Prefaţă


Această lucrare le este dedicată tuturor creştinilor care recunosc responsabilitatea lor spirituală şi care îşi doresc să fie călăuziți spre adorarea Singurului Dumnezeu adevărat, care nu se bazează pe normele sociale, laice sau familiale, ci reprezintă dreptul lui/ei înnăscut şi îndatorirea de a Îl adora pe Creatorul lor (al nostru).


Această carte este o compilaţie a unor fragmente din mai multe cărţi care se adresează creştinilor, lucrări pe care eu am avut plăcerea să le citesc înainte şi după ce am devenit musulman. După ce m-am convertit, am continuat să citesc anumite cărţi despre creştinism, deoarece „pielea” creştinismului a fost foarte greu de înlăturat după ce am petrecut 28 de ani în această religie; ani care aproape m-au condus la a deveni preotul Bisericii Metodiste Episcopale Africane din Great Falls, Montana.


Am încercat să selectez şi să organizez într-o manieră simplă anumite informaţii pertinente din aceste cărţi pline de resurse, astfel încât să furnizez acel tip de informaţii potrivite şi consolidate pe care mi-ar fi plăcut să mi le ofere cineva pe când eram creştin. Cu toate acestea, planul ca eu să îmbrăţişez/să revin la islam s-a petrecut așa cum a fost prescris de Allah Preaînaltul.


Ţin să menţionez faptul că, atunci când folosesc termenul „Dumnezeu” în această carte, mă refer la Creatorul Suprem, Unicul, Cel care nu are parteneri şi Care nu este parte a Trinităţii. De asemenea, precizez că termenul din limba arabă – „Allah” este folosit deopotrivă de creştini şi de musulmani, conform ediţiei din anul 1966 a Enciclopediei Britannica (a se vedea cuvântul „Allah”).


Vă încurajez să lăsaţi deoparte noţiunile preconcepute despre creştinism şi islam şi să aveţi o minte deschisă pentru ceea ce vă voi prezenta. Sper (cu Voia lui Allah) că acest efort vă va trezi interesul să continuaţi să citiţi mai mult decât Biblia şi să luaţi o


 6 


decizie înțeleaptă după ce veţi înţelege ambele religii, o decizie bazată pe alegerea proprie şi nu pe cea a părinţilor voştri sau a mass-mediei. Odată ce veți avea toate datele, veți putea îndeplini unicul scop pentru care am fost creaţi şi, anume, acela de a Îl adora doar pe Dumnezeu (Allah).


M. J. Leblanc


٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭


 7 


Rugaţi-vă fără încetare


Pe când eram creştin, numeroase versete biblice mă făceau să mă îndoiesc de religia pe care o urmam (creştinismul). Un anumit verset, 1 Tesalonicieni 5:17, care spune: „Rugaţi-vă neîncetat.”1, mi-a dat de gândit în mod special. Mă întrebam adesea cum anume ar trebui o persoană (creştină) să se roage (să se afle într-o stare de adorare) fără încetare. Fără o călăuzire biblică sau Divină, singura cale prin care am considerat că acest lucru este posibil a fost aceea de a face întotdeauna fapte bune şi de a păstra pomenirea lui Dumnezeu pe buzele şi în inima mea. Cu toate acestea, am găsit că acest lucru este oarecum imposibil de îndeplinit. Însă, în momentul în care am fost iniţiat în islam în anul 1987 şi când am început să citesc şi să învăţ mai multe despre acest mod de viaţă, am descoperit că islamul oferea Călăuzire Divină atât de la Dumnezeu (Allah), cât şi de la Profetul Mohammed (صلى الله عليه وسلم)2, prin intermediul căreia o persoană se poate ruga (afla într-o stare de adorare) fără încetare, dacă aceasta este Voia lui Dumnezeu.


Indiferent că este vorba de trezit, mâncat, dormit, îmbrăcat, a fi în prezenţa unei femei, de privitul la cineva, de mersul la cumpărături, mersul la baie, privitul în oglindă, călătorit, vizitarea bolnavilor, statul la o întâlnire nereligioasă, îmbăiere, a avea o relaţie intimă cu soţia, căscat, tăiatul unghiilor, strănutat, salutul oamenilor, vorbit, găzduirea oaspeţilor în propria casă, mersul, sportul, lupta, intrarea în casă, rugăciunea şi multe alte acte, islamul şi călăuzirea aduse de Nobilul Coran şi de faptele şi vorbele Profetului Mohammed (صلى الله عليه وسلم) mi-au oferit căi prin care să


1 Toate citatele biblice sunt preluate din traducerea profesorului Dumitru Cornilescu, www.ebible.com (n.tr.)


2 Acest termen din limba arabă (صلى الله عليه وسلم) înseamnă „Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!” și este folosit de fiecare dată când este menționat numele Profetului Mohammed (صلى الله عليه وسلم) – n. tr.


 8 


pot respecta prescripţia adusă de 1 Tesalonicieni 5:17. Mai mult decât atât, acestea mi-au permis să mă împac cu mine însumi şi să mă supun Unicului Dumnezeu Adevărat – Allah.


Această călăuzire Divină a islamului m-a învăţat foarte multe despre îndatoririle și responsabilităţile mele, precum și despre drepturile Creatorului meu (Allah) şi multe despre religia creştină. Așadar, după ce am citit şi am învăţat mai multe despre creştinism ca musulman, (cu Voia lui Allah) am simţit că este necesar să împărtăşesc cu voi modul în care Biblia m-a condus la islam.


٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭


 9 


Creştinismul


Ştiut fiind faptul că nu a existat niciodată în istoria Torei (Vechiul Testament) tradiţia ca o religie a lui Dumnezeu să fie numită după numele unui Profet (ca, spre exemplu, adamanism, avraamanism, moisenism etc.), sper să pot explica faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) nu a predicat religia creştină, ci religia care Îi conferă toată slava și adorarea lui Dumnezeu Singur.


Unele dintre întrebările pe care mi le-am pus atunci când am cercetat în mod obiectiv creștinismul (a doua oară) au fost: de unde provine cuvântul creştinism şi a fost acest termen menţionat vreodată de către Isus (Pacea fie asupra sa!)? Ei bine, nu am găsit termenul „creştinism” în Biblie, nici măcar în Dicţionarul biblic. Mai mult decât atât, nu am găsit nicăieri în Biblie vreun loc în care Isus (Pacea fie asupra sa!) să se fi numit pe sine creştin.


Cuvântul „creştin” a fost menţionat pentru prima dată de către un păgân pentru a îi descrie pe cei care îl urmau pe Isus (Pacea fie asupra sa!). El este menţionat în trei locuri în Noul Testament, fiind rostit de către un păgân şi de către evrei în Antiohia, în jurul anului 43 e.n. (Faptele Apostolilor 11:26; Faptele Apostolilor 26:28; 1 Petru 4:16), la mult timp după ce Isus (Pacea fie asupra sa!) părăsise acest Pământ3. A accepta vorbele păgânilor ca având vreo valoare sau a le asocia cu divinitatea, cu Isus (Pacea fie asupra sa!) sau cu Dumnezeu, este contrar învăţăturilor tuturor Profeţilor (Pacea fie asupra lor!).


Isus (Pacea fie asupra sa!) a prezis că oamenii îl vor adora pe el în zadar şi că aceştia vor crede în doctrine făcute de către oameni (Matei 15:9):


„Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”


3 H. M. Baagil, Dialog creştin-musulman (Dammam, 1984)


 10 


Acest verset din Matei 15:9 este susţinut de următoarele cuvinte din Nobilul Coran, 5:116-117:


وَإِذْ قَالَ اللَّهُ يَا عِيسَى ابْنَ مَرْيَمَ أَأَنْتَ قُلْتَ لِلنَّاسِ اتَّخِذُونِي وَأُمِّيَ


إِلَهَيْنِ مِنْ دُونِ اللَّهِ قَالَ سُبْحَانَكَ مَا يَكُونُ لِي أَنْ أَقُولَ مَا لَيْسَ لِي


بِحَقٍّ إِنْ كُنْتُ قُلْتُهُ فَقَدْ عَلِمْتَهُ تَعْلَمُ مَا فِي نَفْسِي وَلَا أَعْلَمُ مَا فِي نَفْسِكَ


إِنَّكَ أَنْتَ عَلَّامُ الْغُيُوبِ ) 111 ( مَا قُلْتُ لَهُمْ إِلَّا مَا أَمَرْتَنِي بِهِ أَنِ اعْبُدُوا


اللَّهَ رَبِّي وَرَبَّكُمْ وَكُنْتُ عَلَيْهِمْ شَهِيدًا مَا دُمْتُ فِيهِمْ فَلَمَّا تَوَفَّيْتَنِي كُنْتَ


) أَنْتَ الرَّقِيبَ عَلَيْهِمْ وَأَنْتَ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ شَهِيدٌ ) 111


( - المائدة : 111 111 )


„Şi când va zice Allah (în Ziua de Apoi): «O, Isus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: „Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?”», el Îi va răspunde: «Mărire Ţie! Eu nu aş fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun! Dacă aş fi spus, ai şti, căci Tu doară ştii ce este în sufletul meu, pe când eu nu ştiu ce este în Sufletul Tău! Doară Tu eşti Marele Ştiutor al celor neştiute! ~ Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: «Adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!» Şi am fost martor asupra lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. Şi după ce m-ai luat la Tine (prin ridicarea la Cer), ai fost doar Tu Priveghetor peste ei, căci Tu eşti Martor tuturor lucrurilor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:116-117]


Am descoperit că versete biblice precum Ioan 5:30, Ioan 12:49, Ioan 14:28, Isaia 42:8 şi Faptele Apostolilor 2:22 susțin versetele coranice menţionate mai sus.


Înainte de a încheia subiectul creştinismului, care va fi discutat în această carte, trebuie să fac o mică, dar semnificativă observație.


 11 


Dacă toţi creştinii sunt „adoratorii lui Hristos”, de ce nu se salută unii pe alţii prin cuvintele: „Pacea fie asupra voastră!” (Salāmu aleikum), aşa cum a făcut-o Isus (Pacea fie asupra sa!) în Luca 24:36? După cum ştiţi, musulmanii se salută unul pe altul folosind salutul „As-salāmu aleikum!”, o formulă iubită de Hristos (Pacea fie asupra sa!).


٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭


 12 


Diverse Biblii Sfinte


Trebuie să menţionez faptul că referinţele biblice citate în această carte s-ar putea să nu coincidă cu cele din Biblia pe care o folosiţi. Există nenumărate Biblii disponibile, care sunt folosite de diferitele secte creştine, fiecare dintre acestea afirmând că propria Carte, deşi diferită, este Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel de Biblii sunt: Versiunea Standard Revizuită (1952 şi 1971), Noua Biblie Standard Americană, Sfânta Biblie: Noua Versiune Internaţională, Biblia Vie, Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi folosită de către martorii lui Iehova, Versiunea Romano-Catolică şi Versiunea King James.


O notă specială: nu am găsit nicăieri în aceste Biblii un loc în care „Noul Testament” să fie numit „Noul Testament” şi niciunul în care „Vechiul Testament” să fie numit „Vechiul Testament”. De asemenea, cuvântul „Biblie” este necunoscut în paginile Bibliei.4


Pe lângă faptul că există nenumărate secte creştine şi diferite Biblii, am descoperit că există, de asemenea, anumiţi bărbaţi, nu Profeţi, care au fondat aceste secte şi care utilizează diferite interpretări ale Bibliei, precum şi doctrine create de om, drept crezul lor. Tabelul de la sfârşitul cărţii, numit Originea principalelor confesiuni din Statele Unite ale Americii, descrie creştinismul modern ca având influenţe puternice din partea fondatorilor şi a doctrinelor acestora create de om.


Aș vrea să vă împărtăşesc câteva gânduri pe care poate că nu le-ați citit și nu le cunoaşteţi despre Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Pe scurt, permiteţi-mi să menţionez că, la data de 8 septembrie 1957, revista „Awake” a martorilor lui Iehova a avut următorul titlu uimitor: „50.000 DE ERORI ÎN BIBLIE”. Dacă îi întrebi pe martorii lui Iehova despre acest titlu, îţi vor răspunde că,


4 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


 13 


astăzi, majoritatea acelor erori au fost eliminate. Însă câte dintre ele au fost eliminate? 5000? 500? 50? Chiar şi dacă ar fi rămas doar 50 de erori, i-ar atribui cineva aceste erori lui Dumnezeu?5


Afirmă Ieremia 8:8 faptul că Legea/Vechiul Testament a fost falsificat(ă) şi că aceasta nu reprezintă în totalitate Cuvintele lui Dumnezeu?


„Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi şi Legea Domnului este cu noi»? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.”


Permiteţi-mi să vă adresez o altă întrebare: dacă o carte „sfântă” conţine versete contradictorii, încă o mai consideraţi a fi sfântă? Cei mai mulţi dintre voi ar răspunde: desigur că nu. Permiteţi-mi să vă prezint câteva versete contradictorii, care se găsesc atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament:


2 Samuel 8:4


vs.


1 Cronici 18:4


2 Samuel 8:9-10


vs.


1 Cronici 18:9-10


2 Regi 8:26


vs.


2 Cronici 22:2


2 Samuel 6:23


vs.


2 Samuel 21:8


Geneza 6:3


vs.


Geneza 9:29


Ioan 5:37


vs.


Ioan 14:9


Ioan 5:31


vs.


Ioan 8:14


Aici, au fost menţionate doar câteva contraziceri din Noul Testament, însă voi face referire şi la altele în momentul în care vom examina noţiunile de Trinitate, Divinitate a lui Isus (Pacea fie asupra sa!), filiaţie Divină a lui Isus (Pacea fie asupra sa!), păcat originar şi ispăşire.


Cum ar putea „Cuvintele revelate” de Dumnezeu să precizeze în mod greşit genealogia lui Isus (Pacea fie asupra sa!) (a


5 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


 14 


se vedea pentru aceasta Matei 1:6-16, care menţionează 40 de strămoşi, mergând până la Profetul David, pacea fie asupra sa, şi Luca 3:23-31, care menţionează un număr de 42 de strămoşi)? Sau, mai ales, i-ar fi oferit Dumnezeu o genealogie lui Isus (Pacea fie asupra sa!), care nu are tată? Vedeţi în acest sens 2 Regi 19:1-37 și apoi citiţi Isaia 37:1-38. De ce cuvintele acestor versete sunt identice, deşi ele sunt atribuite unor autori diferiţi, unul necunoscut, iar celălalt Isaia, pe care îi despart secole?! Cu toate acestea, creştinii au pretins că aceste cărţi au fost revelate de Dumnezeu.6 Aşadar, a uitat Dumnezeu Cel Atotputernic că a dictat aceste pasaje înainte și le-a dictat din nou, cuvânt cu cuvânt?!


Alte contradicţii ale Bibliei pot fi găsite în cartea lui Shabir Ally – „101 contradicţii din Biblie”. Un fragment din aceasta puteţi găsi mai jos:


▪ Contradicţia 50: Isus (Pacea fie asupra sa!) a murit înainte de a se rupe perdeaua Templului?


a) Da. (Matei 27:50-51, Marcu 15:37-38)


b) Nu. – „(...) şi perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare (…)” (Luca 23:45-46)


▪ Contradicţia 54: S-a ridicat Isus (Pacea fie asupra sa!) la Ceruri în ziua răstignirii?


a) Da. – „Isus i-a răspuns (hoţului): «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai (…)»” (Luca 23:43)


b) Nu. El i-a zis Mariei Magdalena două zile mai târziu „(...) căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu (…)” (Ioan 20:17)


▪ Contradicţia 11: Cum a murit Iuda?


a) „Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.” (Matei 27:5)


6 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


 15 


b) După ce a cumpărat ogorul cu plata primită pentru fapta sa rea, el „(...) a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.” (Faptele Apostolilor 1:18)


▪ Contradicţia 15: Conform Evangheliilor, care au fost ultimele cuvinte ale lui Isus (Pacea fie asupra sa!), înainte de a-şi da duhul?


a) „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23:46)


b) „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30)


Am căutat cuvântul „Paşte” în Dicţionarul biblic al lui Nelson şi am aflat că termenul de „Paşte” (așa cum este menţionat în Faptele Apostolilor 12:4) este o traducere greşită a cuvântului „pascha”, termenul grecesc comun pentru „Paştele evreiesc”. După cum ştiţi, Paştele evreiesc este o sărbătoare a evreilor şi nu una creştină, la care Isus (Pacea fie asupra sa!) a participat, după cum ne este indicat în Matei 26:17-20. Aşadar, de ce creştinii nu sărbătoresc Paştele evreiesc aşa cum a făcut-o Isus (Pacea fie asupra sa!) sau, din ce motiv sunt „creştini” şi nu evrei? Consider că mâinile oamenilor, mult prea umane, au jucat un rol în distrugerea Bibliei.7


Din punctele expuse mai sus şi din faptul că învăţaţii în studiul biblic înşişi au recunoscut natura şi structura umană a Bibliei (Curt Kuhl, Vechiul Testament: originea şi structura sa, pp. 47, 51, 52) creștinii ar trebui să accepte faptul că, poate, nu fiecare cuvânt al Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu.


Ca o notă separată la acest subiect, permiteţi-mi să menţionez faptul că anumiţi creştini cred că Biblia i-a fost dictată Profetului Mohammed (صلى الله عليه وسلم) de către un călugăr creştin, acesta fiind motivul pentru care anumite relatări biblice se regăsesc în Coran. Făcând unele cercetări, am descoperit faptul că acest lucru nu se putea întâmpla, deoarece nu exista nicio traducere în limba


7 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


 16 


arabă a Bibliei în secolul al VI-lea al erei creştine, perioadă în care a trăit şi a predicat Mohammed (صلى الله عليه وسلم).8 De aceea, niciun arab, nici măcar Profetul Mohammed (صلى الله عليه وسلم), care nu ştia să scrie şi să citească, nu ar fi putut examina textul scris al Bibliei în propria sa limbă. Nobilul Coran ne spune:


يَا أَهْلَ الْكِتَابِ قَدْ جَاءَكُمْ رَسُولُنَا يُبَيِّنُ لَكُمْ كَثِيرًا مِمَّا كُنْتُمْ تُخْفُونَ مِنَ الْكِتَابِ


وَيَعْفُو عَنْ كَثِيرٍ قَدْ جَاءَكُمْ مِنَ اللَّهِ نُورٌ وَكِتَابٌ مُبِينٌ ) 11 ( يَهْدِي بِهِ اللَّهُ


مَنِ اتَّبَعَ رِضْوَانَهُ سُبُلَ السَّلَامِ وَيُخْرِجُهُمْ مِنَ الظُّلُمَاتِ إِلَى النُّورِ بِإِذْنِهِ


) وَيَهْدِيهِمْ إِلَى صِرَاطٍ مُسْتَقِيمٍ ) 11


( - المائدة : 11 15 )


„O, oameni ai Scripturii (evrei şi creştini)! A venit la voi Trimisul Nostru (Profetul Mohammed صلى الله عليه وسلم) ca să vă arate multe lucruri din cele pe care voi le-aţi ascuns din Scriptură, trecând peste multe altele. V-au venit vouă o lumină (islamul sau Profetul Mohammed صلى الله عليه وسلم) şi o Carte limpede (Coranul) de la Allah, ~ Prin ea, Allah îi călăuzeşte pe căile păcii şi ale mântuirii pe aceia care caută Mulţumirea Lui. Şi El îi scoate din întunericuri la lumină (din întunericul necredinţei la lumina credinţei), prin Graţia Sa, şi îi călăuzeşte pe un drum drept (religia islamică).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:15-16]


٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭


Evangheliile


8 Ahmed Deedat, Alegerea (Arabia Saudită, 1994)


 17 


Dacă citiţi Luca 1:2-3, veţi afla, la fel cum am făcut-o şi eu, că Luca (care nu a fost unul dintre cei 12 discipoli şi nici nu l-a întâlnit vreodată pe Isus, pacea fie asupra sa!) a spus că el însuşi nu l-a cunoscut personal pe Isus (Pacea fie asupra sa!) şi că întreaga ştiinţă pe care a adunat-o a fost de la anumiţi martori oculari, iar aceasta nu a reprezentat Cuvintele inspirate de Dumnezeu.9 Apropo, de ce fiecare „Evanghelie” începe cu introducerea „DUPĂ”? De ce „după”? Motivul din spatele acestui fapt este acela că nici măcar una dintre Evangheliile existente nu poartă cu sine semnătura autorului original! Chiar şi dovada existentă în Matei 9:9, dovedeşte că nu Matei a fost autorul iniţial al Evangheliei care îi poartă numele:


„De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis (lui Matei): «Vino după Mine.» Omul acela (Matei) s-a sculat şi a mers după el (Isus).”


Oricine poate înţelege, fără niciun fel de efort, că EL şi LUI din relatarea de mai sus nu fac referire la Isus (Pacea fie asupra sa!) sau la Matei ca autori ai acesteia, ci arată că există un al treilea autor, care a scris ceea ce a văzut sau a auzit – un zvon10 şi nu Cuvinte inspirate de Dumnezeu.


Este demn de remarcat şi binecunoscut în lumea religioasă faptul că alegerea celor patru „Evanghelii” ale Noului Testament (Evanghelia după Matei, Evanghelia după Marcu, Evanghelia după Luca şi Evanghelia după Ioan) din prezent a fost impusă în cadrul Conciliului de la Niceea din anul 325 e.n., având scopuri politice. Ele au fost hotărâte sub auspiciile împăratului păgân Constantin11 şi nu ale lui Isus (Pacea fie asupra sa!).


Mintea împăratului Constantin nu a fost călăuzită nici de studiu, nici de inspiraţie. El a fost un păgân, un tiran şi un ucigaş


9 H. M. Baagil, Dialog creştin-musulman (Dammam, 1984)


10 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


11 M. H. Al-Johani, Adevărul despre Isus (Riad)


 18 


care şi-a omorât propriul fiu, soţia şi mii de persoane nevinovate, toate din cauza dorinţei sale de a avea putere politică. Constantin a ratificat şi alte decizii prin Crezul de la Niceea, precum decizia de a îl numi pe Isus (Pacea fie asupra sa!) „Fiul lui Dumnezeu, care din Tatăl s-a născut”.12


Pur şi simplu, sute de Evanghelii şi scrieri religioase au fost ascunse de oameni. Câteva dintre acestea au fost scrise de către discipolii lui Isus (Pacea fie asupra sa!), iar mulţi dintre aceştia au fost martori oculari ai acţiunilor lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Conciliul de la Niceea a decis să distrugă toate Evangheliile scrise în ebraică, fapt care a condus la arderea a aproximativ trei sute de scrieri.13 Dacă acestea nu au fost mai autentice decât cele patru Evanghelii din prezent, atunci ele sunt la fel în ceea ce privește autenticitatea. Câteva dintre ele sunt încă disponibile, aşa cum sunt Evanghelia lui Barnaba şi Păstorul lui Herma, care sunt în acord cu Nobilul Coran14. Până în prezent, Evanghelia lui Barnaba este singura relatare a cuiva care a fost martor ocular al vieţii şi misiunii lui Isus (Pacea fie asupra sa!)15. Până în ziua de astăzi, întreaga lume protestantă, martorii lui Iehova, adventiştii de ziua a şaptea şi alte secte şi confesiuni condamnă versiunea romano-catolică a Bibliei, deoarece aceasta cuprinde şapte cărţi „extra”. Protestanţii au şters în mod curajos şapte cărţi din „Cuvântul lui Dumnezeu” pe care îl deţin. Câteva dintre aceste cărţi respinse sunt Cartea Iuditei, Cartea lui Tobit, Cartea lui Baruh şi Cartea Esterei.16


Scriitorii Evangheliei au menţionat în mod frecvent faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) predica Evanghelia: Matei 9:35, Marcu 8:35 şi Luca 20:1. Termenul de „Evanghelie” este folosit în mod


12 Marimarinta-ʻUmar Mababaya, Unicitatea lui Dumnezeu (Riad, 1993)


13 Marimarinta-ʻUmar Mababaya, Unicitatea lui Dumnezeu (Riad, 1993)


14 M. H. Al-Johani, Adevărul despre Isus (Riad)


15 Marimarinta-ʻUmar Mababaya, Unicitatea lui Dumnezeu (Riad, 1993)


16 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


 19 


recurent în Biblie. Cu toate acestea, în Noul Testament, ediţia în limba greacă, termenul de „evanghelion” este folosit în locul celui de Evanghelie, care poate fi tradus cu sensul de „veşti bune”.17 Întrebarea mea este: ce Evanghelie a predicat Isus (Pacea fie asupra sa!)? Din cele 27 de Cărţi ale Noului Testament, foarte puţine fragmente pot fi acceptate ca fiind cuvintele lui Isus (Pacea fie asupra sa!)18 şi doar patru din cele douăzeci şi şapte de Cărţi sunt cunoscute ca fiind Evanghelia lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Se presupune că Pavel este cel care a scris celelalte 23 de Cărţi. Musulmanii consideră că Isus (Pacea fie asupra sa!) a primit „Vestea Bună” de la Dumnezeu. Cu toarte acestea, ei nu recunosc cele patru Evanghelii prezente ca fiind cuvintele lui Isus (Pacea fie asupra sa!)19.


Cea mai veche Evanghelie este considerată a fi cea după Marcu, care a fost scrisă în jurul anilor 60-75 e.n. Marcu a fost fiul surorii lui Barnaba. Matei a fost perceptor, un oficial neînsemnat care nu l-a acompaniat pe Isus (Pacea fie asupra sa!). Evanghelia după Luca a fost scrisă mult mai târziu şi, în realitate, ea provine din aceeaşi sursă din care provin cele după Marcu şi Matei. Luca a fost medicul lui Pavel şi, asemeni lui Pavel, el nu l-a întâlnit niciodată pe Isus (Pacea fie asupra sa!). Apropo, ştiaţi că numele de Marcu şi Luca nu au fost incluse printre numele celor doisprezece discipoli ai lui Isus (Pacea fie asupra sa!) menţionate în Matei 10:2-4?


„Iată numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; ~ Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; ~ Simon, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.” (Matei 10:2-4)


17 S. S. Mufassir, Isus – un Profet al islamului (Indiana, 1993)


18 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


19 S. S. Mufassir, Isus – un Profet al islamului (Indiana, 1993)


 20 


Evanghelia după Ioan are o sursă diferită şi a fost scrisă în jurul anului 100 e.n.20 El (Ioan) nu trebuie confundat cu discipolul Ioan, care a fost decapitat de către Agrippa I în anul 44 e.n., cu mult înainte ca Evanghelia să fie scrisă. Trebuie precizat faptul că, timp de două secole, a fost dezbătut în mod puternic dacă Evanghelia după Ioan ar trebui să fie acceptată ca o scriere de încredere a vieţii lui Isus (Pacea fie asupra sa!) şi dacă aceasta ar trebui să fie inclusă printre Scripturi21.


Aşa cum obişnuiam şi eu să fac odată, creştinii se mândresc cu Evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Cu toate acestea, dacă vom medita cu privire la acestea, vom observa că nu există nici măcar o singură Evanghelie a lui Isus însuşi (Pacea fie asupra sa!)22.


Potrivit prefeţei de la Noua versiune King James a Bibliei, ediţia pentru studiu, termenul de «Evanghelie» a fost adăugat (a se vedea informaţiile de mai jos) titlurilor originale: „După Ioan, după Matei, după Luca şi după Marcu”.


Permisiunea de a numi scrierile evanghelice cu termenul de „după...” nu a fost oferită nici de Isus (Pacea fie asupra sa!) şi nici de o Călăuzire Divină. Aceste scrieri – ale lui Matei, Luca, Marcu şi Ioan – nu au fost menite iniţial să fie Evanghelii. Prin urmare, Evanghelia după Marcu 1:1, nu poate fi o afirmaţie adevărată şi


20 M. Ata-ur-Rahim, Isus - un Profet al islamului (Riad, 1994)


21 M. Ata-ur-Rahim, Isus - un Profet al islamului (Riad, 1994)


22 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


În perioada timpurie, acestei Evanghelii i s-a dat numele de Kata Matthaion – „după Matei”. După cum sugerează titlul, şi alte relatări evanghelice erau cunoscute în acea perioadă (termenul de „Evanghelie” a fost adăugat abia mai târziu).


 21 


anume că această scriere este Evanghelia lui Isus (Pacea fie asupra sa!).


Trebuie menţionat faptul că musulmanii trebuie să creadă în toate Scripturile Divine în forma lor originală şi în Profeţii (Pacea fie asupra lor!) care le-au adus, fără distincție, iar acestea sunt: Ṣuḥuf (Foile lui Avraam), Torah (a lui Moise, pacea fie asupra sa!), Psalmii (lui David, pacea fie asupra sa), Evanghelia sau ʾInjīl (a lui Isus, pacea fie asupra sa!) şi Coranul (adus de Mohammed صلى الله عليه وسلم). În Coran, 3:3, este afirmat în mod clar că Allah Preaînaltul a pogorât Torah şi Evanghelia. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste Scripturi nu poate fi găsită astăzi în forma sa originală, cu excepţia Nobilului Coran, care a fost trimis pentru întreaga omenire.


În plus faţă de alte motive pentru care Nobilul Coran a fost trimis întregii omeniri, după cum este menţionat în Coran, 18:4-5, un motiv este acela de a îi avertiza pe creştini cu privire la o Pedeapsă teribilă de la Allah, dacă nu vor înceta să afirme că:


) وَيُنْذِرَ الَّذِينَ قَالُوا اتَّخَذَ اللَّهُ وَلَدًا ) 4


( الكهف : 4 )


„(...) Allah Şi-a luat un fiu!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:4]


Musulmanii cred că tot ceea ce Isus (Pacea fie asupra sa!) a predicat era de la Allah; Evanghelia (ʾInjīl) fiind „vestea bună” şi Călăuzirea de la Allah Preaînaltul pentru fiii lui Israel23. În niciun loc din cele patru Evanghelii existente nu este menţionat faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) ar fi scris măcar un cuvânt din Evanghelia sa și nici că ar fi instruit pe cineva să facă aceasta. Ceea ce este considerat a fi „Evanghelie” astăzi sunt scrierile unei terţe părţi24.


23 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


24 Ahmed Deedat, Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? (Jeddah)


 22 


În Coran, 2:79, ni se spune:


فَوَيْلٌ لِلَّذِينَ يَكْتُبُونَ الْكِتَابَ بِأَيْدِيهِمْ ثُمَّ يَقُولُونَ هَذَا مِنْ عِنْدِ اللَّهِ


لِيَشْتَرُوا بِهِ ثَمَنًا قَلِيلًا فَوَيْلٌ لَهُمْ مِمَّا كَتَبَتْ أَيْدِيهِمْ وَوَيْلٌ لَهُمْ مِمَّا


) يَكْسِبُونَ ) 17


( البقرة : 17 )


„Dar vai acelora care plăsmuiesc Scriptura (care răstălmăcesc, inventează, compun, scriu Scriptura) cu mâinile lor şi spun: «Aceasta este de la Allah!», pentru a dobândi prin aceasta o mică simbrie! Vai pentru ceea ce mâinile lor au scris şi vai lor pentru ceea ce agonisesc!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:79]


Înainte de a încheia acest capitol, aş dori să împărtăşesc cu dumneavoastră câteva comentarii dintr-un articol scris în U.S. News & World Report numit În căutarea lui Isus, apărut la data de 8 aprilie 1996, paginile 47-53:


• Robert Funk, un renumit învăţat în studiul biblic, şi 50 de profesori de religie au conchis că doar 20% dintre afirmaţiile atribuite lui Isus (Pacea fie asupra sa!) şi chiar mai puţin decât atât dintre faptele care îi sunt atribuite lui sunt autentice. Câteva dintre lucrurile neautentice sunt: rugăciunea „Tatăl nostru”, cuvintele rostite de el pe cruce şi pretinsa divinitate a lui Isus (Pacea fie asupra sa!), nașterea lui dintr-o fecioară, cele mai multe dintre miracolele sale şi învierea sa trupească.


• John Meier, un profesor de la Universitatea Americană Catolică din Washington D.C., a conchis:


✓ el (Isus) s-a născut în jurul anului 7 î.Hr., în Nazaret, iar nu în Betleem, după cum afirmă Evanghelia după Luca;


✓ în ciuda învăţăturile catolice oficiale, conform cărora Maria, mama lui Isus (pacea fie asupra lor!), a rămas


 23 


virgină întreaga viaţă, Meier afirmă că Isus (Pacea fie asupra sa!) a avut patru fraţi şi cel puţin două surori, fapte care reies din Evangheliile după Marcu şi Ioan, precum şi din scrierile lui Pavel. Naşterea lui Isus (Pacea fie asupra sa!) dintr-o fecioară, spune Meier, nu poate fi dovedită sau nedovedită prin investigaţie istorică.


✓ el (Pacea fie asupra sa!) a slujit pentru o scurtă perioadă în Galileea, unde a fost profesor, Profet şi înfăptuitor al unor fapte percepute de unii ca fiind miracole.


✓ el (Pacea fie asupra sa!) a fost arestat în Ierusalim şi răstignit sub conducerea lui Ponțiu Pilat undeva în jurul anului 30 e.n. Adepţii săi au pretins că el (Pacea fie asupra sa!) a înviat din morţi.


• John Crossan, unul dintre cei mai proeminenți cercetători moderni, un fost preot romano-catolic şi profesor emerit al Universității Depaul din Chicago, consideră că dovezile pe care le-a adunat ar elimina majoritatea învăţăturilor creştine tradiţionale. El spune, spre exemplu, că relatările biblice cu privire la Cina cea de Taină şi la apariţia lui Isus cel înviat (Pacea fie asupra sa!) sunt doar încercări ale adepţilor săi devotaţi de a descrie că au „continuat să simtă” prezenţa sa şi după răstignire.


٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭


 24 


Evanghelia – fiii lui Israel


Mulţi creştini cred că mesajul lui Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost pentru toţi oamenii. În momentul în care o femeie canaanită s-a apropiat de Isus (Pacea fie asupra sa!) cerându-i să o vindece pe fiica sa, la început, el (Pacea fie asupra sa!) a refuzat, spunând (Matei 15:24):


„(...) Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”


De asemenea, găsim în Matei 1:21:


„Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El îl va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”


De asemenea, Isus (Pacea fie asupra sa!) i-a trimis pe cei doisprezece discipoli să meargă să predice căinţa oilor pierdute ale casei lui Israel şi nu păgânilor sau samaritenilor (Matei 10:5-7):


„Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: «Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; ~ Ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. ~ Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia Cerurilor este aproape!”»”


Astfel, este clar că Isus (Pacea fie asupra sa!) şi cei doisprezece discipoli au fost trimişi pentru fiii lui Israel şi nu pentru întreaga omenire. De aceea, Ioan 3:16 nu ar trebui să facă referire la „oricine”, ci la fiii lui Israel:


„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”


O altă afirmaţie remarcabilă a lui Isus (Pacea fie asupra sa!) se găseşte în Matei 5:17-18:


 25 


„Să nu credeţi că am venit să stric Legea (Torah) sau Prorocii (Adam, Avraam, Moise, Noe, David etc.); am venit nu să stric, ci să împlinesc. ~ Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece Cerul şi Pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”


În Matei 8:4, Isus (Pacea fie asupra sa!) l-a instruit pe leprosul vindecat: „Du-te de te arată preotului!” şi i-a spus să ofere ceea ce a fost prescris de Moise (Pacea fie asupra sa!). Unele secte creştine sunt împotriva acestui verset şi pretind că Vechiul Testament a fost abrogat și înlocuit de Noul Testament. După cum puteţi observa, Isus (Pacea fie asupra sa sa!) nu a înlăturat Vechiul Testament şi învăţăturile sale. Aşadar, de ce ar trebui să o facă unii creştini?!


Mai jos, se află un citat din Dicţionarul biblic referitor la aplicabilitatea celor zece porunci în rândul creştinilor din zilele noastre:


„Cele zece porunci date de Dumnezeu drept călăuzire pentru viaţa de zi cu zi sunt o parte a Legământului dintre Dumnezeu şi oamenii Săi (Exodul 34:28; Deuteornom 4:13; 10:24). Aceste porunci sunt numite adesea Decalogul, termen care provine din limba greacă şi înseamnă «zece cuvinte».


Deşi Dumnezeu i-a oferit cele zece porunci lui Moise pe muntele Sinai acum mai bine de 3000 de ani, acestea sunt încă relevante şi astăzi. Ele au o semnificaţie constantă, deoarece Natura lui Dumnezeu este neschimbătoare. Aceste porunci provin de la Dumnezeu şi din Natura Sa eternă; de aceea, valoarea lor morală nu se poate schimba.


La aproximativ 1300 de ani după ce Dumnezeu a oferit aceste Legi, Isus le-a confirmat, numindu-le «poruncile», şi a precizat cinci dintre ele tânărului conducător bogat (Matei 19:16-22). De asemenea, în predica de pe Munte, Isus a arătat că venirea sa nu a anulat poruncile. El a menţionat în mod specific legile împotriva uciderii (Matei 5:21) şi împotriva comiterii adulterului (Matei 5:27).


 26 


De fapt, Isus le-a acordat acestor porunci o importanță mai mare prin faptul că a cerut ca atât spiritul, cât şi aspectele legale ale Legii să fie păstrate. Isus şi-a pus pecetea eternă a aprobării Legii prin afirmaţia:


«Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.» (Matei 5:17)


Dumnezeu Cel Preaînalt a rostit Poruncile Sale de pe vârful muntelui Sinai, înconjurat de un nor gros şi de foc – o expresie evidentă a Puterii, Măreţiei şi Autorităţii Sale (Exodul, 19:16 – 20:17). Mai târziu, poruncile au fost înscrise pe două table de piatră – „scrise cu Degetul lui Dumnezeu.” (Exodul 31:18).


Natura minunată a evenimentelor care au avut loc în momentul oferirii Legii este menţionată de mai multe ori în Biblie, probabil pentru a sublinia solemnitatea acestui eveniment (Exodul 19:16-19; Deuteronomul 4:11-12).


Cele zece porunci reprezintă esența acestui LEGĂMÂNT special dintre Dumnezeu şi oamenii Săi. El le-a spus:


„Acum, dacă veţi asculta Glasul Meu şi dacă veţi păzi Legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele (...) ~ Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt (...)” (Exodul 19:5-6)


De asemenea, aceste versete evidenţiază faptul că supunerea lor în faţa poruncilor urma să fie baza existenţei fiilor lui Israel, ca popor special al lui Dumnezeu.


Dumnezeu nu a intenţionat vreodată ca cele zece porunci să fie un set de reguli pe baza cărora fiii lui Israel să poată câştiga mântuirea. Favoarea lui Dumnezeu fusese deja acordată! Acest fapt fusese deja demonstrat în mod clar prin eliberarea fiilor lui Israel de sub robia egipteană (Deuteronom 4:37). Prin urmare, la baza legământului se află un act al ÎNDURĂRII Divine. Dumnezeu chiar a prefaţat cele zece porunci cu o amintire a eliberării Sale (Exodul 20:2).