis de


luminã ºi monoteism. Drept urmare, o imagine autenticã ºi comprehensivã a


acestui Mesaj se poate obþine doar printr-un studiu atent ºi o analizã


profundã atât a problemelor de fond, cât ºi a concluziilor ce pot fi trase din


consultarea unei asemenea biografii. Pentru a ilustra aceasta, a fost


introdus un întreg capitol referitor la natura ºi dezvoltarea triburilor arabe


anterioare islamului, precum ºi la circumstanþele în care s-a derulat


misiunea Profetului.


Localizarea arabilor


Din punct de vedere etimologic, cuvântul “arab” înseamnã "deºert"


sau "pãmânt pustiu, neroditor, fãrã apã sau vegetaþie". Încã din zorii istoriei,


Peninsula Arabicã ºi locuitorii sãi erau descriºi într-o asemenea manierã.


Peninsula Arabicã este mãrginitã la vest de Marea Roºie ºi de


Muntele Sinai, la est de Golful Arabic ºi la sud de Marea Arabiei, care este


de fapt o prelungire a Oceanului Indian. La graniþa de nord se învecineazã


cu vechea Sirie ºi, doar parþial, cu Irakul. Suprafaþa totalã este estimatã a fi


între 385.000 km2 ºi 480.000 km2.


Datoritã aºezãrii sale geografice, peninsula ºi-a menþinut întotdeauna


o poziþie importantã. Peisajul geografic, alcãtuit în majoritate din deºert ºi


locuri nisipoase, a fãcut-o, în ciuda faptului cã se învecina cu douã mari


imperii, inaccesibilã strãinilor ºi invadatorilor ºi a permis locuitorilor o


libertate ºi independenþã completã de-a lungul secolelor.


Pe de altã parte, aceastã poziþie plasa peninsula ca pion central al


lumii vechi, furnizându-i acesteia legãturi maritime ºi terestre cu majoritatea


popoarelor de la acea vreme. Datoritã acestei poziþii strategice,[1] Peninsula


[1] Partea nord-vesticã este o poartã spre continentul african, cea


nord-esticã spre Europa, iar cea esticã spre India ºi China.


8


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Arabã devine centru comercial, cultural, religios ºi artistic.


Triburile arabe


Din punct de vedere al descendenþilor, triburile arabe au fost divizate


în trei grupe:


1. Vechii arabi - despre istoria cãrora se cunoaºte relativ puþin.


Dintre aceºtia amintim neamurile: ‘Ad, Thamud, Tasam, Jadis, Emlaq ºi


altele.


2. Arabii puri - urmaºi ai lui Ya’rub bin Iaºjub bin Qahtan. Mai erau


numiþi ºi Arabii Qahtanieni.


3. Arabii arabizaþi - urmaºii lui Ismail. De asemenea, mai erau


numiþi ºi Arabii Adnanieni.


Arabii puri - poporul din Qahtan - locuiau iniþial în Yemen ºi erau


divizaþi în numeroase triburi, dintre care douã foarte cunoscute:


a) Tribul Himiar - cele mai cunoscute clanuri erau: Zaid Al-Jamhur,


Quda’a ºi Sakasic.


b) Tribul Kahlan - cu renumitele neamuri: Hamdan, Anmar, Tai',


Muzhij, Kinda, Lakhm, Judham, Azd, Aus, Khazraj, precum ºi cu


descendenþii clanului Jafna - regii vechii Sirii.[1]


Din cauza degradãrii comerþului sub presiunea romanilor, care


dominau atât rutele comerciale maritime, cât ºi pe cele de uscat din Egipt


ºi Siria, tribul Kahlan a emigrat din Yemen, înainte de Marele Potop


(Sail Al-’Arim) pentru a se stabili în diferite pãrþi ale Peninsulei Arabice.


În mod firesc, confruntarea dintre triburile Kahlan ºi Himiar a condus


la evacuarea primilor ºi stabilirea celorlalþi în Yemen.


Triburile migratoare ale Kahlan-ului s-au divizat la rândul lor în patru


grupe:


1. Tribul AZD - sunt cei care sub conducerea lui ‘Imran bin ‘Amr


Muzaiqaba au rãtãcit prin Yemen ºi au trimis pionieri, îndreptându-se în


final spre nord. S-ar putea prezenta un rezumat al emigrãrii lor, dupã cum


urmeazã:


Tha’laba bin ‘Amr ºi-a pãrãsit propriul trib, Al-Azd, la Hijaz ºi s-a


stabilit între Tha’labiia ºi Zi Qar. Dupã ce s-a mai întremat, el s-a îndreptat


spre Medina, unde a ºi rãmas. Din seminþia sa fac parte Aus ºi Khazraj, fiii


[1] Vechea Sirie includea: Siria, Libanul, Iordania ºi Palestina de astãzi.


9


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


lui Haritsa bin Tha’laba.


Haritsa bin ’Amr, cunoscut ºi sub numele de Khuza’a, a rãtãcit


împreunã cu ai sãi prin Hijaz, pânã când a ajuns la Mar Az-Zahran. Mai


târziu, ei au cucerit clanul Haram ºi s-au stabilit în Mekka, dupã ce i-au


gonit pe locuitori, tribul Jurhum.


‘Imran bin ‘Amr ºi oamenii lui au mers în ‘Oman unde au întemeiat


tribul Azd, ai cãrui urmaºi au populat Tihama, fiind cunoscuþi sub numele de


Azd-de-ªanu’a.


Jafna bin ’Amr ºi familia sa s-au îndreptat spre Siria unde s-au ºi


stabilit ºi au pus bazele Regatului Ghassan, numit dupã un izvor de apã din


Hijaz, unde se opriserã în drumul lor.


2. Triburile LAKHM ºi JUZAM - din care se trãgea Nasr bin Rabi’a,


tatãl lui Manadhira, regele Hirei.


3. Tribul TAI’ - a emigrat de asemenea spre nord pentru a se stabili


în zona aºa-numiþilor Munþi Aja ºi Salma, numiþi, ulterior, Munþii Tai’.


4. Tribul KINDA - sãlãºluia în Bahrain, dar a fost alungat spre


Hadramout ºi Najd, unde a instituit un guvern puternic, dar de scurtã


duratã, deoarece întregul trib a pierit la scurtã vreme.


O altã ramurã a tribului Himiar, cunoscutã sub denumirea de Quda’a,


a pãrãsit de asemenea Yemenul ºi s-a stabilit în semideºertul Samaua, la


graniþa cu Irakul.


"Arabii arabizaþi" îºi trag rãdãcinile din vremuri strãvechi, prin


strãbunicul lor Avraam, dintr-un oraº din Irak, numit Ar, în apropiere de


Kufa, aºezat pe malul vestic al Eufratului. Sãpãturile arheologice au scos la


luminã detalii importante referitoare la oraº, la familia lui Avraam, precum ºi


la circumstanþele religioase ºi sociale preponderente.[1]


Este cunoscut faptul cã Avraam a pãrãsit Ar-ul în favoarea Harran-ului


ºi apoi a Palestinei, declarând acest loc cartier general pentru Mesajul sãu.


El a colindat apoi prin toatã regiunea. Când a ajuns în Egipt, faraonul a


încercat sã-i facã rãu soþiei sale, Sara, dar Allah a salvat-o ºi planul hain al


faraonului s-a întors împotriva lui. Astfel, el ºi-a putut da seama de


puternicul ei devotament faþã de Allah ºi, în semn de recunoaºtere a


virtuþilor sale, ºi-a pus propria fiicã, Hagar, la dispoziþia Sarei. Sara, însã, a


oferit-o pe Hagar de soþie lui Avraam.[2]


[1] Tafhim-ul-Qur’an, 1/553


[2] Sahih Al-Bukhari, 1/474


10


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Avraam s-a întors în Palestina, unde Hagar l-a nãscut pe Ismail. Sara


a devenit atât de geloasã pe Hagar, încât l-a obligat pe Avraam sã îi trimitã


pe Hagar ºi pe fiul ei într-o vale pustie, la poalele unui mic deal din Hijaz,


în vecinãtatea Casei Sfinte, în bãtaia puhoaielor ce veneau din ambele pãrþi.


El le-a ales un loc sub un copac falnic, în sus de Zamzam-ul de azi, în


apropierea pãrþii de sus a moscheei din Mekka, unde nu ajungeau nici


oamenii, nici apa ºi apoi s-a întors în Palestina, lãsându-ºi soþia ºi copilul


doar cu o taºcã din piele, câteva curmale ºi un vas cu apã. La scurt timp,


aceºtia au rãmas fãrã mâncare ºi apã, dar mulþumitã lui Allah apa a þâºnit


din pãmânt, ajutându-i sã supravieþuiascã ºi în continuare.


Întreaga poveste a izvorului Zamzam este deja renumitã în întreaga


lume.[1]


Un alt trib yemenit, Jurhum al II-lea, a venit, cu permisiunea lui Hagar,


sã locuiascã în Mekka, dupã ce, aºa cum se povesteºte, ar fi trãit în vãile


din jurul Mekkãi. În culegerea de tradiþii profetice "Sahih Al-Bukhari" se


menþioneazã cã acest trib a venit la Mekka pe când Ismail era încã un


copil, traversând valea cu mult înainte de aceastã întâmplare.


Avraam obiºnuia sã meargã din când în când la Mekka pentru a-ºi


vedea nevasta ºi fiul. Numãrul acestor cãlãtorii nu este cunoscut cu


exactitate, dar surse istorice autentice menþioneazã un numãr de patru.


Allah Preaînaltul afirmã în nobilul Coran cã El l-a îndemnat în vis pe


Avraam sã-ºi omoare fiul, pe Ismail, ºi, imediat dupã aceea, Avraam s-a


ridicat sã-i împlineascã porunca:[2]


“ªi când s-au supus amândoi ºi l-a întins pe el pe o tâmplã,


Am strigat Noi la el: “O, Avraam!


Tu ai împlinit vedenia! Astfel îi rãsplãtim noi pe cei care sãvârºesc bine!”


Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare rãzveditã


ªi l-am rãscumpãrat pe el printr-o jertfã minunatã" [37:103-107]


În "Genezã" se menþioneazã cã Ismail era cu treisprezece ani mai în


vârstã decât fratele sãu, Isaac. Fragmentul care relateazã sacrificarea lui


Ismail aratã cã aceasta s-a întâmplat într-adevãr înainte de naºterea lui


Isaac ºi cã promisiunea lui Allah de a-i dãrui lui Avraam încã un fiu, pe


Isaac, a fost fãcutã dupã derularea întregii întâmplãri.


În aceastã povestire se vorbeºte despre cel puþin o cãlãtorie, fãcutã


[1] Sahih Al-Bukhari, 1/475


[2] Pentru a-ºi încerca supunerea ºi credinþa faþã de Allah.


11


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


pe vremea când Ismail era încã un copil.


Al-Bukhari, dupã relatarea lui Ibn ’Abbas, amintea de celelalte trei


cãlãtorii. Prezentãm în continuare un rezumat al acestora:


Când Ismail a ajuns la vârsta bãrbãþiei, a învãþat limba arabã de la cei


din tribul Jurhum, care-l iubeau, îl admirau ºi care i-au dat de soþie pe una


dintre femeile lor, la scurt timp dupã moartea mamei lui.


Dorind sã-ºi vadã din nou soþia ºi fiul, dupã cãsãtoria lui Ismail,


Avraam a venit la Mekka, dar nu l-a gãsit acasã. El a întrebat-o pe soþia lui


Ismail despre soþul ei ºi despre viaþa lor împreunã. Ea s-a plâns de sãrãcie


ºi atunci el a rugat-o sã-i transmitã lui Ismail sã-ºi schimbe pragul uºii.


Ismail a înþeles mesajul, a divorþat de soþia lui ºi s-a cãsãtorit apoi cu fiica


lui Mudad bin ‘Amr, ºeful tribului Jurhum.[1]


Încã o datã, Avraam a venit sã-ºi viziteze fiul ºi din nou nu l-a gãsit


acasã. El i-a pus ºi noii soþii aceeaºi întrebare, însã ea a rãspuns cu


mulþumiri faþã de Allah. Avraam a rugat-o atunci sã-i transmitã lui Ismail sã


îºi pãstreze pragul uºii (adicã sã o pãstreze de soþie) ºi s-a întors în


Palestina.


A treia oarã, Avraam a venit la Mekka ºi l-a gãsit pe Ismail ascuþind o


sãgeatã sub un copac în apropiere de Zamzam. Întâlnirea, dupã o perioadã


atât de lungã de despãrþire, a fost foarte emoþionantã atât pentru Avraam,


care era un tatã iubitor, cât ºi pentru Ismail, care era un fiu devotat ºi


îndatoritor.


De data aceasta, tatãl ºi fiul au construit Al-Ka'ba ºi i-au înãlþat


pilonii. Avraam, în asentiment cu porunca lui Allah, i-a chemat pe oameni


sã facã pelerinaj la acest lãcaº.


Din mila lui Allah, Ismail a avut doisprezece fii de la fiica lui, Mudad,


iar aceºtia erau: Nabet, Qidar, Edbael, Mebºam, Miºma', Duma, Miºa,


Hudud, Yetma, Yetour, Nafis ºi Qidman. Mai târziu, ei au format


douãsprezece triburi ce locuiau la Mekka ºi fãceau comerþ în Yemen, Siria


veche ºi Egipt. Mai apoi, aceste triburi s-au rãspândit peste tot, chiar ºi în


afarã graniþelor peninsulei. Toþi aceºtia au fost daþi uitãrii, excepþie fãcând


descendenþii lui Nabet ºi Qidar.


Nabetanii - fiii lui Nabet - au dat naºtere unei civilizaþii înfloritoare la


nord de Hijaz, au instituit o puternicã guvernare ce ºi-a extins dominaþia


peste toate triburile învecinate ºi apoi ºi-au declarat capitala la Petra.


[1] Qalb Jazirat Al-Arab, p. 203


12


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Nimeni n-a avut îndrãzneala de a se îndoi de puterea lor, pânã când au


venit romanii ºi au reuºit sã le distrugã regatul. În urma unor cercetãri


detaliate, domnul Sulaiman An-Nadui a ajuns la concluzia cã regii


ghassanizi împreunã cu cei ai triburilor Aus ºi Khazraj nu erau Qahtanieni,


ci mai degrabã Nabetani.[1]


Descendenþii lui Qidar, fiul lui Ismail, au trãit multã vreme în Mekka,


înmulþindu-se ca numãr. Dintre aceºtia s-au nãscut ‘Adnan ºi fiul sãu,


Ma’ad, care sunt strãmoºii arabilor Adnanieni. Adnan este cel de-al


douãzeci ºi unu-lea din seria strãmoºilor profetici. Se povesteºte cã ori de


câte ori profetul Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã! -


vorbea despre strãmoºii lui se oprea la ‘Adnan ºi spunea: “Genealogii mint”,


iar despre ceilalþi nu mai amintea. Oricum, un grup de savanþi genealogi a


încercat sã schiþeze arborele genealogic al lui ‘Adnan. Ei au afirmat chiar


cã între ‘Adnan ºi Avraam erau exact patruzeci de strãmoºi.[2]


Nizar, unicul fiu al lui Ma’ad, a avut patru fii care au pus bazele a


patru mari triburi: Eiad, Anmar, Rabi’a ºi Mudar. Ultimii doi au dat naºtere


mai multor clanuri. Rabi’a i-a nãscut pe Asad, ‘Anaza ºi ‘Abdul Qais, Ua’il


i-a nãscut pe Bakr ºi Taghlib, Hanifa ºi mulþi alþii.


Triburile Mudar s-au ramificat în douã mari clanuri: Qais’Ailan bin


Mudar ºi cele ale lui Elias bin Mudar.


Din clanul Qais ’Ailan fãceau parte neamurile: Salim, Hauazin ºi


Ghatafan, din care au descins: ‘Abs, Zubian, Aºja’ ºi Ghani bin A’sur. Din


clanul Elias bin Mudar erau: Tamim bin Murra, Hudhail bin Mudrika, neamul


Asad bin Khuzaima ºi neamul Kinana bin Khuzaima din care au provenit


Quraiºii, descendenþii lui Fahr bin Malik bin An-Nadr bin Kinana.


Quraiºii s-au ramificat în numeroase triburi, dintre care cele mai


cunoscute erau: Juma, Sahm, ‘Udai, Makhzum, Taiim, Zahra ºi cele trei


clanuri ale lui Qusai bin Kilab: ‘Abd Ad-Dar bin Qusai, Asad bin 'Abdul


'Uzza bin Qusai ºi ‘Abd Manaf bin Qusai. ‘Abd Manaf s-a extins în patru


triburi: ‘Abd ªams, Naufal, Muttalib ºi Haºim. Oricum, din familia lui Haºim,


Allah l-a ales pe Profetul nostru al tuturor - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l


miluiascã!, Muhammed bin ‘Abdullah bin ‘Abdul-Muttalib bin Haºim.


Profetul Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã! -


[1] Tarikh Ard Al-Qur’an, 2/78-86


[2] Rahmat-ul-lil’alamin, 2/7-17


13


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


[1] Sahih Muslim, 2/245; Tirmidhi, 2/201


[2] Tirmidhi, 2/201


[3] Muhadrat Tarikh Al-Umam Al-Islamiia, 1/15,16


a spus: “Allah l-a ales pe Ismail dintre fiii lui Avraam, pe Kinana dintre fiii


lui Ismail, pe neamul Quraiº dintre fiii lui Kinana, pe neamul Haºim dintre fiii


Quraiºilor ºi El m-a ales pe mine dintre fiii lui Haºim”.[1]


Al-’Abbas bin 'Abdul-Muttalib l-a citat pe Mesagerul lui Allah - Allah


sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã, spunând: “Allah a creat lumea ºi m-a


ales pe mine din tot ce era mai bun. El a ales triburile ºi m-a ales pe mine


din tot ce era mai bun. El a ales familiile ºi m-a ales pe mine din tot ce era


mai bun. Eu reprezint tot ce este mai bun atât ca persoanã, cât ºi ca


familie”.[2]


Înmulþindu-se, copiii lui ‘Adnan au pornit sã caute pãºuni ºi apã,


împrãºtiindu-se în diferite pãrþi ale Arabiei.


Tribul lui ‘Abdul Qais împreunã cu câteva clanuri ale lui Bakr bin Ua’il


ºi Tamim au emigrat în Bahrain, unde s-au ºi stabilit.


Neamul Hanifa bin Sa’b bin Ali bin Bakr a mers sã locuiascã în Hijr,


capitala Yamamei. Toate triburile lui Bakr bin Ua’il au trãit într-un teritoriu


care includea Yamama, Bahrain, Saif Kazima, malul mãrii ºi graniþele


exterioare cu Irakul, Abla ºi Hait.


Cea mai mare parte a tribului lui Taghlib a trãit în regiunea Eufratului,


în timp ce unii dintre ei au trãit alãturi de Bakr.


Tribul Tamim a trãit în semideºertul Basra.


Tribul Salim a trãit în apropiere de Medina pe teritoriul ce se întindea


de la Uadi Al-Qura pânã la Khaibar ºi mai departe spre est, pânã la munþii


de la Harra.


Tribul Thaqif a sãlãºluit în Ta’if, iar tribul Hauazin, la est de Mekka, în


apropiere de Autas, pe drumul dintre Mekka ºi Basra.


Tribul Asad a trãit pe pãmânturile de la est de Taima’ ºi vest de Kufa,


în timp ce familia lui Tai’ a locuit între aºezarea tribului Asad ºi Taima’. Ei


se aflau cam la cinci zile distanþã (de mers pe jos) de Kufa.


Zubianii au populat regiunea dintre Taima’ ºi Hauran


Unele neamuri din tribul Kinana au trãit în Tihama, în timp ce unele


neamuri din tribul Quraiº au locuit în Mekka ºi împrejurimile ei. Quraiºii au


rãmas complet dezorganizaþi pânã în momentul în care Qusai bin Kilab a


reuºit sã grupeze rangurile lor sociale în termeni onorabili, adãugând o


importanþã deosebitã statutului lor.[3]


14


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


AUTORITATEA ªI REGALITATEA LA ARABI


Dacã vorbim de arabii de dinaintea islamului, credem cã, pentru a


facilita înþelegerea circumstanþelor emergente din perioada apariþiei


islamului, este necesar sã schiþãm anumite trãsãturi istorice ce


caracterizau autoritatea, regalitatea, sectarismul ºi dominaþiile religioase ale


arabilor.


Când a rãsãrit soarele islamului, cârmuitorii Arabiei erau de douã


tipuri: regi încoronaþi, care nu aveau un statut independent, ºi ºefi de triburi


ºi clanuri, care se bucurau de aceleaºi puteri ºi privilegii ca ºi regii


încoronaþi, dar erau mult mai independenþi, deºi unii dintre ei afiºau o


oarecare supunere faþã de aceºtia.


Regi încoronaþi erau doar în Yemen, Hira ºi în familiile din tribul


Ghassan. Toþi ceilalþi stãpânitori ai Arabiei erau neîncoranaþi.


Autoritatea în Yemen


Locuitorii din Saba reprezentau una dintre cele mai strãvechi naþiuni


de arabi puri care au trãit în Yemen. Sãpãturile arheologice de la Or au


scos la luminã dovezi ale existenþei lor cu douãzeci ºi cinci de secole


înaintea erei noastre. Civilizaþia lor era înfloritoare ºi dominaþia lor s-a


manifestat timp de unsprezece secole î.e.n.


Era lor se poate delimita în funcþie de urmãtoarele momente:


1. Secolele dinainte de anul 650 î.e.n., când regii lor erau numiþi


“Makrib Saba”. Capitala lor era Sarua, cunoscutã ºi sub numele de Khriba,


ale cãrei ruine se gãsesc pe un loc aflat la o zi distanþã de aripa vesticã a


Ma’rib-ului. În aceastã perioadã, ei au început sã construiascã “Barajul de


la Ma’rib”, care a jucat un rol important în istoria Yemenului. Se spune de


asemenea cã Saba era atât de puternicã, încât avea colonii ºi în interiorul


ºi în exteriorul Arabiei.


2. Anii 650 - 115 î.e.n. În aceastã perioadã, ei au renunþat la numele


"Makrib" ºi ºi-au însuºit denumirea de “Regii din Saba”. De asemenea,


ºi-au transferat capitala de la Sarua la Ma’rib. Ruinele Ma’rib-ului se aflau la


o distanþã de circa 28 km est de San’a.


15


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


3. Anii 115 î.e.n. - 300 e.n. În acest timp, tribul Himiar a cucerit


regatul Saba ºi a mutat capitala de la Ma’rib la Redan. Mai târziu, Redan


s-a numit Zifar. Ruinele sale se pot vedea încã pe Muntele Mudauuar, în


apropierea oraºului Yarim. În aceastã perioadã a început declinul lor.


Comerþul s-a degradat într-o mare mãsurã, mai întâi din cauza dominãrii


nabetanilor în nordul Hijaz-ului ºi mai apoi datoritã superioritãþii comerþului


naval al romanilor, dupã ce aceºtia au cucerit Egiptul, Siria ºi nordul


Hijaz-ului ºi, în ultima instanþã, din cauza ostilitãþilor inter-tribale. Datoritã


celor trei factori mai sus menþionaþi, familiile din Qahtan au fost dezbinate.


4. Din 300 e.n. - pânã când islamul s-a instalat în Yemen.


Aceastã perioadã a fost tulbure ºi agitatã. Numeroasele rãzboaie civile au


contribuit la înrobirea poporului yemenit de cãtre strãini ºi de aici a rezultat


pierderea independenþei. În aceastã perioadã, romanii au cucerit ‘Adn ºi


chiar i-au ajutat pe abisinieni (etiopieni) sã ocupe pentru prima datã


Yemenul în anul 340 e.n., folosindu-se de conflictul inter-tribal existent,


dintre Hamdan ºi Himiar. Ocupaþia etiopianã a Yemenului a durat pânã


în anul 378 e.n., când Yemenul ºi-a recâºtigat independenþa.


Mai târziu, au început sã aparã crãpãturi în Barajul Ma’rib, care au


condus la Marea Inundaþie (din 450 sau 451 e.n.), menþionatã în nobilul


Coran. Acesta a fost un eveniment important, ce a determinat cãderea


întregii civilizaþii yemenite ºi dispersarea naþiunilor ce trãiau în acel teritoriu.


În anul 523 e.n., evreul Zu Nauas a condus o campanie puternicã


împotriva creºtinilor din Najran, pentru a-i obliga sã treacã la iudaism.


Creºtinii au refuzat sã se converteascã ºi atunci au fost aruncaþi de vii


într-un ºanþ adânc unde fusese aprins un foc puternic. În Coran se


aminteºte despre aceastã întâmplare:


“Blestemaþi sã fie cei [care] au sãpat ºanþul adânc”. [85:4]


Aceastã atrocitate a stârnit o mânie puternicã în rândurile creºtinilor


ºi mai ales împãraþilor romani, care nu numai cã i-au instigat pe abisinieni


(etiopieni) împotriva arabilor, dar au ºi adunat o flotã numeroasã, de


ºaptezeci de mii de rãzboinici, cu care au ajutat armata abisinianã


(etiopianã) sã cucereascã Yemenul pentru a douã oarã, în anul 525 e.n.


Armata a fost condusã de Eriat, cãruia i s-a conferit autoritate asupra


Yemenului, poziþie pe care a pãstrat-o pânã când a fost asasinat de unul


dintre comandanþii armatei sale, Abraha, care, dupã reconcilierea cu regele


Abisiniei, a preluat autoritatea asupra Yemenului.


16


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Mai târziu, el a ordonat soldaþilor sã demoleze Al-Ka'ba, iar de atunci


el ºi soldaþii lui au devenit cunoscuþi sub numele de “oamenii elefantului”.


Dupã "evenimentul cu elefantul”, poporul din Yemen, sub conducerea


lui Ma’dikarib bin Saif Zu Yazin Al-Himiari ºi cu ajutorul persanilor, s-a


rãsculat împotriva invadatorilor abisinieni (etiopieni), ºi-a recâºtigat


independenþa ºi l-a numit rege pe Ma’dikarib. Acesta a fost asasinat de


cãtre un abisinian (etiopian) pe care-l folosea în serviciul sãu personal ºi


pentru protecþie. Familiei lui Zu Yazin i-a fost astfel rãpit dreptul la tron


pentru totdeauna. Kisra (Chosroes), regele persan, a numit un conducãtor


persan peste San’a ºi a transformat astfel Yemenul în colonie persanã.


Persanii ºi-au menþinut autoritatea în Yemen, pânã când Badhan, ultimul


dintre conducãtori, a îmbrãþiºat islamul în anul 638 e.n., încheindu-se astfel


ºi dominaþia persanã asupra Yemenului.


Autoritatea în Hira


Încã de pe vremea când Koroº cel Mare (557 - 529 î.e.n.) a unificat


triburile persane, acestea stãpâneau Irakul ºi împrejurimile sale. Nimeni nu


le-a putut clãtina autoritatea, pânã ce Alexandru cel Mare l-a învins pe


regele lor, Darius I, subjugându-i astfel pe persani în anul 326 î.e.n. Din


acest moment, pãmânturile persane au început sã fie divizate ºi conduse de


regi, numiþi “regii sectelor”, etapã care a durat pânã în anul 230 e.n. Între


timp, qahtanienii au ocupat câteva teritorii irakiene, fiind urmaþi mai târziu


de unii adnanieni, care au reuºit sã împartã cu ei unele zone ale


Mesopotamiei.


Persanii, sub conducerea lui Ardaºir, care a pus bazele statului


sasanian în anul 226 e.n., au recâºtigat suficientã unitate ºi putere pentru


a-i putea subjuga pe arabii ce trãiau în vecinãtatea regatului lor ºi i-au forþat


pe cei din tribul Quda’a sã plece în Siria, lãsându-i pe locuitorii din Hira ºi


Anbar sub dominaþie persanã.


În timpul lui Ardaºir, Juzaima Aluaddah ºi-a exercitat autoritatea


asupra Hirei, Rabi’a-ei ºi Mudar-ului, precum ºi asupra Mesopotamiei.


Ardaºir ºi-a dat seama cã îi era imposibil sã-i conducã pe arabi în mod


direct ºi sã-i împiedice sã atace graniþele dacã nu îl desemna drept rege pe


unul dintre ei, care sã se bucure de sprijinul ºi puterea propriului trib.


De asemenea, a înþeles cã-i putea folosi împotriva regilor bizantini, care


17


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


obiºnuiau sã-l hãrþuiascã tot timpul. În acelaºi timp, arabii din Irak îi puteau


înfrunta pe arabii din Siria, care erau sub stãpânirea regilor bizantini.


În orice caz, el a considerat de cuviinþã sã pãstreze un batalion persan sub


comanda regelui din Hira, pentru a-l putea folosi contra acelor arabi care


s-ar fi rãsculat împotriva lor.


Dupã moartea lui Juzaima, în jurul anului 268 e.n., ‘Amr bin ‘Udai bin


Nasr Al-Lakhmi a fost numit rege de cãtre regele persan, Sabur bin Ardaºir.


‘Amr a fost primul dintre regii Lakhmi care a domnit în Hira, pînã când


persanii l-au numit rege pe Qabaz bin Fairuz.


În timpul domniei lui Qabaz, a apãrut cineva cu numele de Mazdak,


care "propovãduia" desfrâul societãþii. Qabaz ºi mulþi dintre supuºii sãi au


aderat la religia lui Mazdak ºi l-au îndemnat chiar pe regele din Hira,


Al-Munzir bin Ma’ As-Sama', sã-i urmeze. Când acesta din urmã le-a


respins ordinele, din mândrie ºi respect de sine, Qabaz l-a înlãturat de la


putere ºi l-a numit în locul sãu pe Harith bin ‘Amr bin Hajar Al-Kindi, care


acceptase deja doctrina mazdakianã.


La scurtã vreme dupã izbânda lui Qabaz, Chosroes (Kisra), care ura


filozofia mazdakianã, l-a ucis pe Mazdak ºi pe mulþi dintre adepþii acestuia


ºi l-a reinstaurat pe Munzir pe tronul Hirei, dând ordin de arestare a lui


Harith, care se refugiase însã la tribul Al-Kalb, unde îºi va petrece, de


altfel, restul zilelor.


Fiii lui Al-Munzir bin Ma’ As-Sama' s-au menþinut la putere mult timp,


pânã când tronul a fost preluat de An-Nu’man bin Al-Munzir. Datoritã unei


calomnii rãspândite de Zaid bin ‘Udai Al-’Abbadi, regele persan s-a înfuriat


pe An-Nu’man ºi l-a convocat la palatul sãu.


An-Nu’man a plecat în secret la Hani bin Mas’ud, ºeful tribului ªaiban,


ºi ºi-a lãsat averea ºi familia sub protecþia acestuia, prezentându-se apoi în


faþa regelui persan, care l-a aruncat imediat în închisoare, unde a ºi murit.


Atunci, Kisra l-a numit rege în Hira pe Eias bin Qubaisa At-Ta’i. Lui Eias i


s-a poruncit sã-i transmitã lui Hani bin Mas’ud sã predea averea lui An


Nu’man în mâinile lui Kisra (Chosroes). ªeful arab a refuzat fanatic, astfel


încât regele persan a declarat imediat rãzboi tribului ªaiban. ªi-a mobilizat


trupele ºi rãzboinicii aflaþi sub conducerea regelui Eias, spre un loc numit


Zi Qar, unde a avut loc o luptã crâncenã, în urma cãreia, pentru prima datã


în istorie, persanii au suferit o puternicã înfrângere din partea arabilor.


18


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Acest eveniment a avut loc la foarte scurt timp de la naºterea profetului


Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze ºi sã-l miluiascã!, la opt luni dupã


instalarea lui Eias bin Qubaisa pe tronul Hirei.


Dupã Eias, în Hira a fost numit un conducãtor persan, dar în anul 632


e.n., puterea a fost preluatã din nou de familia lui Lukhm, iar Al-Munzir


Al Ma'rur a fost numit conducãtor. Domnia acestuia a durat numai opt luni,


pânã când Khalid bin Al-Ualid a venit asupra lui cu soldaþi musulmani.[1]


Autoritatea în vechea Sirie


În perioada emigrãrilor tribale, câteva clanuri Quda’a au ajuns pânã la


graniþele cu Siria, unde s-au ºi stabilit. Ei aparþineau familiei Sulaih bin


Haluan, din a cãrei spiþã erau fiii lui Duj’am bin Sulaih, cunoscuþi sub


numele de Ad-Duja’ima. Aceste clanuri Quda’a erau folosite de bizantini


pentru apãrarea graniþelor bizantine atât împotriva arabilor beduini, cât ºi


împotriva persanilor, ºi s-au bucurat de autonomie o perioadã lungã de timp.


Unul dintre cei mai cunoscuþi regi ai acestora a fost Ziiad bin Al-Habila.


În orice caz, autoritatea acestora s-a sfârºit prin înfrângerea lor de


cãtre ghassanizi, cãrora li s-a oferit în semn de recunoºtinþã mandatul de


autoritate asupra arabilor din Siria. Aceºtia ºi-au stabilit cartierul general


la Dumat Al-Jandal, unde au stãpânit pânã la bãtãlia de la Yarmuk,


în anul 13 d.H.


Ultimul lor rege, Jabala bin Al-Aihum, a îmbrãþiºat islamul în timpul


domniei lui ‘Omar bin Al-Khattab, "Conducãtorul Credincioºilor"[2] - Allah sã


fie mulþumit de el.


Autoritatea în Hijaz


Ismail - Pacea sã fie cu el - a avut autoritatea administrãrii Mekkãi,


fiind ºi custodele Sfântului Sanctuar pe tot parcursul vieþii sale. Dupã


moartea sa, la vârsta de 137 ani, i-au urmat doi dintre fiii sãi, Nabet ºi


Qidar. Mai târziu, conducerea a fost preluatã de bunicul lor matern, Mudad


bin ‘Amr Al-Jurhumi, transferând astfel conducerea Mekkãi tribului Jurhum.


[1] Muhadrat Tarikh Al-Umam Al-Islamiia, 1/29-32.


[2] Muhadrat Tarikh Al-Umam Al-Islamiia, 1/34; Tarikh Ard Al-Qur’an, 2/80-82


19


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Au menþinut în acest mod o poziþie venerabilã, deºi fiilor lui Ismail li s-a


conferit foarte puþinã autoritate, datoritã faptelor vitejeºti ale tatãlui lor, în


timpul construcþiei Sfântului Sanctuar. Ei ºi-au menþinut statutul pânã la


declinul tribului Jurhum, instalat cu puþin înainte de urcarea pe tron a lui


Nabucodonosor.[1]


Rolul politic al adnanizilor în Mekka a început sã creascã simþitor,


lucru atestat în mod cert de faptul cã la prima invazie a lui Nabucodonosor


asupra arabilor în 'Zati’Irq’, conducãtorul arabilor nu era din Jurhum.[2]


La a doua invazie a lui Nabucodonosor, în anul 587 î.e.n., adnanienii


au fost alungaþi din Yemen, în timp ce Burmia An-Nabi a fugit în vechea


Sirie cu Ma’ad. În momentul în care presiunea lui Nabucodonosor a mai


slãbit, Ma’ad s-a întors la Mekka, unde n-a mai gãsit pe nimeni din tribul


Jurhum, cu excepþia lui Jurºam bin Jalhama, a cãrui fiicã, Mu’ana, fusese


datã de soþie lui Ma’ad ºi care, mai târziu, a avut de la acesta un fiu, pe


nume Nizar.[3]


Din cauza condiþiilor de viaþã dificile ºi a sãrãciei care stãruia în


Mekka, tribul Jurhum a început sã-i trateze rãu pe pelerinii Sfântului


Sanctuar ºi sã abuzeze de fondurile acestuia. Acest fapt a trezit


resentimentele ºi ura adnanizilor (fiii lui Bakr bin ‘Abd Munaf bin Kinana)


care, cu ajutorul tribului Khuza’a ce venise sã se stabileascã într-o zonã


învecinatã, i-au chemat pe cei din tribul Marr Az-Zahran, i-au invadat pe cei


din tribul Jurhum ºi i-au alungat din Mekka, începând cu mijlocul secolului


al doilea e.n., lãsând astfel conducerea tribului Quda’a.


Când au pãrãsit Mekka, cei din tribul Jurhum au umplut fântâna


Zamzam-ului, au nivelat locul ºi au îngropat acolo o mulþime de lucruri.


Renumitul istoric Ibn Ishaq afirmã cã ‘Amr bin Al-Harith bin Mudad


Al-Juhumi ar fi îngropat în Zamzam doi cerbi de aur împreunã cu Piatra


Neagrã ºi o mulþime de alte bijuterii ºi sãbii, înainte de fuga lor dureroasã în


Yemen.[4]


Se estimeazã cã epoca lui Ismail ar fi durat douãzeci de secole î.e.n.,


ceea ce înseamnã cã tribul Jurhum a stat în Mekka douãzeci ºi unu de


secole, menþinând, deci, puterea în jur de douãzeci de secole.


[1] Ibn Hiºam, 1/111


[2] Qalb Jazirat Al-Arab, p.230


[3] Rahmat-ul-lil'alamun, 2/48


[4] Ibn Hiºam, 1/114,115


20


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Odatã cu înfrângerea tribului Jurhum, tribul Khuza’a a monopolizat


puterea în Mekka. Oricum, triburile Mudar se bucurau de trei privilegii:


1. Conducerea pelerinilor de la ‘Arafat la Muzdalifa ºi apoi de la Mina


la Pilonii de Piatrã ai Al-‘Aqaba. Acesta era dreptul familiei lui Al-Ghauth


bin Murra, unul dintre clanurile lui Elias bin Mudar, care se mai numea ºi


clanul Sofa. Acest privilegiu se referea la faptul cã pelerinilor nu le era


permis sã arunce pietre la Al-’Aqaba, decât dupã ce unul dintre bãrbaþii din


clanul Sofa arunca mai întâi. Dupã ce terminau cu aruncatul pietrelor ºi


voiau sã pãrãseascã valea Minei, bãrbaþii clanului Sofa se înºiruiau pe cele


douã laturi ale Al-’Aqaba ºi nimeni nu-i putea depãºi pânã când aceºtia nu


treceau ºi eliberau calea pentru pelerini. Dupã ce cei din clanul Sofa au


pierit, au fost înlocuiþi de familia lui Sa’d bin Zaid Manat, din tribul Tamim.


2. Al-Ifada (plecarea spre Mina dupã Muzdalifa) în dimineaþa


sacrificiului. Aceastã responsabilitate revenea familiei lui Aduan.


3. Amânarea lunilor sfinte. Aceasta era responsabilitatea familiei lui


Tamim bin ‘Udai din neamul Kinana.


Domnia tribului Khuza’a în Mekka a durat trei sute de ani, perioadã în


care adnanizii s-au rãspândit în tot Najd-ul, spre graniþele Bahrain-ului ºi


Irakului, în timp ce micile clanuri Quraiº (Halul, Harum ºi câteva familii


Kinana) au rãmas la graniþele Mekkãi. Ei nu s-au bucurat de nici un


privilegiu nici în Mekka, nici în Casa Sfântã pânã la apariþia lui Qusai bin


Kilab, al cãrui tatã se spune cã ar fi murit când el era încã prunc ºi a cãrui


mamã se cãsãtorise ulterior cu Rabi’a bin Haram din tribul ‘Udhra. Rabi’a


ºi-a dus soþia ºi copilul la lãcaºul lui de la graniþele Siriei.


Când Qusai a devenit tânãr bãrbat, s-a întors la Mekka. Aceasta era


condusã de Halil bin Habºa din tribul Khuza’a, care i-a dat-o de soþie lui


Qusai pe fiica sa, Hobba. Dupã moartea lui Halil, între Khuza’a ºi Quraiº a


izbucnit un rãzboi, care i-a permis apoi lui Qusai sã preia conducerea


Mekkãi ºi a Casei Sfinte.[1]


Motivele acestui rãzboi au fost ilustrate în trei versiuni:


1. Observând rãspândirea spiþei sale, dezvoltarea proprietãþii ºi


înãlþarea poziþiei sale dupã moartea lui Halil, Qusai s-a considerat mai


îndreptãþit sã-ºi asume responsabilitatea de a conduce Mekka ºi de a


prelua custodia Casei Sfinte, decât tribul Khuza’a ºi neamul Bakr. El a


argumentat cã aceia din tribul Quraiº erau ºefii descendenþilor lui Ismail. De


[1] Ibn Hiºam, 1/117


21


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


aceea, el s-a sfãtuit cu câþiva oameni din triburile Quraiº ºi Kinana, în


legãturã cu dorinþa sa de a-i evacua pe cei din tribul Khuza’a ºi pe cei din


neamul Bakr din Mekka. Aceºtia au aderat la opinia lui ºi l-au sprijinit.[1]


2. Cei din tribul Khuza’a au pretins cã Halil i-a cerut lui Qusai sã þinã


custodia Al-Ka'ba ºi sã conducã Mekka dupã moartea sa.


3. Halil i-a acordat fiicei sale, Hobba, dreptul de a sluji la Al-Ka'ba ºi


l-a numit pe Abu Ghabºan Al-Khuza’i sã o reprezinte pretutindeni. La


moartea lui Halil, Qusai a cumpãrat acest drept în schimbul unui burduf de


piele plin cu vin, ceea ce a stârnit nemulþumirea celor din tribul Khuza’a,


care au încercat sã-l impiedice pe Qusai sã obþinã custodia Casei Sfinte.


Oricum, acesta din urmã, cu ajutorul triburilor Quraiº ºi Kinana, a reuºit sã


preia puterea ºi chiar sã-i expulzeze complet din Mekka[2] pe cei din tribul


Khuza’a.


Oricare ar fi fost adevãrul, întreaga afacere a avut ca rezultat


deposedarea oamenilor Sofa de drepturile lor menþionate anterior, evacuarea


triburilor Khuza’a ºi Bakr din Mekka ºi transferarea autoritãþii asupra Mekkãi


ºi custodia Sfântului Sanctuar lui Qusai. Pe aceste considerente au avut loc


rãzboaie aprige între Qusai ºi Khuza’a, cu pierderi grave de ambele pãrþi,


reconcilieri ºi apoi arbitraj din partea lui Ya’mur bin ‘Auf din tribul Bakr, a


cãrui judecatã a determinat alegerea lui Qusai la conducerea Mekkãi ºi i-a


conferit dreptul de custode al Casei Sfinte. A fost recunoscutã însã


iresponsabilitatea lui Qusai pentru vãrsarea de sânge a celor din tribul


Khuza’a, precum ºi pentru impunerea banilor mânjiþi de sânge asupra celor


din tribul Khuza’a. Domnia lui Qusai asupra Mekkãi ºi a Casei Sfinte a


început în anul 440 e.n. ºi i-a permis acestuia, ºi apoi tribului Quraiº, sã


deþinã autoritatea absolutã asupra Mekkãi ºi custodia necondiþionatã a


Casei Sfinte, unde locuitorii din întreaga Arabie veneau sã-ºi aducã omagiul.


Qusai ºi-a adus neamurile la Mekka ºi le-a împãrþit-o lor, permiþând


astfel Quraiºilor sã-ºi construiascã locuinþe acolo.


An-Nus’a, familiile lui Safuan, Aduan ºi Murra bin ‘Auf ºi-au pãstrat


aceleaºi drepturi de care se bucurau ºi înainte de venirea lui.[3]


O realizare semnificativã atribuitã lui Qusai a fost construirea Casei


An-Nadua (o casã de consiliu) în partea de nord a moscheei Al-Ka'ba,


[1] Ibn Hiºam, 1/117


[2] Rahmat-ul-lil’alamin, 2/55


[3] Ibn Hiºam, 1/124


22


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


pentru a servi ca loc de întâlnire pentru Quraiºi.


Casa însãºi a adus imense beneficii Quraiºilor, asigurându-le unitatea


de opinie ºi soluþii cordiale la problemele pe care le aveau.[1]


Datoritã poziþiei sale de conducãtor, Qusai s-a bucurat de urmãtoarele


privilegii:


1. Prezidarea întâlnirilor de la Casa An-Nadua, unde se þineau întruniri


privind probleme serioase ºi unde se anunþau contractele de cãsãtorie.


2. Stindardul: monopoliza discuþiile legate de declaraþiile de rãzboi.


3. Portarul Al-Ka'ba: el era singurul în mãsurã sã deschidã poarta ºi


era responsabil de serviciul ºi protecþia acestui aºezãmânt.


4. Furnizarea apei pentru pelerini: el obiºnuia sã umple bazinele cu


apã îndulcitã cu stafide ºi curmale pentru a potoli setea pelerinilor.


5. Hrãnirea pelerinilor: pregãtirea hranei pentru pelerinii care nu ºi-o


puteau permite. Qusai a impus chiar o taxã anualã pe pãmânt, care se


plãtea în sezonul de pelerinaj pentru hranã.[2]


Este demn de menþionat cã el l-a ales pe ‘Abd Manaf, unul dintre fiii


lui, pentru onoruri ºi prestigiu, deºi acesta nu era fiul cel mai vârstnic, ci


‘Abd Ad-Dar, ºi i-a încredinþat responsabilitãþi precum: prezidarea Casei


An-Nadua, stindardul, monopolizarea discuþiilor, serviciul de portar la


Al-Ka'ba, furnizarea apei ºi a hranei pelerinilor. Datoritã faptului cã acþiunile


lui Qusai erau indiscutabile ºi ordinele sale inviolabile, moartea sa nu a


generat conflicte între fiii sãi. Neînþelegeri au apãrut mai târziu între nepoþii


lui, pentru cã imediat dupã moartea lui ‘Abd Munaf, fiii acestuia au început


sã se certe cu verii lor - fiii lui ‘Abd Ad Dar. Acest lucru ar fi stârnit


disensiuni ºi lupte în interiorul tribului Quraiº dacã nu ar fi existat un tratat


de pace, potrivit cãruia atribuþiile sã fie redistribuite astfel încât fiii lui ‘Abd


Munaf sã pãstreze serviciile de furnizare a apei ºi hrãnirea pelerinilor, iar fiii


lui ‘Abd Ad-Dar sã pãstreze steagul ºi serviciul de portar la Al-Ka'ba.


Fiii lui ‘Abd Munaf au tras la sorþi pentru îndatoririle lor, lãsând în


consecinþã sarcina furnizãrii hranei ºi a apei pe umerii lui Haºim bin ‘Abd


Munaf, dupã a cãrui moarte sarcina a fost preluatã de unul dintre fraþii sãi,


Al-Muttalib bin ‘Abd Munaf, ºi, mai apoi, de ‘Abd Al-Muttalib bin Haºim,


bunicul Profetului. Fiii sãi au ocupat aceastã poziþie pânã la apariþia


islamului, când îndatorirea a revenit lui ‘Abbas bin ‘Abdul-Muttalib.[3]


[1] Ibn Hiºam, 1/130


[2] Ibn Hiºam, 1/129 - 179


[3] Ibn Hiºam, 1/129 - 179


23


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


Numeroase alte funcþii au fost distribuite celor din tribul Quraiº, pentru


stabilirea bazelor unui nou stãtuleþ democratic cu oficii guvernamentale ºi


consilii similare celor din prezent.


Iatã câteva dintre aceste funcþii:


1. Tragerea la sorþi pentru idoli a fost atribuitã fiilor lui Juma.


2. Înregistrarea ofrandelor ºi a sacrificiilor, clarificarea disputelor ºi a


problemelor importante reveneau fiilor lui Sahm.


3. Consultanþa revenea fiilor lui Asad.


4. Administrarea banilor ºi a amenzilor aparþinea fiilor lui Taiim.


5. Purtãtorii stindardului naþional erau fiii lui Omaiia.


6. Institutul militar, infanteriºtii ºi cavaleria erau în responsabilitatea


fiilor lui Makhzum.


7. Fiii lui ‘Udai aveau funcþia de mediatori externi.[1]


Autoritatea în întreaga Arabie


Am amintit anterior despre emigrãrile qahtanizilor ºi adnanizilor,


precum ºi despre divizarea Arabiei între aceste douã triburi. Triburile care


sãlãºluiau în apropierea Hirei erau subordonate regelui arab al Hirei, iar cele


care locuiau în semideºertul sirian se aflau sub dominaþia regelui arab


ghassanid. Aceasta era o formã de dependenþã mai degrabã formalã decât


realã. Oricum, cei care locuiau în zonele de deºert din interiorul þãrii se


bucurau de o autonomie totalã.


Aceste triburi aveau, de fapt, conducãtori aleºi de întregul trib, care


era un semi-guvern bazat pe solidaritatea tribalã ºi interesele colective


pentru apãrarea pãmântului ºi a proprietãþii.


ªefii de trib aveau privilegii dictatoriale similare cu cele ale regilor ºi


pretindeau ascultare ºi supunere atât pe timp de rãzboi, cât ºi pe timp de


pace. Rivalitatea dintre veri pentru autoritate îi determina adesea sã se


întreacã unul pe altul în întreþinerea oaspeþilor, etalarea generozitãþii,


înþelepciunii ºi spiritului cavaleresc, pentru unicul motiv de a-ºi întrece rivalii


ºi de a-ºi câºtiga un renume printre oameni, mai ales printre poeþi, care


formau oficial purtãtorii de cuvânt ai acelui timp.


ªefii de trib aveau pretenþii speciale referitoare la prãzile de rãzboi. Ei


solicitau cam un sfert din pradã, indiferent de ce ar fi ales pentru sine sau


[1] Tarikh Ard Al-Qur’an, 2/104 - 106


24


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


ar fi gãsit pe drumul de întoarcere, putând chiar sã-ºi revendice pentru sine


capturile rãmase care nu se puteau împãrþi.


Situaþia politicã


Cele trei regiuni arabe adiacente graniþelor cu strãinii au suferit mari


pierderi ºi au fost puse în poziþie de inferioritate.


Oamenii de acolo erau fie stãpâni sau sclavi, fie conducãtori sau


subordonaþi. Stãpânii, în general strãini, aveau toate drepturile, în timp ce


sclavii nu aveau decât responsabilitãþi pe umeri. Altfel spus, conducerea


autocraticã arbitrarã a condus la încãlcarea drepturilor supuºilor, la


ignoranþã, opresiune, imoralitate, nedreptate ºi la alte diverse neplãceri,


transformându-i astfel într-un popor care bâjbâia în întuneric ºi ignoranþã,


asemenea unui pãmânt fertil care ºi-a cedat conducãtorilor ºi celor aflaþi la


putere fructele, spre a le irosi cu extravaganþã, pentru bucuriile, plãcerile,


poftele ºi dorinþele lor tiranice ºi agresive. Triburile care locuiau în


apropierea acestor regiuni fluctuau între Siria ºi Irak, iar cei care locuiau în


interiorul Arabiei erau dezbinaþi ºi dominaþi de conflicte tribale, precum ºi de


dispute rasiale ºi religioase.


Ei nu aveau nici un rege care sã le susþinã independenþa, nici mãcar


un partizan de la care sã primeascã sfaturi sau pe care sã poatã conta în


timpurile grele.


Conducãtorii din Hijaz erau foarte stimaþi ºi respectaþi de arabi, fiind


consideraþi stãpânii ºi servitorii centrului religios. Autoritatea în Hijaz era de


fapt un amestec de precedenþã secularã ºi oficialã ºi comandã religioasã.


Ei stãpâneau printre arabi în numele religiei ºi au monopolizat întotdeauna


custodia Sfântului Sanctuar ºi vecinãtãþile sale. Ei se ocupau de interesele


pelerinilor la Al-Ka'ba ºi aveau obligaþia de a pune în practicã legile lui


Avraam. Aveau chiar ºi oficii ºi departamente asemãnãtoare cu cele ale


parlamentelor de astãzi. Cu toate acestea, erau prea slabi pentru a putea


purta o misiune grea ºi acest fapt a fost clar evidenþiat în timpul invaziei


abisiniene (etiopiene).


25


BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET


RELIGIILE ARABILOR


Majoritatea arabilor a consimþit la chemarea lui Ismail - Pacea sã fie


cu el - ºi a mãrturisit religia tatãlui acestuia, Avraam. Ei l-au slãvit pe Allah,


I-au mãrturisit Unicitatea ºi I-au urmat religia multã vreme, pânã când au


uitat o parte din ceea ce li se fãcuse cunoscut. Cu toate acestea, ei au


menþinut unele convingeri fundamentale, cum ar fi monoteismul, precum ºi


alte aspecte ale religiei lui Avraam. Aceasta pânã când un ºef al tribului


Khuza’a, pe nume ‘Amr bin Luhai, renumit pentru spiritul de dreptate,


milostenie, veneraþie ºi grijã pentru religie, iubit fãrã rezerve ºi ascultat de


cei din tribul sãu, s-a întors dintr-o cãlãtorie în Siria, unde i-a vãzut pe


oameni venerând idoli, fenomen pe care el l-a aprobat ºi l-a considerat


îndreptãþit, din moment ce Siria era lãcaºul Mesagerilor ºi Scripturilor. El


chiar a adus cu el un idol, Hubal, pe care l-a aºezat în mijlocul Al-Ka'ba,


chemându-i pe oameni sã-l venereze. Destul de repede, pãgânismul s-a


rãspândit în toatã Mekka ºi de aici ºi în Hijaz, poporul din Mekka având în


custodie nu numai Casa Sfântã, ci ºi întregul teritoriu sfânt. Astfel, în


regiune au fost introduºi o mulþime de idoli, cu diferite denumiri.[1]


De pildã, unul dintre idoli, pe nume Manat, era adorat într-un loc


cunoscut sub numele de Al-Muºallal, în apropiere de Qadid, la Marea


Roºie. Altul, Al-Lat, la Ta’if, iar un al treilea, Al ‘Uzza, în Valea Nakhla.


Politeismul predomina ºi numãrul idolilor a crescut în tot Hijaz-ul. S-a


amintit chiar cã ‘Amr bin Luhai, cu ajutorul unui djinn, care i-a spus cã idolii


poporului lui Noe - Uadd, Suua’, Yaguth, Ya’uk ºi Nasr - erau îngropaþi în


Jedda, i-a dezgropat ºi i-a dus la Tihama. În perioada pelerinajului, idolii


erau împãrþiþi între triburi ºi duºi acasã.[2] Fiecare trib ºi fiecare casã avea


idolul sãu, iar Casa Sfântã era împânzitã de astfel de idoli.


Când Profetul a cucerit Mekka, la Al-Ka'ba au fost gãsiþi 360 de idoli.


El i-a distrus, i-a înlãturat ºi le-a dat foc.[3]


Politeismul ºi adorarea idolilor devenise una dintre trãsãturile cele mai


proeminente ale religiei arabilor preislamici, în ciuda pretinsei mãrturisiri a


[1] Mukhtasar Sirat-ar-Rasul, p.12


[2] Sahih Al-Bukhari, 1/222


[3] Mukhtasar Sirat-ar-Rasul, p.13-54