articole




35


(Coran, 41:53)


Acest principiu afirmă că noi, oamenii, nu știm despre lumea exterioară decât ceea ce cuprinde mintea noastră prin percepții senzoriale, iar mintea necesită existența unei minți holistice care să absoarbe toate lucrurile și care este martoră (însemând că există o forță externă, diferită de cea a oamenilor).


Credința în Creator garantează drepturile omului





„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este 'Alim [Atoateștiutor] [și] Khabir [Bineștiutor].”


(Coran, 49:13)


Credința în Creator neagă virtualitatea vieții și a fi un joc electronic





„Și Noi nu am creat Cerul și Pământul și ceea ce se află între ele, în joacă.” (16)


„Dacă am fi voit să facem o joacă, am fi făcut-o [din lucrurile apropiate] de Noi, dacă am fi făcut-o.” (17)


„Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul deșertăciunea și o distrugem și iată că ea este ca și moartă. Și va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneți Lui în seamă [că Allah ar avea soție și un fiu].” (18)


36


„Ai Lui sunt cei din Ceruri și de pe Pământ. Iar cei care sunt lângă El [Îngerii] nu se socotesc prea mari pentru a-L adora și nici nu obosesc.” (19)


„Ei Îi aduc laudă noaptea și ziua fără să slăbească [în adorare].” (20)


(Coran, 21:16-20)


A spune că viața umană este un joc electronic care simulează realitatea este o imposibilitate logică. Pentru ca un computer, care efectuează operații aritmetice, să simuleze realitatea are nevoie de capacități structurale suficiente de a genera fenomenele trăite în mediul de simulare construit de mediul nostru. S-a descoperit, însă, că stocarea informațiilor necesare pentru a simula anumite comportamente pentru doar câteva sute de electroni necesită mai mulți atomi decât resursele Universului! Nu putem modela și simula fizica cuantică și principiile sale complexe prin nicio tehnologie avansată cunoscută, chiar dacă am folosi și cel mai mare computer pe care ni-l putem imagina.


Mintea umană nu este un computer, diferența fiind posibilitatea sa de conștientizare


Mintea umană nu este un computer, iar distincția sa constă în percepția sa





„Dar oare n-au umblat ei prin lume și n-au avut ei inimi cu care să priceapă sau urechi cu care să audă? Cu adevărat, nu ochii lor sunt orbi, ci inimile din piepturi sunt oarbe. ”





„Și El este Cel care a creat pentru voi auzul, văzul și inimile. Însă voi sunteți atât de puțin mulțumitori.”


37


(Coran, 23:78)


Mintea umană nu este un computer care nu mai funcționează cu eșecul componentelor sale. 





„Ei cunosc ceea ce este văzut din viața aceasta, însă ei sunt neștiutori față de Viața de Apoi!”


(Coran, 30:7)


Celebrul ateu Stephen Hawkins spunea, drept scuză pentru a nega Ziua Învierii, că sfârșitul vieții este legat de deteriorarea minții, asemenea unui computer care nu mai funcționează atunci când componentele sale se defectează.


Îi spunem: poate face o minte sănătoasă să bată inima unui om mort și să-i funcționeze plămânii? Bineînțeles că nu, pentru că aceasta este un organ al unui om decedat care a fost transplantat într-un mort și nu are nicio valoare fără sufletul care a ieșit din el. De aceea căutăm un trup viu, cu suflet, cu o inimă care bate și cu plămâni prin care respiră. Chiar dacă ateul nu recunoaște sufletul, al cărui efect îl caută, fără a recunoaște existența Creatorului său, este suficient ca experiențele oamenilor de știință care lucrează în domeniul transplantului de creier să recunoască acest lucru.





„Atunci credeți voi că Noi v-am creat fără rost și că nu vă veți întoarce la Noi?”


(Coran, 23:115)


38


Asemănarea minții umane cu calculatoarele este un argument împotriva ateismului


Computerul nu a apărut în mod întâmplător, ci a fost creat de o persoană ce a avut o minte foarte limitată. Această ființă umană este creatorul computerului, el nu a venit pe această lume în mod întâmplător și la fel creatorul computerului nu a venit pe această lume în mod întâmplător și trebuie să aibă un creator. Dacă acest computer se află în posesia unui ateu care nu găsește pe cineva care să-l facă să funcționeze din nou după ce nu a mai mers, asta se datorează slăbiciunii capacităților creatorului său, chiar dacă ateul se gândește la creația sa și a Universului din jurul lui, pentru a fi sigur de puterea Creatorului său și de a fi sigur de capacitatea lui de a fi înviat după moarte.


Allah Preaînaltul spune: 





„Oare nu vezi că Allah a creat Cerurile și Pământul în adevăr? Dacă El ar vrea, v-ar face să dispăreți și ar aduce făpturi noi”


(Coran, 14:19)


Asemănarea minții umane cu un computer confirmă învierea


Compararea minții umane cu un computer confirmă Învierea


Dacă creatorul de computere poate reface miliarde de dispozitive din computer, într-un mod mult mai ușor pentru el decât prima dată când a făcut primul computer și poate chiar să facă ceva mai bun decât el, iar Dumnezeu are idealul, atunci cum poate Cel care l- creat pe om și întregul Univers să fie incapabil să restaureze ființa umană sau Universul?


Allah Preaînaltul spune:





„El este Cel care creează prima oară făpturile și apoi le face din nou - și aceasta este și mai ușor pentru El - și a Lui este descrierea cea mai înaltă [atributele] din Ceruri și de pe Pământ și El este Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Al-Hakim [Înțelept].”


(Coran, 30:27)


Asemănarea minții umane cu un computer duce la realizarea adevărului


Dacă un ateu compară un computer cu un om, el ar realiza că acest computer, cu ale sale componente fizice, nu are valoare fără curent electric și un program de operare. La fel, omul trebuie să aibă energia pentru a se mișca și pentru a fi în viață, pentru a fi capabil de a se recunoaște pe sine și ceea ce este în jurul lui, pentru a se deosebi de pietre, copaci și animale. Dacă acea energie nu este prezentă, percepția sa este absentă și asta este ceea ce vedem la fătul în pântecele mamei sale în primele luni de sarcină, când el este o masă de carne în care nu există conștientizare. Și la fel este și omul după moarte, când devine o masă de carne în care nu există conștientizare. Între aceste stadii de viață omul este plin de viață și conștientizare, iar mintea dictează că cei vii sunt superiori celor morți, așa cum computerul care funcționează cu energie electrică este mai bun decât cel care nu funcționează. Acest lucru ateul l-a numit conștiință, iar Dumnezeu l-a numit suflet.





„Te întreabă [Mohammed] despre Duh [suflet]. Spune: „Sufletul este din porunca Domnului meu!” Iar vouă [oamenilor] nu v-a fost dată decât puțină știință.”


(Coran, 17:85)


40


respingerea contradicției capacității absolute


Ei spun: Poate Creatorul să creeze o piatră atât de mare, încât să nu o poată ridica?


Allah Preaînaltul spune





„Și Domnul tău creează ceea ce voiește și alege, însă ei nu vor avea alegere. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce-I asociază Lui!”





„O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, ascultați-o. Cu adevărat, cei pe care voi îi chemați în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar dacă s-ar uni ei pentru aceasta. Iar dacă musca le răpește un lucru [mic], ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt și cel care cere și cel de la care se cere.” (73)


„Ei nu L-au prețuit pe Allah după adevărata Sa măsură . Allah este Qauiyy [Cel Tare], 'Aziz [Preaputernic]!” (74)





„Ei nu L-au prețuit pe Allah după cum se cuvine , deși în Ziua Învierii întregul Pământ va fi [în] Pumnul Său, iar Cerurile vor fi adunate în Mâna Sa Dreaptă. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce Îi fac ei asociați!”


(Coran, 39:67)


41


Întrebarea pe care ateii o repetă, despre posibilitatea Creatorului de a crea o piatră mai mare decât El, este coruptă. Este ca și cum ar întreba despre posibilitatea Lui de a desena un cerc triunghiular. Creatorul, Singurul Dumnezeu, Mărire Lui, nu face ceea ce nu este vrednic de Măreția Sa și Dumnezeu este mult mai presus de acest lucru.


Iar Dumnezeu are idealul: orice preot sau persoană de rang religios înalt nu iese gol pe străzile publice, deși ar putea, dar nu poate ieși în public în acest fel pentru că acest comportament nu este potrivit cu poziția sa religioasă.


Ipoteza mai multor universuri necesită existența unui creator.


Ipoteza pe care ateii o susțin cu privire la existența altor universuri drept scuză pentru negarea existenței unui Creator al Universului este un argument împotriva lor. Dacă acceptăm această ipoteză drept argument, atunci aceste universuri trebuie să aibă un Creator. أَوَلَيْسَ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَ اتِ وَالْأرَْضَ 


„Oare Acela care a creat Cerurile și Pământul nu are putința să creeze asemenea lor? Ba da! Și El este Al-Khallaq [Creatorul] Al-’Alim [Atoateștiutor]!” (81)


„Și dacă voiește El un lucru, porunca Lui este numai să zică „Fii” și el este.” (82)


„Laudă Celui în Mâna Căruia se află stăpânirea tuturor lucrurilor! Și la El veți fi aduși înapoi! ” (83)


(Coran, 36:81-83)


42


Principiul lui Okam conform căruia sănătatea celor mai simple interpretări este o prioritate este în concordanță cu credința. فَأقَِمْ وَجْهَكَ لِلدِِّينِ حَنِيفًا فِطْرَتَ اللََِّّ 


„Ridică-ți fața ta spre Religia cea adevărată! [Urmează] Fitrah [monoteismul] lui Allah , după care El i-a creat pe oameni. Nu există schimbare în creația lui Allah. Aceasta este Religia cea dreaptă, dar cei mai mulți oameni nu știu.”


(Coran, 30:30)


Este suficient să le spunem oamenilor de diverse religii: Creatorul este un singur Dumnezeu, pentru ca ei să spună: Da, da, Creatorul este unul. Însă, ei pot avea păreri diferite și se pot certa unul cu altul într-o singură chestiune: imaginea în care este întruchipat Creatorul. Unii dintre ei spun: Creatorul este unul, dar El este întruchipat în trei persoane sau are un fiu, iar alții dintre ei spun: Creatorul vine sub forma unui animal sau a unui idol, dar Creatorul este cu mult mai presus.


De exemplu, raportul transmis Guvernului Britanic din India a afirmat:


„Concluzia generală la care comitetul a ajuns prin cercetare este că majoritatea indienilor au o credință fermă într-o ființă superioară.”3


Pariul lui Pascal și certitudinea existenței unui Creator


3 Enciclopedia The Story of Civilization, Will Durant, Vol. 3, p. 209.


43


Pariul lui Pascal și certitudinea despre existența Creatorului


Printre argumentele aduse de unii atei se numără: Dacă ei trebuie să creadă într-o divinitate, să urmeze o religie și o carte sfântă pentru acea religie, atunci ce divinitate, în ce religie și în ce carte trebuie să creadă





„Cu adevărat, cele mai rele viețuitoare pentru Allah sunt surzii și muții care nu își folosesc judecata [necredincioșii].” (22)


„Dacă Allah ar ști ceva bun la ei, i-ar face să audă. Dar chiar de i-ar lăsa să audă, ei ar întoarce spatele [în continuare], îndepărtându-se.” (23)


(Coran, 8:22-23)


Credința în Creator trebuie să fie cu certitudine deplină și nu bazată pe probabilități. El este Creatorul Universului și a tot ceea ce conține acesta, Unicul și Singurul, care nu are partener în stăpânirea Sa și care nu are copii. Creatorul către care se îndreaptă toți oamenii în adversitate, fie că le place sau nu, intenționat sau neintenționat nu este întruchipat sub forma unui obiect, a unui om sau a unui animal. وَإِلَٰهُكُمْ إِلَٰه وَاحِد لََّ إِلَٰهَ إِلََّ هُوَ الرَّحْمَٰنُ الرَّحِيمُ )البقرة: 136 )


„Și Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există altă divinitate în afară de El, Ar-Rahman [Cel Milostiv], Ar-Rahim [ Îndurător].”


(Coran, 2:163)


Promotorii celebrei teorii a pariului lui Pascal îi îndeamnă pe adepții săi să creadă într-un Dumnezeu în toate împrejurările.


Pariul lui Pascal spune:


Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există, răsplata ta va fi eternitatea în Ceruri, iar acesta este un câștig infinit.


Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există, răsplata ta va fi eternitatea în Iad, iar aceasta este o pierdere infinită.


44


Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există, nu vei fi răsplătit pentru asta, iar aceasta este o pierdere limitată.


Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există, nu vei fi pedepsit, dar îți vei fi trăit viața, iar acesta este un câștig limitat.


Ateul spune: „Dacă vreau să aplic această teorie, la ce divinitate ar trebui să mă închin: Hristos, divinitatea creștinilor, sau Krișna, zeul hindușilor, sau Buddha, zeul budiștilor sau divinitatea musulmanilor?”


Le spunem: Trebuie să crezi și să I te închini Celui către care se întorc toți oamenii atunci când au necazuri și anume, Creatorul lui Buddha, al lui Krișna, al lui Hristos și a întregii omeniri, Cel care te-a creat pe tine, dându-ți viața si apoi moartea. Dacă cel care nu are nu poate să dea, este rezonabil atunci să credem că regele este egal cu oamenii de rând





„Spune [Mohammed]: „O, oameni! Dacă sunteți cu îndoială asupra religiei mele, atunci [să știți că] eu nu îi ador pe cei pe care îi adorați în afară de Allah, ci Îl ador pe Allah, Cel care vă va lua la Sine, căci mie mi s-a poruncit să fiu dintre dreptcredincioși ”


(Coran, 10:104)


Iar ateul este un credincios, fie că îi place sau nu, dar arată necredință și își ascunde credința în nedreptate și preamărire. وَجَحَ دُوا بِهَا وَاسْتَيْقَنَتْهَا أَنفُسُهُمْ ظُلْمًا وَعُلُوًّا 


„Și ei le-au tăgăduit, cu nedreptate și îngâmfare, chiar dacă sufletele lor erau convinse de ele. Și privește care a fost sfârșitul celor nelegiuiți [necredincioși și mincinoși].”


(Coran, 27:14)


De exemplu, atunci când pasagerii unui avion realizează că acesta urmează să se prăbușească, indiferent de religiile și sectele lor, ei se îndreaptă către forța din Ceruri pentru a-i ajuta, inclusiv ateii. În acest moment ei se unesc în religia Islamului, dar când devin siguri că vor supraviețui, ei se întorc să ia mediatori pentru a se împrăștia din nou. 





„Și când se urcă ei pe o corabie Îl invocă numai pe Allah, fiind [supuși] sinceri Lui și în religie , dar după ce îi aduce pe uscat, ei Îi fac asociați,”


(Coran, 29:65)


Coranul afirmă că declararea necredinței într-un Creator al Universului nu este altceva decât încăpățânare și aroganță.





„Cu adevărat cei care discută despre versetele lui Allah, fără să le fi venit lor nicio dovadă, nu au în piepturile lor decât numai îngâmfare și ei nu vor atinge țelul lor. Deci caută ocrotire la Allah, căci El este As-Sami’ [Cel care Aude] [și] Al-Basir [Cel care Vede]!”


(Coran, 40:56)


Așa cum oamenii, în vreme de necazuri, s-au întors direct către Creator, așa trebuie să meargă direct la El și în vremuri bune. Acesta este Dumnezeul care cheamă la religia Islamului, la adorarea Lui, la credința în profetul Său, Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și la credința în cartea Sa sfântă, Nobilul Coran.





„Spuneţi [o, credincioșilor]: „Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce i-a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi Urmașilor [al-Asbat] și în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Iisus şi în ceea ce le-a fost dat Profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem nicio deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!»”


(Coran, 2:136)


La fel cum mulți dintre Profeții și Mesagerii trimiși de Creator către diferite națiuni au numele menționate în Nobilul Coran (de exemplu Hristos, Moise, Avraam, Noe, David, Solomon, Ismael, Isaac și Iosif etc.), așa sunt și alții a căror nume nu sunt menționate. Nu este exclus ca originea unor simboluri religioase sacre din unele religii să fi fost profeți, care, de-a lungul timpului au fost adorați și considerați sfinți de către oameni, în locul lui Dumnezeu. Așa cum a făcut poporul profetului lui Dumnezeu, Noe, atunci când i-a adorat și considerat sfinți pe cei drepți dintre ei.


46





„Și [Noi am trimis] trimiși despre care ți-am spus [poveștile lor] mai înainte și mesageri despre care nu ți-am spus [...]”


(Coran, 4:164)


Ali Izetbegovic spune:


Aristotel, deși a scris trei cărți științifice despre natură, Cer, Pământ, acestea nu conțin astăzi nici măcar o singură propoziție corectă din punct de vedere științific. Aceste trei cărți sunt egale cu 0 din 10, dar Maurice Bucaille a spus cu privire la Coran, în cartea lui bine-cunoscută „Coranul, Evaghenlia și Tora”: „Adevărul este că nu am găsit niciun singur verset din Nobilul Coran care să contrazică un singur fapt științific. Dimpotrivă, Coranul a precedat știința modernă în multe aspecte și a corectat multe dintre teoriile științifice care erau predominante în timpul său, de exemplu, ideea că apele subterane s-au format într-o prăpastie adâncă de la fundul continentelor, acestea fiind transferate din oceane în adâncurile pământului. A validat Coranul acest mit științific care predomina în acea epocă? Sau a spus: 21 .)


„Oare tu nu vezi că Allah trimite apă din Cer, apoi o îndreaptă ca izvoare în pământ [...]”


(Coran, 39:21)


Sursa apei subterane este dată de izvoarele formate de ploaie, și nu golul din adâncurile continentului, teorie susținută de către Aristotel și predominantă la acea vreme.”


47


Reflecţii


Dacă spunem că totul are o sursă și că această sursă are o sursă și dacă această secvență continuă mereu, atunci este logic să ajungem la un început sau la un sfârșit. Trebuie să ajungem la o sursă care nu are sursă, iar aceasta este ceea ce numim „cauza de bază”, și este diferită de evenimentul principal. De exemplu, dacă presupunem că Big Bang-ul este evenimentul principal, atunci Creatorul este principala cauză care a provocat acest eveniment.


A spune că Creatorul Universului are nevoie de un Creator, chiar dacă El este un Creator, este ca și cum ai spune că sarea are nevoie de sare pentru a fi sărată, deși este sărată. Întrebarea: „Cine l-a creat pe Dumnezeu?” este egală cu întrebarea: „Ce a precedat lucrul înainte de care nu a fost nimic?”. Este echivalentă cu întrebarea: „Care este începutul lucrului care nu are început?” Întrebarea este egală cu: „Care este mirosul culorii galbene?” Așa cum culoarea galbenă nu se încadrează în lista lucrurilor ce au miros, iar Dumnezeu are idealul, tot așa Creatorul nu se încadrează în lista lucrurilor create.


Pentru că există un Creator și El este Unul, întrebarea „Cine a creat Creatorul?” nu este corectă. De exemplu, luăm cazul celebru al soldatului și al glonțului, soldatul vrea să tragă, dar pentru a trage, soldatul trebuie să ceară permisiunea superiorului său, iar acest soldat pentru a-și da permisiunea, trebuie să ceară permisiunea superiorului său, și așa mai departe la nesfârșit. Întrebare: Va trage soldatul vreodată? Răspuns: Nu, pentru că nu va ajunge la acel superior care să îi dea voie să tragă. Dar, dacă lanțul se termină cu o persoană deasupra lui, care nu are altă persoană deasupra lui care să-i dea permisiunea de a trage, glonțul se va trage și, fără această persoană, oricât de mulți alți soldați de grade inferioare ar exista, glonțul nu se va trage. Ei sunt precum niște zerouri care, indiferent de numărul lor, dacă ar fi puse unele lângă altele la nesfârșit, ele tot nu ar valora nimic, decât dacă se pune un număr înaintea lor: 1 sau mai mult.


48


Producătorul unui bun, de exemplu un televizor sau un frigider, stabilește legi și reglementări pentru utilizarea dispozitivului și le scrie într-o carte care explică modul de utilizare a dispozitivului, aceasta însoțind dispozitivul. Consumatorul trebuie să urmeze și să respecte aceste instrucțiuni dacă dorește să beneficieze de dispozitiv conform cerințelor, în timp ce producătorul nu este supus acestor legi. Dumnezeu este idealul. Dumnezeu este Cel care a creat legea cauzalității și nu poate fi considerat a fi supus legii pe care a creat-o, deși are fluență în abilități și El face ceea ce El dorește.


Dacă un individ intră în camera sa și constată că geamul este spart, atunci el își va întreba familia cine a spart geamul, iar ei îi vor răspunde: A fost spart întâmplător. Răspunsul aici este greșit, pentru că el nu a întrebat cum a fost spart geamul, ci a întrebat cine a spart geamul. Coincidența este o descriere a acțiunii, nu a subiectului. Nu este corect să răspundem „coincidență” la întrebarea cine a creat Universul. Și dacă presupunem că cineva intră în camera lui și constată că geamul este spart, și își întreabă familia cine l-a spart, iar ei răspund: Cutare și cutare l-a spart întâmplător. Răspunsul acesta este acceptabil și rezonabil, deoarece spargerea geamului este întâmplătoare și se poate să aibă loc în mod întâmplător. Dar dacă același individ a intrat în camera lui a doua zi și a aflat că geamul a fost reparat și și-a întrebat familia despre asta, ei i-ar răspunde: Cutare și cutare l-a reparat în mod întâmplător. Răspunsul aici nu este acceptabil, și din punct de vedere logic, este mai degrabă imposibil, deoarece actul de a repara geamul nu este un act întâmplător. De aceea spunem că, din punct de vedere logic, este imposibil ca Universul și tot ceea ce eista in el să fi luat ființă în mod întâmplător, mai degrabă ele au fost create intenționat. În acest fel, coincidența este eliminată definitiv din problema creației Universului.


Dr. Robert White, considerat unul dintre cei mai mari doctori în domeniul transplantului de creier, în 1960 a reușit, într-un experiment unic, să obțină creierul unei maimuțe și să-l mențină în viață în afara corpului, răcindu-l cu ajutorul unor mașini speciale, care i-au furnizat sânge într-un mod similar cu o inimă artificială, astfel încât creierul să


49


poată fi menținut într-o stare bună, pregătit pentru transferul într-un alt corp. Această experiență îi răspunde ateului care a spus că viața se termină cu leziunile creierului, atunci când maimuța a murit, iar creierul a rămas intact și nedeteriorat. Ar putea oare oamenii de știință să îi returneze acest creier sănătos maimuței care a murit și, astfel, aceasta să revină la viață? Desigur că este imposibil.


Se știe că percepția computerului asupra intrărilor științifice este rezultatul programării anterioare de către oameni, așa că o persoană poate percepe ceea ce este în jurul său fără programare prealabilă. Ceea ce ne transmit cele cinci simțuri nu sunt altceva decât semnale electrice, transmise de la simțuri, prin nervi, către minte, deci sunt identificate în minte. Tot ceea ce simțim din acest Univers, în interiorul creierului, nu reprezintă altceva decât semnale electrice. Așadar ce a făcut creierul să recunoască tot ceea ce percep simturile și să diferențieze între ele cu acuratețe mare? Acesta este mare și acesta este mic, acesta este galben și acesta este verde, acesta este un sunet plăcut și acesta este unul neplăcut? Deci care este mașinăria care funcționează în interiorul nostru și care ne ajută să percepem toate diferitele obiecte senzoriale, nu numai după naștere, ci și înainte de naștere? Fătul din pântecele mamei sale, după ce i-a fost suflat sufletul, simte și râde și își bagă degetul în gură, iar membrele sale se mișcă, așa cum îi simte pe ceilalți, aude și răspunde la sunete și face diferența dintre bucuria și tristețea mamei. Sunt cunoștințele și programarea lui care îi permit să facă toate acestea.


Natura nu poate fi Creatorul Universului, căci natura este alcătuită din timp, loc și energie. Detaliile Universului i-au oferit omului o mașină de percepție care face distincția între lucruri, deși nu sunt altceva decât semnale electrice transmise creierului de către simțuri. Legătura dintre complexitatea lumii și complexitatea percepției trebuie să fie una programată, cu calcule precise, și nu una întâmplătoare. Astfel, fiecare ființă vie are propria sa programare care îi permite să perceapă anumite lucruri și altele să nu le perceapă.


50


Adam, tatăl oamenilor, nu a fost onorat doar prin faptul că el a fost creat în mod independent, din lut, ci și prin faptul că a fost creat direct de Mâinile Domnului Lumilor, care le-a cerut Îngerilor să se prosterneze înaintea lui, drept semn de ascultare față de El.


Dumnezeu l-a făcut pe urmașul lui Adam un început dintr-o apă anume disprețuită (spermă) pentru a semnifica unitatea dintre sursa creației și unicitatea Creatorului și pentru a arăta faptul că El l-a deosebit pe Adam de toate celelalte creații deoarece l-a creat în mod independent. Mai mult, Domnul Lumilor, din înțelepciunea Sa, l-a onorat pe om, făcându-l calif pe Pământ. El l-a creat pe Adam fără tată sau mamă și l-a creat pe Iisus, Mesia (Pacea fie asupra lui) fără tată, drept miracole și semne pentru oameni și, de asemenea, pentru a arăta versatilitatea capacității Sale. Ceea ce ateii încearcă să nege în teoria evoluției nu sunt decât dovezi împotriva lor. 59 )


Cu adevărat, exemplul lui Iisus la Allah este asemenea celui al lui Adam. El l-a creat din lut, apoi El i-a spus: „Fii” și el a fost. (Coran, 3:59)


Atunci când un om este foarte bogat și foarte generos, el își va invita prietenii și pe cei dragi la masă. Aceste calități ale noastre sunt doar o mică parte din ceea ce are Dumnezeu. El, Creatorul, are atributele Măreției și Frumuseții. El este Cel Milostiv, Cel Îndurător, Cel Dătător, Cel Generos. El ne-a creat și ne-a dat capacitatea de a alege. Fie alegem calea ascultării și a adorării, fie Îi negăm existența și alegem calea răzvrătirii și a neascultării.


Dumnezeu i-a diferențiat pe djinni și pe oameni de alte creații prin faptul că le-a oferit libertatea de alegere. Distincția omului stă în adorarea directă a Domnului Lumilor, fără a apela la sfinți sau preoți, din voință pură și din credință completă că Dumnezeu nu are partener sau copil și că nu este întruchipat sub forma unei ființe umane, animal, idol sau piatră. Astfel, face parte din înțelepciunea Creatorului de a-l pune pe om în fruntea creației.


51


Voința și capacitatea de a alege, dacă sunt folosite într-un mod adecvat și corect, sunt o binecuvântare, dar, dacă sunt exploatate în scopuri corupte, atunci devin un blestem.


Creatorul ne-ar fi putut obliga să Îl ascultăm și să I ne închinăm, dar constrângerea nu atinge scopul dorit al creației umane.


Lecția pe care Dumnezeu i-a dat-o omenirii, atunci când a acceptat căința lui Adam pentru că a mâncat din pomul interzis, este prima iertare a Domnului Lumilor pentru omenire, iar păcatul moștenit nu are sens fiindcă un om nu poartă povara păcatului altuia, căci fiecare om își poartă singur povara. Aceasta este din Mila Domnului Lumilor asupra noastră. Omul se naște pur, fără păcate și, începând de la vârsta pubertății, el este responsabil pentru acțiunile sale.


Omul nu va fi tras la răspundere pentru un păcat pe care nu l-a săvârșit și nu va obține iertarea decât prin credința și faptele sale bune. Dumnezeu i-a dat viață omului și i-a dat voința de a încerca și de a suferi și el este responsabil numai pentru faptele sale. Și acel om are libertatea de a alege doar în limitele cunoștințelor și capacităților sale, deoarece Creatorul nu va trage o persoană la răspundere pentru statutul său social. Un om liber, dar care este înconjurat de suferință și luptă, este mai onorabil decât un om fericit, dar care nu are voință. Fără voință, judecata și recompensa sunt lipsite de sens. Nu are sens ca Dumnezeu Cel Atotputernic să le dea oamenilor libertatea de a alege și apoi să-i lase nejudecați. Judecata urmează responsabilitatea, iar Ziua Învierii este completarea existenței noastre.


Ateismul s-a dezvoltat la oameni în moduri diferite, dar a apărut după ce oamenii ce au primit legile divine anterioare, au distorsionat adevăratul concept despre Dumnezeu, descriindu-L pe Creator ca având caracteristici nedemne de măreția Sa, cum ar fi oboseala, odihna și neștiința, ceea ce contrazice conceptul simplu pe care Dumnezeu l-a creat în inimile oamenilor. Printre alte motive care i-au împins pe oameni la ateism au fost


52


și cererile și ordinele inacceptabile ale preoților și ale instituțiilor religioase, ce au avut ca scop obținerea beneficilor lumești.


Scopul principal al vieții nu este să ai un sentiment de fericire trecător, mai degrabă, este obținerea unei păci interioare profunde prin cunoașterea și adorarea lui Dumnezeu. Atingerea scopului divin va duce la fericirea veșnică, adevărata fericire. Deci, dacă acesta este scopul nostru principal, atunci ne va fi ușor să înfruntăm orice problemă sau necaz pentru a ajunge la acest scop.


Această viață este un test, iar o persoană părăsește această lume doar cu mărturia unui succes sau a unui eșec. Este o greșeală ca o persoană să iubească această viață, deoarece este ca și cum ar spune că iubește un examen și este atașat de el și nu își dorește certificatul de trecere al acestui examen.


Să facem referire la producătorul de aeronave. Atunci când nu înțelegem mecanismul motorului aeronavei nu înseamnă că avem o lacună în gândire, deși producătorul de aeronave nu există în nicio etapă a mecanismului motorului, este responsabil pentru existența mecanismelor pe care le cunoaștem. Dumnezeu nu este un zeu care să astupe găuri în ignoranță, ci este cauza principală din spatele tuturor mecanismelor pe care le descoperă știința.


Știința spune că Universul a apărut din nimic, dar tot știința spune că materia nu dispare, nici nu este creată din nimic, iar asta i-a lăsat nedumeriți pe oamenii de știință. Din moment ce materia nu este creată din nimic, atunci cum a apărut Universul din nimic? Acum vine rolul religiei de a explica ceea ce știința a declarat imposibil de explicat, iar religia ne-a spus că materia se pierde și că are un mare Creator care a creat-o din nimic.


Legile Universului sunt doar un fapt al Universului și nu sunt o explicație pentru motivul existenței Universului, iar ceea ce este descoperit din legi nu este o negație a existenței Creatorului, ci, mai degrabă, o afirmație a creaţiei lui Dumnezeu. Să luăm, spre exemplu, un om care depune, lunar,


53


o suma de bani într-o instituție de economii, iar la sfârșitul anului se duce să ridice banii economisiți și profiturile, iar contabilul îi spune: „Am folosit legea înmulțirii pentru a vă calcula suma ce v-a adus bani”. Are asta vreun sens? De fapt, fără depozitul de bani al omului, soldul său va rămâne zero și, prin urmare, a pretinde că legile naturii au creat Universul este contrar rațiunii și logicii.


Teoriile și legile descriu cursul exact al lucrurilor, dar nu există nimic creat din nimic. Legile mișcării pot descrie traiectoria mingii de baschet, dar mâna jucătorului este cea care pune mingea în mișcare, așa că legile au nevoie de o prezență care este afectată de o anumită forță, într-un anume loc și timp. Fără aceste elemente, aceste legi nu funcționează și nu ar exista deloc.


Dacă curcubeul reprezintă lumina soarelui reflectată și refractată în picăturile de ploaie în mod repetat, atunci este greșit să spunem că bucuria noastră de a-l vedea este ceea ce ne face să credem în existența unui Creator și este greșit să credem că, prin descoperirea mecanismului curcubeului, se neagă definitiv existența Creatorului. De exemplu, dacă o persoană a mers pe un drum și și-a pierdut telefonul mobil, iar apoi a găsit un telefon public pe care a vrut să îl folosească pentru a-și suna soția, beneficiază el de prezența acestui telefon și de descoperirea mecanismului său de funcționare, drept dovadă că nu a existat un creator original al acestui telefon? Sau telefonul public este o existență reală și are un creator? Obținerea unui beneficiu dintr-un lucru nu neagă existența creatorului acelui lucru, ci îl susține mai degrabă. De fapt, faptul că oamenii s-au bucurat de frumoasa priveliște a curcubeului, iar apoi știința a descoperit mecanismul formării acestuia, nu neagă existența Creatorului Soarelui și al ploii.


Contradicția ateismului constă în necesitatea credinței că Big Bang-ul a avut loc fără intervenția unei forțe externe și că Universul s-a format fără niciun scop și că, în conformitate cu legile asocierii continue, a existat capacitatea și precizia de a repeta și de a reproduce tipare, iar și iar, fără scop. Ni se cere să credem că inteligența, gândirea abstractă și conștiința


54


pot apărea cumva din surse stupide, iraționale, care nu au niciun scop și că pachetul gigantic de informații executabile liber codificate (ADN) s-a scris singur, fără niciun programator, fără niciun motiv și că această materie moartă ar putea apărea brusc din nou fără țintă.


A doua lege a termodinamicii spune că timpul trece într-un mod liniar și nu ciclic, deci este imposibil pentru căldură să se transfere de la un corp rece la un corp mai fierbinte. Astfel, această lege respinge ideea ciclică a timpului și a lumilor, precum și filosofia transmigrării susținută de religiile hinduse, budiste și cele tradiționale chineze, religii păgâne care afirmă că Creatorul este întruchipat sub forma unui idol sau a unei pietre etc. Această lege confirmă existența unui început și a unui sfârșit în Univers și, astfel, respinge filosofia transmigrării sufletelor.


Creatorul, Allah Preaînaltul a spus: ...و


„[...] Iar cei care și-au luat ocrotitor în locul Lui [spunând]: „Noi nu-i adorăm pe ei decât pentru ca ei să ne apropie de Allah” [...]”


(Coran, 39:3)


Totul s-a datorat necunoașterii adevăratului concept al Creatorului, ceea ce a dus la confuzia minților și, astfel, la recurgerea la ateism și la punerea la îndoială a motivelor existenței Creatorului.


Totul din Univers se află sub stăpânirea Creatorului, Singurul care deține cunoașterea absolută și puterea de a supune totul voinței Sale. Soarele, planetele și galaxiile funcționează încă de la începutul creației cu cea mai mare precizie, iar această precizie și abilitate se aplică și în crearea ființelor umane. Dacă contemplăm armonia care există între corpurile umane și sufletele lor, devine clar faptul că este imposibil ca aceste suflete să sălășluiască în trupurile animalelor, ale plantelor sau ale insectelor (reîncarnare). Dumnezeu l-a distins pe om cu intelect și cunoaștere și l-a făcut vicegerent pe Pământ și, în virtutea generozității Sale, l-a înălțat mai presus de toate făpturile. Din dreptatea Creatorului există Raiul și Iadul și


55


Ziua Judecății, când toate faptele, bune și rele vor fi măsurate și cântărite în această zi.


Allah Preaînaltul a spus:  8 )


„Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb, îl va vedea,” (7)


„După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb, îl va vedea.” (Coran, 99:7-8)


Unii dintre adepții lui Darwin care considerau selecția naturală (un proces fizic irațional) drept o forță creativă unică care rezolvă toate problemele evolutive dificile fără nicio bază empirică reală, au descoperit mai târziu complexitatea designului în structura și funcția celulelor bacteriene și au început să folosească expresii precum „bacterii inteligente”, „inteligență microbiană”, „luarea deciziilor” și „bacterii care rezolvă problemele”. Astfel, bacteriile s-au transformat în noul lor zeu4.


Michel Behe, celebrul autor și chimist american, spune:


„Sunt obligat să accept existența lui Dumnezeu ca rezultat al tuturor acestor eforturi acumulate de a examina celula. Adică: a examina viața la nivel molecular este un strigăt puternic, clar și ascuțit de determinare”.


Adevărul este că ideea conform căreia omul se trage din maimuță sau a evoluat dintr-o maimuță nu a fost niciodată dintre ideile lui Darwin, dar el a spus că omul și maimuțele se întorc la o origine comună și necunoscută, pe care el a numit-o veriga lipsă, care a avut o evoluție aparte și s-a transformat într-o ființă umană. Noi, musulmanii, respingem cuvintele lui Darwin, dar în orice caz el nu a spus, așa cum cred unii, că maimuța este strămoșul omului. S-a dovedit că Darwin credea în existența unui zeu, dar ideea că oamenii sunt de origine animală a venit mai târziu de la adepții lui Darwin, inițial atei, care au adăugat-o la teoria lui.


4 Atheism A Giant Leap of Faith, Dr. Raida Jarrar


56


Teoria lui Darwin care spune că noi am venit în acest Univers ca urmare a unor mutații aleatorii, și nu creați de un mare Creator, este doar o teorie și nu a fost dovedită. Ceea ce s-a dovedit este faptul că Darwin însuși, autorul acestei teorii, a avut multe îndoieli și le-a scris multe scrisori colegilor săi exprimându-și îndoielile și regretul. Și a spus: „Este foarte greu, sau chiar imposibil, să ne imaginăm că a apărut un Univers cosmic ca al nostru printr-o pură întâmplare oarbă sau pentru că necesitatea este mama invenției. Când mă uit în jurul meu pentru primul motiv din spatele acestei existențe, sunt motivat să spun că există o minte inteligentă, de aceea cred în existența lui Dumnezeu."


Teoria evoluției, care are scopul de a nega existența unui Creator, afirmă faptul că toate viețuitoarele, animalele și plantele au o origine comună, evoluând dintr-un organism unicelular și că formarea primei celule a fost rezultatul unui ansamblu de aminoacizi în apă, care, la rândul său, a format prima structură a ADN-ului, care poartă trăsăturile genetice ale unui organism. Prin combinarea acestor aminoacizi s-a format prima structură a unei celule vii, iar ca urmare a diferiților factori de mediu care au dus la proliferarea acestor celule, s-a format primul spermatozoid, apoi s-au dezvoltat într-o lipitoare și apoi într-un embrion. و


„Allah a creat toate vietățile din apă și unele dintre ele merg pe burtă, altele merg pe două picioare și altele merg pe patru [picioare]. Allah creează ceea ce voiește El și Allah este cu putere peste toate.”


(Coran, 24:45)


Știința oferă dovezi convingătoare pentru conceptul de evoluție pornind de la o origine comună, ceea ce a menționat Coranul Nobil. "


„[...] și din apă am făcut tot ce este lucru viu? Și oare tot nu cred ei?” (Coran, 21:30)


57


Dumnezeu Atotputernicul a creat creaturi vii, inteligente, care, pentru a se potrivi cu mediul înconjurător, se pot dezvolta ca mărime, formă sau lungime. De exemplu, oile din țările reci au o anumită formă și au o piele care le protejează de frig, iar lâna crește mai deasă sau mai rară în funcție de temperatura aerului. Chiar și oamenii diferă prin culori, caracteristici, limbi și forme, deoarece nicio ființă umană nu este ca cealaltă, decât că ei rămân ființe umane și nu se schimbă la un alt tip de animal.


Allah Preaînaltul a spus


„Și printre semnele Lui sunt crearea Cerurilor și a Pământului și deosebirea limbilor voastre și a culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care știu.”


(Coran, 30:22)


Celebrul om de știință evoluționist Charles Darwin spune în cartea sa „The Ascent of Nature in Darwin's Descent of Man” p. 295:


„Darwin credea cu tărie că rangul femeilor este mult mai mic decât cel al bărbaților! În special când vine vorba de lupta pentru supraviețuire. El i-a pus pe idioți, pe cei cu dizabilități, pe retardați și pe femei la un loc. Femeia poate intra cu bărbatul într-o luptă pentru supraviețuire, dar el vede în ea, mai degrabă, o deficiență biologică care nu poate fi remediată.”


Și acesta este, de fapt, un paradox care dezvăluie credințele adepților teoriei evoluției și ale ateilor, în special ale celor care obiectează asupra statutului de femeie în Islam, acea femeie pe care Dumnezeu Atotputernicul a creat-o precum bărbatul, ea este creată din el, el tânjește după ea și ea tânjește după el.


Allah Preaînaltul spune:


58


„Și printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înșivă soațe, pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Și El a pus între voi dragoste și îndurare și întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.”


(Coran, 30:21)


O conferință europeană a avut loc în Franța în anul 673 d.Hr. cu privire la determinarea naturii juridice a femeii. Este ea om sau animal? Dacă este om, beneficiază sau nu de toate drepturile? Dacă este animal, nu beneficiază de drepturi. După discuții aprinse, au ajuns în unanimitate la concluzia că femeile sunt ființe umane, dar nu beneficiază de drepturi! Impactul acestei conferințe asupra autorului teoriei evoluției este clar. Și impactul său asupra convingerilor celor care cred în ea, este, de asemenea, o dovadă a superiorității credinței islamice față de alte credințe, precum și față de legile și doctrinele create de om, care diminuează importanța omenirii și a demnității femeilor, considerându-le o marfă și o plăcere ieftină și goală, drept dovadă a decadenței intelectuale și morale.


Darwiniștii germani au folosit teoria darwiniană pentru a distruge sanctitatea vieții umane. Folosindu-se de teoria lui Darwin, care afirmă că persoanele cu dizabilități nu trebuie să trăiască, Adolf Hitler a sugerat că războiul „este cel mai potrivit moment pentru a se scăpa de boala incurabilă”. Mulți germani nu doreau să li se amintească de indivizi care nu se ridicaseră la înălțimea conceptului lor de „sex dominant”. Persoanele cu dizabilități fizice și psihice au fost considerate „inutile” pentru societate, o amenințare la adresa purității genelor ariene și, în cele din urmă, nedemne de a trăi. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, persoanele cu dizabilități mintale și fizice au fost vizate pentru uciderea în ceea ce naziștii au numit programul „T-4” sau „eutanasie”. Corpurile victimelor au fost de fapt incinerate în cuptoare mari numite crematorii.


Existența nenorocirilor, a răului și a durerii a fost motivul din spatele ateismului multor filozofi materialiști contemporani, inclusiv al filozofului „Anthony Flew”. Deși a fost un militatant de seamă al ateismului în a doua jumătate a secolului al XX-lea, el a recunoscut existența lui Dumnezeu


59


înainte de moartea sa și a scris o carte numită „Dumnezeu există”. Atunci când a recunoscut existența unui Dumnezeu, a spus:


„Prezența răului și a durerii în viața umană nu neagă existența lui Dumnezeu, dar ne îndeamnă să reconsiderăm atributele divine”.


Anthony Flew consideră că aceste dezastre au multe aspecte pozitive, deoarece provoacă capacitățile materiale ale unei persoane, așa că el creează ceea ce îi aduce siguranță, precum și provoacă cele mai bune trăsături psihologice ale sale și îl împinge să ajute oamenii. Existența răului și a durerii a fost creditată cu construirea civilizațiilor umane de-a lungul istoriei. Și el a zis:


„Oricâte propuneri ar fi pentru explicarea acestei dileme, interpretarea religioasă va rămâne cea mai acceptabilă și cea mai consecventă cu natura vieții”.


Unul dintre atributele Domnului Lumilor este înțelepciunea. El nu creează nimic în zadar și fără a avea un scop. Ne-a creat pentru a avea milă de noi și pentru a ne face fericiți, iar toate atributele umane frumoase sunt derivate din Atributele Sale. Existența noastră în această lume are un scop măreț, de a-L cunoaște pe Dumnezeu Atotputernicul, de a ne întoarce la El cu pocăință și de a căuta ajutor direct la El.


Cunoașterea Domnului Lumilor se realizează prin cunoașterea Numelor Sale cele mai frumoase și a Atributelor Sale supreme, care sunt împărțite în două categorii principale: (1) Asma Jamal: care cuprind toate atributele Milei, a Iertării și a Bunătății, inclusiv Cel Milostiv, Cel Îndurător, Înzestrătorul, Cel Plin de Compasiune.. etc și (2) Asma Jalal: cuprind Atribute legate de Putere, Abilitate, Măreție și Prestigiu, inclusiv Cel Atotputernic, Cel Preamăreț etc.


Cunoașterea Atributelor lui Dumnezeu Preaînaltul presupune adorarea Sa într-un mod potrivit Maiestății Sale, care Îl glorifică și prin care se evită mânia și pedeapsa Lui. Adorarea Sa este reprezentată de respectarea poruncilor, evitarea interdicțiilor, efectuarea reformei și reconstrucția


60


pământului. Astfel, această viață devine un test pentru oameni, pentru ca ei să se distingă, iar Dumnezeu să ridice nivelul celor credincioși și ei să merite califatul pământului și moștenirea Paradisului în Viața de Apoi, în timp ce rușinea se va abate pe corupătorii din această lume și soarta lor va fi chinul Focului.


Creatorul a stabilit legile naturii și legile care îi guvernează pe oameni și îi protejează de corupție. El susține acest echilibru pentru a reforma Pământul și pentru ca viața să se desfășoare într-un mod bun. Numele și Atributele lui Dumnezeu se manifestă atunci când au loc dezastre naturale pe Pământ de care sunt afectați oamenii, cum ar fi boli, erupții de vulcani, cutremure și inundații. De exemplu, Numele sale, Vindecătorul și Protectorul, se manifestă în vindecarea celor bolnavi, Numele Său, Judecătorul, în pedepsirea celor nedrepți și a celor neascultători, iar Numele Său, Cel Preaînțelept, se manifestă în încercarea oamenilor și pedepsirea celui neascultător, precum și răsplătirea celui răbdător. Astfel, prin încercări, omul recunoaște Măreția Domnului său, așa cum recunoaște frumusețea darurilor. Dacă o persoană cunoaște doar Atributele divine frumoase, este ca și cum nu l-ar fi cunoscut pe Dumnezeu Atotputernic.


Ceea ce se întâmplă prin încercări este voia lui Dumnezeu și ceea ce a voit Dumnezeu se va întâmpla. Voia lui Dumnezeu este legată de înțelepciunea absolută, iar înțelepciunea absolută este legată de binele absolut, deoarece nu există rău absolut în existență. Această viață este doar un moment în comparație cu Viața veșnică de Apoi, și apoi tot ceea ce este El a suferit în această lume va fi nimic în comparație cu binecuvântarea Paradisului.


De exemplu, dacă o persoană lovește o altă persoană până când aceasta își pierde capacitatea de a se mișca, atunci ea a dobândit caracterul de nedreptate, iar nedreptatea este rea.


Dar a avea puterea de a lua o bâtă și de a-l bate cu ea, nu este ceva rău.


A avea voința pe care i-a dat-o Dumnezeu nu este ceva rău.


61


Și a avea capacitatea de a mișca mâna nu este un rău?


Și prezența adjectivului care lovește bățul nu este rea?


Toate aceste chestiuni existențiale sunt bune și nu dobândesc caracterul răului decât dacă, prin folosirea lor greșită, ele duc la rău, ca în exemplul de mai sus - imposibilitatea de mișcare. Pe baza acestui exemplu, existența unui scorpion și a unui șarpe nu este un anumit rău dacă o persoană nu este expusă la unul dintre ei și nu este mușcată. Lui Dumnezeu Atotputernicul nu i se atribuie răul în acțiunile sale care sunt bune și pure, ci în efectele sale, care au rezultat din folosirea greșită a acestui bine de către oameni. Dumnezeu Atotputernic poate permite ca acel rău să apară pentru că este urmat de bine, cum ar fi căința și întoarcerea la Dumnezeu. Este ca și cum ai bea medicamente amare de dragul vindecării.


Întrebarea recurentă despre Creatorul care îi forțează pe oameni să trăiască o viață pe care nu vor să o trăiască este nefondată. Dacă Dumnezeu dorește să ceară opinia creației Sale asupra creației, atunci ei trebuie să existe mai întâi. Cum pot oamenii să aibă o părere și să nu existe? Problema aici este una a existenței și a inexistenței. Atașamentul unei persoane față de viață și teama de ea este cea mai mare dovadă a satisfacției sale cu această binecuvântare. Binecuvântarea vieții este un test pentru oameni, astfel încât cel bun și mulțumit de Domnul său să se diferențieze de cel rău și nemulțumit de El. Înțelepciunea Domnului Lumilor în creație a necesitat diferențierea celor care sunt mulțumiți de El pentru ca ei să obțină onoarea în Viața de Apoi. Dumnezeu Atotputernicul a afirmat că El a pregătit toate ființele umane înainte de crearea lor în Univers și le-a făcut să depună mărturie cu privire la Unicitatea sa. 


„Și [spune] când Domnul tău a scos urmași din fiii lui Adam, din coastele lor și le-a cerut să mărturisească ei înșiși, [spunându-le]...” (Coran, 7:172)


62


Cea mai mare dovadă a acelei zile, în care Dumnezeu a mărturisit despre Unicitatea lui Dumnezeu este că omul, inclusiv cel credincios și necredincios, atunci când este expus unei frici intense, fără să-și dea seama, ochii lui se ridică la Cer și caută ajutor.


Motivul pentru care omul nu își amintește că a stat în fața lui Dumnezeu Atotputernicul și a mărturisit că nu există niciun alt Dumnezeu în afară de El este că nu ar mai putea fi încercat în această viață pe Pământ. Dacă nevăzutul ar fi vizibil, perceptibil și prezent în mintea tuturor, nevăzutul nu ar fi nevăzut. Astfel, încercările nu ar avea niciun sens, iar conceptul de voință și de alegere liberă ar fi, din start, anulat. Dacă Esența Divină, Adevărul Absolut și Viața de Apoi ar fi cunoscute cu certitudine de toate ființele umane, atunci unde ar mai fi testul?


De exemplu, să presupunem că un grup de studenți a intrat în sala de examen, iar examenul a început și niciunul dintre studenți nu are voie să se uite peste cursuri decât după terminarea examenului, dar în timpul examenului, ei nu se pot uita pentru că acest fapt elimină cu totul conceptul de examen.


Celebrul filozof german, Immanuel Kant a spus:


„Incapacitatea noastră de a percepe o lume dincolo de sensibil nu este o deficiență, ci mai degrabă o condiție necesară pentru stabilirea moravurilor.”


Astfel, nu avem voie să ne amintim această scenă petrecută atunci când creația era de mărimea unui atom, înainte de a fi plămădiți, până când nu avem noi voință și puterea de alegere. În plus, înțelegerea făcută între Allah și oameni înainte ca aceștia să fie creați nu este singurul argument care necesită pedeapsă pentru cei la care mesajul nu a ajuns. Argumentul care necesită responsabilitate și merit (răsplată și pedeapsă) nu este valid decât dacă la un om ajung mesajele Profeților care cheamă la credința într-un Singur Dumnezeu, fără asociați. Dacă el se supune, este răsplătit, iar dacă nu ascultă, el este pedepsit.


63


Credința se bazează pe dovezi. Și dovezile se pot înmulți, astfel încât credința și certitudinea cresc, dar nevăzutul nu va fi niciodată simțit prin simțuri, altfel nu ar mai exista conceptul de credință.


Putem compara perioadele de sănătate și de boală de-a lungul unei vieți, sau decenii de prosperitate și de dezolare și distrugere, precum și secole de liniște și erupții vulcanice și cutremure. De unde vine binele predominant pentru început? O lume bazată pe haos și șansă nu poate produce o lume bună. O persoană nu simte gustul sănătății decât dacă suferă de boală și nu distinge frumosul decât dacă vede urâtul.


A doua lege a termodinamicii afirmă că entropia totală (gradul de dezordine sau întâmplare) într-un sistem izolat, fără a fi influențată de ceva extern, va crește întotdeauna, iar acest proces este ireversibil. Cu alte cuvinte, lucrurile care sunt organizate se vor sfărâma și vor dispărea întotdeauna, cu excepția cazului în care ceva din exterior le aduce împreună. Ca atare, forțele termodinamice oarbe nu ar fi produs niciodată nimic bun acționând pe cont propriu și nu ar fi fost la fel de bune pe scară largă fără Creatorul care să reglementeze aceste fenomene aleatorii ce apar în lucruri atât de minunate precum frumusețea, înțelepciunea, bucuria și dragostea.


Viziunea noastră cu privire la rău și durere depinde de viziunea noastră asupra realității vieții lumești și a scopului existenței umane, aceasta diferând între oamenii credincioși și cei necredincioși, materialiști. Perspectiva materialistă consideră că viața acestei lumi nu este guvernată de un scop și că, dacă o persoană moare, ea devine nimic, deoarece Învierea și Viața de Apoi nu există. Din această perspectivă, necazurile și durerile la care este expus omul, devin lucruri întâmplătoare, într-o lume care a apărut și ea într-o manieră aleatorie. Iar apoi a spune că există un Dumnezeu care este Milă și Iubire și care reglementează această viață devine, pentru ei, o prostie absurdă, însemnând că tot ceea ce îi oprește de la această Plăcere este durere pentru ei. Așa cum un copil crede că părinții lui sunt răi atunci când îl opresc din a lua medicamentele bunicului său.


64


Înainte ca vanitatea să-l îndepărteze de adevăr, omul trebuie să se uite mai întâi la el însuși. Omul se străduiește din răsputeri să caute în acest spațiu vast al Universului, viața care să-i ofere stabilitate și fericire, știind cu certitudine că nu poate ajunge pe Lună fără să aibă îmbrăcăminte de protecție și că nu se poate afla în interiorul unui vehicul care îl scoate din raza de acțiune a Pământului. Toate acestea vin din teamă că moartea îl va atinge. 


Spune: „De ați fi voi pietre sau fier (50) Sau o creatură care pare prea mare în piepturile voastre.” Iar ei vor spune: „Cine ne va face pe noi să fim din nou?” Spune: „Acela care v-a creat pe voi prima oară.” Atunci ei vor clătina capetele spre tine și vor spune: „Când va fi aceasta?” Spune: „S-ar putea să fie în curând (51)


(Coran, 17:50-51)


Viktor Frankl a spus: „Oamenii de astăzi au toate mijloacele de subzistență, dar nu există niciun sens în a trăi, ceea ce face din viață o închisoare în care cei care locuiesc între zidurile vieții și ale morții se zbat, îngroziți de fiecare încercare. Într-o viață fără sens, fiecare durere este un eveniment întâmplător și inexplicabil - nu inevitabil - și poate fi clasificată doar în termeni de energie și materie și nu reprezintă altceva decât haos, frământare și tragedie.”


Afirmația că un ateu nu le face rău altora și nu îi poate face pe ceilalți să aibă un comportament rău, așa cum fac unii oameni religioși în numele religiei, este o afirmație nefondată. Religia cere moravuri bune și evitarea faptelor rele, astfel că un comportament rău al unor musulmani se datorează obiceiurilor lor culturale sau a ignoranței lor în ceea ce privește religia lor și îndepărtarea de credința corectă. Nu am auzit noi de încercările de a instaura comunismul în lume, care au provocat moartea a milioane de musulmani și creștini? Un filozof comunist a spus:


65



 



Articole recente

UN MESAJ DE LA UN PRE ...

UN MESAJ DE LA UN PREDICATOR MUSULMAN CĂTRE O PERSOANĂ CREȘTINĂ

VIRTATEA POSTULUI ȘAS ...

VIRTATEA POSTULUI ȘASE ZILE DE SHAWAL

Islam este O Introduc ...

Islam este O Introducere despre Islam si Principiile sale