ATEISMUL : DECLARAȚIE DE SUCCES SAU EȘEC ?


Faten Sabri


2021

Un cuvânt din inimă.


Suferința sufletului:


Ceva ce am citit și îmi place să împărtășesc:


„Pe vremea când Napoli era zguduit de spectacolele actorului Karlinija, un om s-a dus la un medic vestit din acel oraș pentru a-i cere un tratament pentru melancolie excesivă, depresie. Doctorul l-a sfătuit să se distreze, să se amuze și să meargă la spectacolele lui Karlinija, dar pacientul a răspuns: Eu sunt Karlinija”1.


Autorul a continuat:


„Cei care caută adevărul, precum și scepticii, vizitează clinici de psihiatrie, dar credincioșii și ateii nu le vizitează. Un credincios caută și găsește, dar un ateu nici nu caută și nici nu găsește. Un al treilea tip tot caută și nu găsește. Fără Dumnezeu (Creatorul), viața devine un mecanism neînsuflețit. Dacă ar fi să vă povestesc că, mai devreme, am luat metroul, am ajuns la universitate, am participat la cursuri și m-am întors acasă, aceste fraze nu sunt potrivite pentru a scrie un roman sau o nuvelă pentru că ele sunt lipsite de elementele binelui și ale răului. De-a lungul timpului, nu a existat niciun roman care să fie lipsit de elementele binelui și ale răului, deoarece acestea reprezintă secretul existenței umane și secretul sarcinii.


1 Cartea „Fuga mea spre libertate” (Hurubiun 'iilaa alhuriyati) scrisă de Ali Izetbegovic, primul președinte al Republicii Bosnia-Herțegovina și filosof islamic.


4


Această sarcină despre care vorbește scriitorul este sentimentul aflat în sufletul omului, care îl determină pe acesta să facă ceea ce este corect și să evite răul, urmând ca mai apoi să fie judecat și pedepsit.


Căutați călătoria:


Necredincioșii susțin că totul este lipsit de sens intrinsec și că, prin urmare, pentru a avea o viață împlinită, suntem liberi să găsim pentru noi înșine un sens. Negarea scopului existenței noastre înseamnă, de fapt, autoamăgire. Este ca și cum ne-am spune: „Să presupunem sau să ne prefacem că avem un scop în această viață”.


Ei sunt precum niște copii care se joacă de-a doctorii și de-a asistentele sau de-a mama și de-a tata. Noi nu vom putea atinge fericirea decât dacă ajungem să ne cunoaștem scopul în viață.


Imaginați-vă o persoană care, în mod involuntar, se găsește într-un tren de lux, la clasa întâi, în condiții de confort și grandoare. Ar fi ea fericită în acea călătorie, fără să găsească răspunsuri la întrebări precum:


Cum ai ajuns în tren? Care este scopul călătoriei tale? Încotro te îndrepți? Dar dacă nu ar primi răspuns la aceste întrebări, cum ar putea fi ea fericită?


Ea nu va atinge niciodată fericirea adevărată și semnificativă, chiar dacă ar fi să se bucure de tot luxul pe care îl are la dispoziție. Este suficientă masa delicioasă din această călătorie pentru a o face să uite de aceste întrebări? Acest tip de fericire este temporară și falsă și nu poate fi obținută decât prin neglijarea intenționată a găsirii răspunsurilor la aceste întrebări importante. Este precum un caz de euforie falsă cauzată de o beție, care duce la moartea omului. Astfel, adevărata fericire a omului nu va fi atinsă decât atunci când el va găsi răspunsurile la aceste întrebări existențiale.


Filozoful englez John Locke a spus:


5


„Dacă toată speranța umană este limitată doar la această lume și, dacă ne bucurăm de viață doar aici, în această lume, atunci nu este ciudat sau ilogic să căutăm fericirea, chiar dacă acest lucru este în detrimentul părinților și al copiilor.”


Între existență și inexistență:


Mulți dintre cei care neagă existența Creatorului Universului cred că lumina nu este afectată de timp, dar nu acceptă faptul că Mărețul Creator nu este supus legii timpului și ale spațiului, însemnând că El există înaintea tuturor lucrurilor, și după ele, și nu se află în mijlocul creației Sale.


Mulți dintre ei credeau că, atunci când particulele conectate sunt separate unele de altele, ele încă comunică în același timp, dar nu acceptă ideea că, prin intermediul științei Sale, Creatorul comunică cu robii Săi, oriunde s-ar afla aceștia. Ei cred că omul are minte, deși nu o văd, dar refuză să creadă în Creator fără să Îl vadă.


Mulți dintre ei au refuzat să creadă în Paradis și Iad, dar au acceptat existența altor lumi, pe care nu le-au văzut. Știința le-a spus să creadă în lucruri care nu există, cum ar fi mirajele, iar ei cred în ele și le acceptă, dar fizica și chimia nu le vor aduce beneficii oamenilor după moarte, deoarece acestea nu le-au promis lor nimic.


Principala diferență dintre cel care neagă existența lui Dumnezeu și cel care crede în Dumnezeu și în Cartea Sa este că ateul îl consideră pe credincios nebun, pentru că acesta crede în ceva ce nu poate vedea. Credinciosul crede în ceva ce îi ridică statutul și poziția, dar ateul crede în fizică și chimie, dar credința în nimic îi coboară statutul.


Existența Creatorului:


Credința în existența unui Creator al Universului se bazează pe principiul conform căruia lucrurile nu apar fără niciun motiv, iar Universul nu poate fi creat la întâmplare, deoarece întâmplarea nu este o cauză


6


principală, ci mai degrabă un rezultat secundar care depinde de disponibilitatea altor factori (existența timpului, a spațiului, a materiei și a energiei) să fie formați la întâmplare „Întâmplarea” nu poate fi folosită pentru a explica ceva ce există pentru că ea nu este absolut nimic.


Realizând adevărul:


Problema punerii întregii noastre credințe în știința empirică este că aceasta are fundamente aflate în continuă schimbare. Noi descoperiri care infirmă teoriile anterioare au loc în fiecare zi. Parte din ceea ce considerăm știință este încă pură teorie. Chiar dacă presupunem că toată știința este dovedită și exactă, avem totuși o problemă.


Știința experimentală îi acordă toată gloria celui care descoperă în acel moment și îl ignoră pe cel original. De exemplu, să presupunem că cineva intră într-o cameră și descoperă un tablou frumos, pictat foarte meticulos, cu o grijă și simetrie incredibilă, iar apoi le povestește altora. Toți sunt atât de impresionați de cel care a descoperit tabloul, încât uită să pună cea mai importantă întrebare: „Cine l-a pictat?”


Aceasta este ceea ce fac oamenii. Sunt atât de impresionați de descoperirile științifice cu privire la legile naturii și ale Spațiului, încât uită de creativitatea celui care a creat Legile Universului, ale energiei, ale materiei etc. Tot ceea ce fac cercetătorii este să descopere legile, dar nu ei creează aceste legi. Ele au fost create de către Creator.


Existența scriitorului nu se poate nega doar pentru că el cunoaște cartea, cele două nu se înlocuiesc una pe cealaltă. Știința a descoperit legile Universului, dar nu ea le-a creat, ci Creatorul.


Credincioșii care cred în știință și dintre care unii au studii superioare în Fizică și Chimie conștientizează faptul că aceste legi cosmice au în spate un Creator Măreț. Știința materială, în care cred materialiștii, a descoperit legile pe care Dumnezeu le-a creat, dar nu a creat aceste legi. Oamenii de știință nu ar avea nimic de studiat dacă nu ar exista aceste legi, create de


7


către Dumnezeu. Dimpotrivă, credința îi aduce credinciosului beneficii atât în această viață, cât și în cea de Apoi.


Din momentul în care cineva se îmbolnăvește și are o gripă severă sau febră mare, nu se poate nici măcar ridica pentru a ajunge la un pahar cu apă. Atunci cum ar putea omul să renunțe la relația cu Creatorul său?


William James a spus: „Valurile tumultoase ale oceanului nu tulbură niciodată calmul adâncului și nici nu disturbă starea sa de liniște și de siguranță. În același fel, o persoană care are credință în Dumnezeu, nu este tulburată de fluctuațiile superficiale temporare. O persoană cu adevărat credincioasă nu se îngrijorează, își păstrează calmul și este pregătită pentru a face față tuturor provocărilor pe care le aduce viața.


De ce religia?


Hans Schwarz, profesor de Teologie a spus:


„Deși știința este importantă, aceasta poate fi folosită atât pentru distrugere, cât și pentru făurire. Aici intervine rolul cel mai important al credinței, aceasta clarificând faptul că un experiment nu are toate răspunsurile.”


El a mai spus:


„Credința și cunoașterea au nevoie una de cealaltă, iar oamenii de știință ar trebui să recunoască faptul că, uneori, folosesc credința pentru a putea înțelege relațiile profunde dintre fenomenele naturale pe care ei le observă”.


Schwartz consideră că oamenii de știință nu au toate răspunsurile, așa cum pretind ei. Chestionarea continuă este o dovadă în acest sens, în special pentru oamenii de știință care cercetează originea vieții. Ori de câte ori ajung la o concluzie, a doua zi o nouă descoperire o contrazice pe cea anterioară.


8


În ceea ce privește originea vieții și scopul oamenilor în viață, știința nu poate oferi răspunsuri și a lăsat, în schimb, metafizica să le găsească. Din cauza accidentului de la Hiroșima și ale altor dezastre care au avut loc ca urmare a invențiilor științifice, știința și-a pierdut inocența. Unii oameni de știință, printre care și filozoful Karl Jaspers, au numit știința a fi o legendă.


Astfel, concluzionăm că, dacă acceptăm, de dragul argumentului, faptul că știința a răspuns la întrebarea: „Cum a apărut Universul?”, atunci nu este posibil ca aceasta să răspundă la întrebările cu privire la originea și scopul vieții, având și în același timp un progres științific, decât dacă se ajunge la o conformitate între știință și religie.


Știința îl poate ajuta pe om să construiască o rachetă, dar nu îl poate ajuta, de exemplu, să aprecieze frumuseța unui tablou sau valoarea lucrurilor. Știința nu îi poate ajuta pe oameni să facă diferența dintre Bine și Rău. Prin intermediul științei, știm că un glonț ucide, dar nu știm faptul că este greșit să-l folosim pentru a-i ucide pe ceilalți.


Albert Einstein, celebrul fizician, a spus:


„Știința nu poate fi o sursă pentru etică, nu există nicio îndoială asupra faptului că, există fundamente etice pentru știință, dar nu putem vorbi despre fundamente științifice pentru etică. Toate încercările de a supune etica legilor științei au eșuat și vor continua să eșueze.”


Immanuel Kant, celebrul filozof german, a spus:


„Dovada etică pentru existența lui Dumnezeu a fost stabilită conform cerințelor dreptății, deoarece un om bun trebuie răsplătit, iar unul rău trebuie pedepsit, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât în prezența unei surse superioare care îl trage la răspundere pe fiecare om pentru ceea ce a făcut. Mai mult, dovada este stabilită în conformitate cu abilitatea de a obtțne fericirea, deoarece suma tuturor acestor aspecte nu poate exista decât la Cel care este Supranatural, Cunoscătorul tuturor lucrurilor și Atotputernicului. Această origine supremă care învinge natura, este Deitatea.”


9


Eliberarea de sclavie:


Inevitabil, dacă nu adorăm Creatorul, ajungem să adorăm alți „zei”. Inima va fi atașată fie de o chestiune lumească pe care dorește să o obțină și depune efort în acest sens, fie va fi atașată de Creatorul ei. Astfel, dorințele noastre ne pot înrobi fără ca noi să realizăm acest lucru. Pe de altă parte, atașarea inimii noastre de Dumnezeu Atotputernicul și de Viața de Apoi ne poate elibera de alte lucruri. Numai Creatorului i se cuvine dreptul ca omul să căute refugiu la El.


Mulți oameni sunt atrași de faimă și de modă. De asemenea, rețelele de socializare atrag atenția oamenilor într-un mod excesiv, acestea având un rol major în răspândirea conceptelor care se focusează pe chestiuni inferioare și îi distrag pe oameni de la prioritățile lor. Acest lucru duce la o viață nefericită și plină de suferință.


De asemenea, unele norme sociale și presiuni familiale ne pot obliga să respectăm tradițiile și obiceiurile moștenite, îndepărtându-ne de ceea ce ni se cere în această viață și de datoria noastră față de Creatorul nostru.


Credința este o responsabilitate:


Credința în existența unui Creator al Universului este un angajament și o responsabilitate. Credința face conștiința să fie vigilentă și îl îndeamnă pe credincios să fie responsabil pentru faptele sale, mici sau mari. Credinciosul este responsabil pentru sine, familia lui, aproapele său și chiar şi pentru călătorul de pe drum. El face un efort și se folosește de toate mijloacele disponibile, apoi își pune încrederea în Dumnezeu. Nu cred că asta este una dintre caracteristicile unui dependent de opiu, caracterisici cu care sunt asemănați și stigmatizați astăzi cei credincioși.


Adevăratul opiu al oamenilor este ateismul, nu credința, pentru că ateismul își cheamă adepții la materialism, marginalizând astfel relația lor cu Creatorul lor, prin respingerea religiei și renunțarea la îndatoriri. Ateismul îi îndeamnă să se bucure de momentul prezent, indiferent de


10


consecințe, astfel încât aceștia să poată face ceea ce doresc, fără să se teamă de vreo pedeapsă lumească, crezând că nu există nicio înviere și nicio socoteală divină. Nu este oare aceasta tocmai descrierea dependenților?


O poziție superioară pentru suflet:


Ceea ce am citit și mi-a plăcut:


„Dacă o persoană comite o infracțiune, avocatul acuzatului urmărește să dovedească intenția, deși infracțiunea s-a produs dintr-o perspectivă materialistă, iar infractorul este prins, însă legea dorește să îi afle intenția și starea sa sufletească din timpul săvârșirii infracțiunii.


Aici plasăm sufletul într-o poziție mai înaltă decât a spune că acesta este doar un fapt material, abstract.


De fapt, noi nu judecăm ceea ce s-a întâmplat în lume, ci judecăm ceea ce s-a întâmplat înăuntrul sufletului.


Acest lucru reflectă contradicția inițială dintre om și lume. Etica trebuie să aibă o valoare care nu se măsoară după standardele materiale și abstracte, prin care nu este supusă legilor naturale.


Principii morale autentice precum: comportamentul exemplar, sacrificiul, idealurile, ascetismul, castitatea și altruismul, fie sunt lipsite de sens, fie își găsesc sensul în existența lui Dumnezeu.”2


2 O carte pentru vindecarea a ceea ce se află în interiorul pieptului. Dr. Haitham Talaat.


11


O Zi în care nici averea și nici copiii nu vor fi de ajutor:


Ceea ce am văzut în criza cauzată de pandemia de Corona: situația morților din spitale sau din azilele de bătrâni despre care nu știe nimeni sau a celor care mor pe drum, fără ca nimeni să aibă habar, a celor care au banii, dar își așteaptă tratamentul, bătrânii fiind sacrificați de dragul tinerilor, această situație prezintă o scenă asemănătoare cu scenele din Ziua Judecății.


Criza cauzată de pandemia de Corona a făcut ca inimile oamenilor să se scape de multe dintre simbolurile asupra cărora ei și-au atașat iluziile. Aceste simboluri au rezultat în zei falși, adorați în locul lui Allah Preaînaltul, dar care au ajuns să se prăbușească, unul câte unul. Cel care obișnuia să se roage la pietre și la idoli, nu se mai apropie de ei fiindu-i frică să nu se infecteze. Am auzit deseori preoți care își cheamă adepții să se roage direct la Dumnezeu și să evite să vină la ei. Lumina adevărului din: „Nu există alta divinitate ce merită a fi adorată înafară de Allah, Dumnezeul Adevărat și Unic” se poate vedea acum peste tot în lume.


Fără îndoială, astfel de situații îl împing pe om să se întoarcă la Domnul Lumilor și să caute ajutor la El. Citiți următorul hadith ce relevă cuvintele profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în cel mai bun mod posibil:


„Dacă ceri, atunci cere-I lui Dumnezeu, iar dacă tu cauți ajutor, atunci caută ajutor de la Dumnezeu.” (Al-Tirmidhi)


În scrierile mele îmi amintesc mereu de cuvintele pe care mi le-a spus un bătrân spaniol: „Noi, în Occident, nu ne închinăm lui Dumnezeu și nici lui Hristos, noi ne închinăm femeilor și banilor”. Deși le-a spus în glumă, cuvintele lui conțin mult adevăr, amintindu-mi de faptul că, acum, toată lumea din Occident a spus: O Doamne, sufletul meu.


12


Pentru a câștiga binele acestei vieți, cât și cel din Viața de Apoi, noi nu avem de ales decât să credem în existența Creatorului și să ne supunem Lui. Dacă nu credem în existența Sa, noi vom avea doar binele acestei vieți, vom pieri, iar soarta noastră va fi Iadul.


Am vrut să prezint în acest rezumat dovezi pentru existența Creatorului Universului, din cuvintele Creatorului, din legile Universului stabilite de Creator, din creațiile Universului și din prezentarea afirmațiilor unor oameni de știință care cred în existența Creatorului, inclusiv afirmațiile celor care neagă existența Creatorului, care dovedesc adevărul cu privire la existența Sa. Slavă Lui!


Această carte are, de asemenea, menirea de a demonstra că ideea de a nega existența Creatorul este cea care contrazice rațiunea, instinctul și știința modernă, și nu credința, așa cum cred unii oameni.


Și Îl rog pe Dumnezeu Atotputernicul să accepte această carte de la mine și să facă din ea o sursă de îndrumare și acces la soluția pe care o caută cel care neagă existența Creatorului, deoarece, prin ateismul său, el a declarat că nu a ajuns la această soluție.


13


Cine a creat universul?


Dacă omul de știință este credincios, atunci va spune, fără îndoială, că un Creator a dus la crearea Universului, dar omul de știință ateu va spune că un inginer sau niște bacterii inteligente sau întâmplarea sau un grup de oameni de știință sau niște extratereștri de pe o altă planetă au făcut un experiment ce a condus la apariția Universului,


Allah Preaînaltul spune:

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El este peste toate Chezaș!”

وَكِي ل ) الأنعام: 101 - 102 )


„[El este] Badi' [Făcătorul desăvârșit] al Cerurilor și al Pământului! Cum să aibă El un fiu, de vreme ce El nu a avut o soață? El le-a creat pe toate și El pe toate le știe.” (101)


„Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel care le-a făcut pe toate! Așadar, adorați-L pe El! Și El este peste toate ocrotitor!” (102)


(Coran, 6:101-102)

„Am creat Noi Cerurile și Pământul și ceea ce se află între ele în șase zile și nu Ne-a cuprins pe Noi nici cea mai mică osteneală! ”


(Coran, 50:38)


14


Cine este Creatorul?

Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Al-Hayy [Cel Viu], Al-Qayum [Veșnicul]! Nici aţipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le ştie pe cele de dinaintea lor şi pe cele după ei . Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte. Scaunul Lui se întinde peste Ceruri şi peste Pământ şi păzirea lor nu-I este grea. El este Al-Aliy [Preaînaltul], Al-Azim [Mărețul]!


(Coran, 2:255)


Cine l-a creat pe Creator?

„El este Al-Auual [Întâiul] și Al-Aakhir [Cel de pe urmă], Adh-Dhahir [Cel de deasupra tuturor] și Al-Batin [Cel ascuns] și El este Atoateștiutor.”


(Coran, 57:3)

„[...] Nu este nimic asemenea cu El . El este As-Sami' [Cel care Aude Totul] și Al-Basir [Cel care Vede Totul].”


(Coran, 42:11)


15


Care este adevărul despre existența lui?

„Pe Stăpânul Cerului și al Pământului! Aceasta este la fel de adevărat precum aceea că voi puteți vorbi”


(Coran, 51:23) 

„Trimișii lor au spus: „Aveți voi îndoială în privința lui Allah, Creatorul Cerurilor și al Pământului...”


(Coran, 14:10)


16


Care sunt numele și rețetele sale?

„El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, Știutorul celor nevăzute și al celor văzute . El este Ar-Rahman [Cel Milostiv], Ar-Rahim [Îndurător]”. (22)


El este Allah, în afară de care nu este alt dumnezeu: Al-Malik [Stăpânitorul], Al-Quddus [Cel Sfânt], As-Salam [Făcătorul de pace], Al-Mu'min [Apărătorul Credinței], Al-Muhaymin [Veghetorul], Al-'Aziz [Cel Tare], Al-Jabbar [Atotputernicul], Al-Mutakabbir [Cel Preaînalt]. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociați. (23) El este Allah: Al-Khaliq [Făcătorul], Al-Bari' [Creatorul], Al-Musauuir [Dătătorul de chipuri]. Ale Lui sunt Numele cele mai frumoase. Pe El Îl laudă cele din Ceruri și cele de pe Pământ. El este Al-'Aziz [Cel Puternic] [și] Al-Hakim [Înțelept]. (24)


(Coran, 59:22-24)


17


Prezentarea acțiunilor sale 

„Și dacă voiește El un lucru, porunca Lui este numai să zică „Fii” și el este.”

„El este Al-Qahir [Stăpânul Suprem] peste robii Săi și El trimite asupra voastră Îngeri păzitori până când moartea îl ajunge pe unul dintre voi. Mesagerii noștri [Îngerii morții] îl iau, fără să se neglijeze ceea ce li se poruncește.”


(Coran, 6:61)

„Dar voi nu puteți voi decât dacă voiește Allah, Stăpânul lumilor.”


(Coran, 81:29)


Măsura sa absolută 


تَعُدُّونَ )السجدة: 5 )


„El cârmuiește toate lucrurile din Cer și de pre Pământ. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum numărați voi.”


(Coran, 32:5)


Are ordinea absolută

„Și ale lui Allah sunt cele neștiute din Ceruri și de pe Pământ. Și la El se întorc toate lucrurile [pentru hotărâre]. Adoră-L, așadar, și încrede-te în El! Și Domnul tău nu este nebăgător de seamă față de ceea ce faceți voi.”


(Coran, 11:123) 

„Ale lui Allah sunt cele din Ceruri și de pe Pământ și la Allah se întorc toate.”


(Coran, 3:109)


E absolut bogat. 

„Și nu sunt lucruri ale căror hambare să nu se afle la Noi și pe care Noi să nu le trimitem cu măsură cunoscută [anumită].”


(Coran, 15:21) .

„[...] Însă ale lui Allah sunt comorile Cerurilor și ale Pământului, dar ipocriții nu pricep.”


(Coran, 63:7)

„Domnul tău nu are nevoie [de nimeni și de nimic] și este cu îndurare. El dacă ar voi, v-ar putea face să pieriți și ar lăsa în urma voastră ceea ce El ar voi, tot așa cum v-a creat și pe voi din urmașii altui popor.”


(Coran, 6:133)

„O, oameni! Voi sunteți sărmani [ aveți nevoie] de Allah, iar Allah este Ghaniyy [Cel Deajuns pentru Sine] [și] Hamid [Cel Vrednic de Laudă].”


(Coran, 35:15)

„...Cât despre cei care nu cred [refuză], Allah nu are nevoie de aceste lumi.”


(Coran, 3:97)


El are cheile celor nevăzuți. 

„Și la El sunt cheile necunoscutului și nu le știe decât El. Și El cunoaște ceea ce este pe uscat și ceea ce este pe mare. Nu cade nicio frunză fără ca El să o știe. Și nu există bob în întunecimile pământului, nimic proaspăt și nimic uscat, fără ca ele să fie [însemnate] într-o Carte Limpede.”


(Coran, 6:59)


Are fluența abilităților. 

)


„Spune: „O, Allah, Stăpânitorul tuturor! Tu dai stăpânirea aceluia care dorești și iei stăpânirea de la cel care dorești. Tu îl cinstești pe cel care dorești și îl umilești pe cel care dorești. În mâna Ta se află [tot] binele. Cu adevărat Tu ești Qadir [Cel cu Putere peste toate].” (26)


20


„Tu faci să intre noaptea în zi, și Tu faci să intre ziua în noapte; Tu faci să se ivească viul din mort și faci să se ivească mortul din viu. Și Tu îl dăruiești [cu cele necesare traiului] pe cel care dorești Tu, fără a ține socoteală [fără limită].” (27)


(Coran, 3:26-27)


Cum a crescut universul? 

„Făcătorul Cerurilor şi al Pământului. Atunci când hotărăşte un lucru, El doar spune: „Fii” şi acesta este!”


(Coran, 2:117)


Stadiul herniei 

„Oare nu văd cei care nu cred că Cerurile și Pământul au fost împreună și că Noi le-am despărțit și din apă am făcut tot ce este lucru viu? Și oare tot nu cred ei?”


(Coran, 21:30)

„Mărire lui Allah, Creatorul Cerurilor și al Pământului, Cel care a făcut Îngeri mesageri cu câte două aripi sau cu câte trei sau cu câte patru. El adaugă făpturii ceea ce voiește, cu adevărat Allah este cu putere peste toate.”


(Coran, 35:1)


Aceste versete din Coran confirmă următoarele:


Cerurilor și al Pământului erau o singură entitate, fiind descrise ca un „fir”, adică strâns îmbinate.


21


Expansiunea universului "Raiul"

„Iar Cerul l-am înălțat cu puterea Noastră și Noi îl lărgim.”


(Coran, 51:47)


Locația pământului și originea fumurie a cerului

„Spune: „Oare voi nu credeți în Acela care a creat Pământul în două zile și Îi faceți Lui semeni?” Acesta este Stăpânul lumilor!” (9)


„Și El a pus pe el [Pământ] munți neclintiți și l-a binecuvântat și a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană, până la patru zile, ca răspuns pentru cei care întreabă.” (10)


„Apoi s-a întors către Cer - care era un fum - și i-a spus lui și Pământului: „Veniți amândouă, de voie sau fără de voie!” Și au răspuns ele: „Venim, supunându-ne de bunăvoie!” (11)


„Și le-a hotărât El să fie șapte Ceruri, în două zile, și a orânduit fiecărui Cer menirea sa. Și am împodobit Noi Cerul cel mai de jos cu candele [Stele] și strajă . Aceasta este orânduiala Celui Al-’Aziz [Puternic] [și] Al-’Alim [Atoateștiutor].” (12)


(Coran, 41:9-12)


Aceste versete explică următoarele: Prima și a doua zi - formarea Pământului.


În a treia și a patra zi: apariția munților cu vârfurile și înălțimile lor, precum și cele necesare întreținerii locuitorilor Pământului (adică crearea plantelor și animalelor)


22


În timp ce Coranul menționa cu mai bine de 1400 de ani în urmă despre originea Cerului ca fiind din fum, praful interstelar nu a fost descoperit decât în epoca modernă de către cercetătorii germani, care au inventat detectoare de praf. În ceea ce privește praful interstelar, cercetătorii au descoperit că lumea noastră este o lume a prafului, iar praful cosmic actual este doar o parte din fumul Cerului.


Știința experimentală a spus că Galaxia noastră se află situată în jumătatea superioară a Universului și că se mișcă, înclinându-se către în sus, iar noi ne aflăm în direcția expansiunii Universului.


Crearea de timp și spațiu

„Cu adevărat, El este Cel care a făcut Soarele ca o lumină strălucitoare și Luna ca o lumină reflectată și El i-a hotărât fazele, pentru ca voi să cunoașteți numărul anilor și socotirea [timpului]. Allah nu le-a făcut decât pentru [un scop] adevărat. El deslușește semnele pentru oamenii care pricep.”


(Coran, 10:5)


Allah Preaînaltul a mai spus

„Cu adevărat, în facerea Cerurilor şi a Pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce le foloseşte oamenilor, în apa trimisă de Allah din Cer, cu care a înviat Pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi norilor supuşi dintre Cer şi Pământ sunt semne pentru nişte oameni care pricep.”


(Coran, 2:164)


23


Care este scopul creației?

„Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore.”


(Coran, 51:56)


Allah Preaînaltul a mai spus:

„Noi am făcut ceea ce se află pe pământ podoabă pentru el, pentru a-i încerca [pe oameni și a ști] care dintre ei săvârșesc cele mai bune fapte.”


(Coran, 18:7)


Are Nevoie Creatorul de oameni? 

„[...] Cu adevărat, Allah nu se află în nicio nevoie de lumi [oameni, djini și toată creația Sa].”


(Coran, 29:6)


24


Corectarea conceptului de evoluție


Omul nu era nimic în ea.

„Oare nu a avut omul parte de o bucată de timp când el nu era ceva vrednic de a fi pomenit? ”


(Coran, 76:1)


Creația lui Adam a fost începutul lutului

„Noi l-am creat pe om din lut.”

„Care a făcut desăvârșit tot ceea ce a creat. Așadar, [El] a creat omul din lut, la început,”


(Coran, 32:7)


Cinstindu-l pe Adam Abu Al-Besser 

„[Allah] a spus: „O, Iblis! Ce te-a împiedicat pe tine să te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plămădit cu mâinile Mele ? Ai fost arogant [atunci] sau te-ai socotit tu [deja] printre cei înalți?”

„Și [spune] atunci când le-am spus Îngerilor: „Prosternați-vă dinaintea lui Adam!” Și s-au prosternat, cu excepția lui Iblis , care s-a împotrivit, a fost arogant și a devenit unul dintre necredincioși.”


25


(Coran, 2:34)


Crearea urmașilor lui Adam

„Apoi i-a făcut pe urmașii lui dintr-o apă anume disprețuită [sperma].”

„Apoi l-am făcut Noi o picătură într-un loc sigur [uter],” (13)


„Apoi am făcut din picătură un cheag și am făcut din cheag o bucată de carne și am făcut din bucata de carne oase și am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah, Făcătorul, Cel Bun.” (14)

„El este Cel care i-a creat pe oameni din apă și i-a legat prin obârșie și prin căsătorie. Iar Domnul tău este Qadir [Atotputernic].”


(Coran, 25:54)


Cinstirea urmașilor lui Adam

„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam și i-am purtat pe ei pe uscat și pe mare și le-am dat lor ca hrană felurite bunătăți și i-am ales pe ei înaintea multor altora dintre cei pe care i-am creat.”

„[El este] Făcătorul Cerurilor și al Pământului. El a făcut pentru voi soațe din voi înșivă și [a făcut] și animalelor perechi. Prin aceasta vă înmulțește. Nu este nimic asemenea cu El . El este As-Sami' [Cel care Aude Totul] și Al-Basir [Cel care Vede Totul].”


(Coran, 42:11)


Lui Adam i s-a dat voința de a alege

„Și Noi am spus: „O, Adam, sălășluiește tu împreună cu soața ta în Paradis! Mâncați din el pe îndestulate, ori de unde voiți, dar să nu vă apropiați de acest pom, pentru ca să nu fiți dintre cei nedrepți!”

„Spune: „Adevărul vine de la Domnul vostru, iar cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă...”


(Coran, 18:29)


Distincția lui Adam cu știința

„Și l-a învățat pe Adam numele tuturor lucrurilor. Apoi le-a arătat Îngerilor și le-a zis: „Vestiți-Mi Mie numele acestora, dacă voi sunteți sinceri!”


(Coran, 2:31)


Greșeala este o consecință a alegerii

„Apoi Adam a primit de la Domnul său cuvinte și El i-a acceptat căința. Cu adevărat El este At-Tauuab [ Iertător], Ar-Rahim [Îndurător].”


(Coran, 2:37)


O poveste preliminară a succesiunii în țară

„Și [spune, O, Mohammed] atunci când Stăpânul tău le-a zis Îngerilor: „Cu adevărat voi pune pe Pământ un succesor [khalifa]”, ei i-au răspuns: „Vei pune pe cineva care să facă stricăciune pe el și să pricinuiască vărsare de sânge, când noi îți aducem slavă Ție și pe Tine Te adorăm cu sfințenie?” Și [Allah] a zis: „Eu știu ceea ce voi nu știți.”


(Coran, 2:30)


28


Existența Creatorului și relația sa cu legile și teoriile științifice


Pentru a evita menționarea Creatorului, sistemele interconectate sunt atribuite naturii aleatorii


Deși nu au recunoscut-o niciodată, oamenii de știință atei se referă la Creator folosind alte nume (Mama Natură, Legile Universului, Selecția Naturală, „Teoria lui Darwin”, etc...), acestea fiind niște încercări zadarnice de a scăpa de logica religiei și a credinței într-un Creator. إِنْ هِيَ إِ ه لا أَسْمَا ء سَ ه 


„Ele nu sunt decât niște nume pe care le-ați dat voi și părinții voștri. Allah nu a trimis asupra lor nicio putere. Ei nu urmează decât bănuiala și ceea ce poftesc sufletele, în vreme ce de la Domnul lor le-a venit călăuzirea.”


(Coran, 53:23)


Ceva ce am citit și mi-a plăcut a fost:


Neodarwinismul depinde de apariția unor modificări, prin mutații, în caracteristicile organismelor vii. Iar mutațiile nu sunt altceva decât sabotaj în materialul genetic. Trebuie să credem că erorile succesive sunt cele care au produs creativitatea pe care o vedem în organisme. Este ca și cum am spune că un copil a continuat să se joace ani de zile pe un computer, iar apăsările aleatorii de taste au produs, din întâmplare, un sistem mai bun.


Descrierea de „aleatorie” sau „la întâmplare” dată principiului și teoriei macroevoluției înseamnă că noi:


29


În ciuda tuturor acestor lucruri „necunoscute”, unii oameni cred că Marea Evolutieeste o teorie științifică corectă! Marea evolutie pentru credincioși este similară „cutiei negre”.


Evoluția este cunoscută, dar cum a avut loc nu este cunoscut. Credința în ea pentru adepții săi este obligatorie, iar întrebarea despre ea este o inovație științifică fără controverse sau discuții.


Nedorința de a înțelege sursa Legilor Universului este luată drept scuză pentru negarea existența sursei.


Refuzul de a înțelege sursa legilor universului este luat ca o scuză pentru a nega existența sursei

„Dimpotrivă, ei luaseră drept minciună ceea ce nu puteau cuprinde prin cunoașterea lor, căci nu le venise încă tâlcuirea lui. Așa au făcut și cei de dinaintea lor și privește care a fost sfârșitul nelegiuiților.”


(Coran, 10:39)


Ei spun: Voi credincioșii adoptați principiul „Dumnezeul lacunelor”, adică ori de câte ori găsiți o lacună în știință, I-o atribuiți lui Dumnezeu.


Le spunem: nedorința sau capacitatea de a percepe sursa legilor Universului drept scuză pentru negarea existenței sursei este, de fapt, cea mai mare lacună în percepție și logică, „ateismul lacunelor”.


A crede în Creator corespunde ghidului datoriei.


Nimeni nu a pretins că este Creatorul, cu excepția doar a Creatorului, care a dezvăluit acest adevăr atunci când i-a trimis omenirii pe Mesagerii


30


Săi. Atunci când o geantă este găsită într-un loc public și nu vine nimeni să o revendice, cu excepția unei singure persoane, care descrie geanta și conținutul acesteia, geanta devine dreptul său până când apare un alt reclamant, iar aceasta este conform legilor umane

„Spune [o Mohammed]: „Chemați-i pe cei care voi ați pretins [că ar fi divinități] afară de Allah! Ei nu stăpânesc nici cât greutatea unui fir de colb în Ceruri și nici pe Pământ. Ei nu au nicio parte la acestea, iar El nu are nici un ajutor între ei! ”

„Dacă s-ar afla în ele [în Ceruri și Pământ] alți dumnezei în afară de Allah, amândouă ar fi stricate. Mărire lui Allah, Stăpânul Tronului, Care este mai presus decât ceea ce spun ei.”


(Coran, 21:22)


Crezând în existența unui creator care corespunde ghidului intenției și scopului 

„Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” (56)


„Eu nu voiesc de la ei întreținere și nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine.” (57)


„Într-adevăr Allah este Ar-Razzaq [Întreținătorul], Stăpânul puterii, Al-Matin [Cel Statornic].” (58) (Coran, 51:56-58)


31


A crede într-un creator înțelept este în concordanță cu ghidul pentru consecvență și ordine

„Cel care a creat șapte Ceruri unul peste altul, fără să vezi nicio nepotrivire în creația lui Ar-Rahman [Celui Milostiv]. Întoarce-ți privirea! Oare vezi tu vreo crăpătură?”

„Și Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” (Coran, 54:49)


Existența în Univers a catastrofelor și a bolilor nu neagă existența perfecțiunii. Afirmația că există un defect în design nu este altceva decât un eșec în realizarea înțelepciunii lucrurilor. Cel care crede în existența unui Creator al Universului, crede că nimic nu se întâmplă fără un scop anume. Viața lumească este începutul unei călătorii eterne pe care omul o reia după moarte, începând cu învierea și cu judecata, finalizându-se apoi cu răsplata, astfel că existența noastră în această lume are un scop măreț și anume, să-L cunoaștem pe Allah Atotputernicul, să-L adorăm, să ne rugăm direct Lui, să fim răbdători în vremuri de suferință și recunoscători în vremuri de prosperitate.


Valorificarea universului omului de putere și înțelepciune divină 

„ Și vitele le-a făcut pentru voi, de la ele aveți căldură și alte foloase și de la ele și mâncați.” (5) „Ele sunt pentru voi mândrețe, când le adunați [seara] și când le scoateți la păscut [dimineața];” (6)


32


„Ele poartă poverile voastre către o țară unde nu ați putea ajunge decât cu trudă mare. Cu adevărat, Domnul vostru este Ra'uf [Iertător], Rahim [Îndurător].” (7)


„Și [El a făcut] caii, catârii și măgarii, să călăriți pe ei și ca podoabă și El creează ceea ce voi nu știți.” (8)


(Coran, 16:5-8)


Adecvarea universului pentru geneza omului din grija și mila divin

„Allah este Cel care a creat Cerurile și Pământul și a pogorât din cer apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de viețuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, și a supus pentru voi râurile”


(Coran, 14:32)


Cea mai bună alocare de către organism a bunurilor universului de înțelepciune și milă divină

„Vedeți voi apa pe care o beți?” (68)


„Voi ați făcut-o să coboare din Nori sau Noi o facem să coboare?” (69)


„Dacă am voi, am face Noi să fie ea sărată. De ce, dar, nu sunteți voi mulțumitori?” (70)


(Coran, 56:68-70)

„Nu L-ai văzut pe Domnul tău cum a întins umbra? Și dacă ar fi voit El, ar fi lăsat-o nemișcată. Apoi am făcut soarele dovadă pentru ea.”


(Coran, 25:45)


Cuplurile în creaturi dovedesc existența Creatorului și nulitatea evoluției

„Mărire Celui care le-a creat pe toate perechi, din ceea ce face Pământul să crească și din ei înșiși și din cele pe care ei nu le cunosc!”


(Coran, 36:36)


Autoreproducerea poate fi întâlnită la organismele unicelulare, presupunând existența primei celule, prin urmare, aceasta fiind o metodă de reproducere, iar dacă acceptăm de dragul argumentului că o creatură autoreproductivă poate evolua, aceasta nu se aplică perechilor. Datorită diferenței de compoziție a celulelor și a funcțiilor, compoziția organismului pentru reproducere necesită cunoașterea a ceea ce are nevoie fiecare pereche să se dezvolte cu acuratețe deplină.


Credința în Creator este conformă cu legea cauzalității.

„Oare au fost ei creați de nimeni sau ei sunt creatorii?” (35)


„Sau au creat ei Cerurile și Pământul? Nu, ei nu cred cu convingere!” (36)


„Sau sunt cu ei comorile Domnului tău? Sau sunt ei stăpâni?” (37)


34


(Coran, 52:35-37)


Ipoteza că nu există un Creator al Universului contrazice multe dintre legile naturale pe care le vedem în jurul nostru. Un exemplu simplu, cum ar fi să spunem că piramidele Egiptului au fost create din nimic, este suficient pentru a infirma această ipoteză.


Crearea de sine, a spune că ceva a existat și nu a existat în același timp, este o imposibilitate logică și practică, iar a spune că omul s-a creat pe sine, înseamnă că el a existat înainte de a exista, ceea ce este imposibil.


Faptul că curtea universului corespunde celei de-a doua legi a termodinamicii, care necesită anihilarea.

„Toți cei care sunt pe Pământ vor pieri,”


(Coran, 55:26)


Această lege spune că Universul se îndreaptă acum către moartea prin căldură, atunci când toate corpurile sunt la o temperatură egală. Universul, după cum spun oamenii de știință, se îndreaptă către simplificare și dezmembrare și apoi către anihilarea sa și a tot ceea ce conține, în timp ce ateismul spune că Universul se îndreaptă către complexitate și dezvoltare. Prin urmare, oamenii de știință consideră că această lege distruge teoria lui Darwin.


Credința în Creator se potrivește cu principiul lui Barclay de a avea o minte care mărturisește lucrurile.

„[....] Oare nu este de ajuns că Domnul tău este Martor la toate?”