articole




Ceea ce urmează este o traducere a cărț ii "Cine este


maimuț a?" a cărei obiectiv este să confirme adevărul


convingerilor islamice în legătură cu originea omului. Este o


carte esenț ială ș i necesară pentru toț i acei ce vor să


înț eleagă conceptul originii vieț ii în islam. Se adresează,


de asemenea,tuturor studenț ilor.


Scenariul următor are loc într-o instituț ie educaț ională:


–Permiteț i-mi să explic problema pe care o are ș tiinț a cu


Dumnezeu. Profesorul ateu facu o pauză în ora de filozofie


ș i apoi se adresă unui student:


–Dumneavoastră sunteț i musulman, nu-i aș a?


–Da, domnule.


–Prin urmare, credeț i în Dumnezeu?


–Fără îndoială.


–Este Dumnezeu bun?


–Bineînț eles că Dumnezeu este bun.


–Dumnezeu este atotputernic? Poate să facă orice?


–Da.


Profesorul se încruntă, reflectând pentru un moment.


5


–Atunci spune-mi... să presupunem că ar fi o persoană


bolnavă aici ș i tu o poț i vindeca. Tu ai face-o, nu-i aș a?


Ai încerca să o ajuț i?


–Da, domnule. Aș face-o.


–Atunci tu eș ti bun!


–Eu nu aș spune asta.


–De ce nu ai spune-o? Dacă ai avea ocazia, ai ajuta o


persoană bolnavă sau care are un handicap... De fapt, toț i


am face-o, dacă am putea... Dumnezeu nu o face.


Studentul nu răspunde.


–Dumnezeu nu o face? Nu-i adevărat? Fratele meu, care era


musulman, a murit de cancer, deș i îi cerea lui Dumnezeu în


rugaciunile lui să îl vindece. Cum poate acest Dumnezeu să


fie bun atunci? A? Ai un răspuns?


Studentul nu răspunde.


Bătrânului profesor i se făcu milă de elevul lui.


–Nu poț i, nu-i aș a?


Bău o gură de apă din paharul de pe biroul lui ș i îi dădu


timp stundentului să se relaxeze. La filozofie trebuia să fie


răbdător cu noii elevi.


6


–Să începem din nou, tinere. Dumnezeu este bun?


–A... Da.


–Satana este bun?


–Nu.


–De unde vine Satana?


Studentul ezită câteva momente.


–De la... Dumnezeu...


–Corect! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aș a?


Bătrânul îș i trecu degetele prin păr ș i se


adresează audienț ei care dădea semne că se distrează.


–Cred că vom petrece foarte bine acest semestru, doamnelor


ș i domnilor.


Se întoarse din nou către studentul musulman.


–Spune-mi tinere, există răul în lume?


–Da, domnule.


–Răul este peste tot, nu-i aș a? Dumnezeu a creat toate


lucrurile?


–Da!


7


–Cine a creat răul?


Studentul nu răspunde.


–Există în această lume boala, moralitatea, ura, lucrurile


neplăcute? Tot ceea ce este teribil, există în lume?


Studentul se agită în sinea lui.


–Da.


–Cine a creat aceste lucruri?


Studentul nu răspunde.


Subit, profesorul se răsteș te către student.


–Cine le-a creat? Răspunde te rog.


Se pregăti pentru un ultim asalt ș i, năpustindu-se către


chipul studentului musulman, îi vorbi într-o ș oaptă fatală:


–Dumnezeu a creat toate relele, nu-i aș a tinere?


Studentul nu răspunde.


Încearcă să înfrunte privirea fixă ș i matură a profesorului,


dar nu reuș i. Dintr-o dată profesorul se îndreaptă spre


mijlocul clasei ca o panteră sigură de vânatul ei. Clasa era


hipnotizată.


8


–Spune-mi, continuă el, cum e posibil ca acest Dumnezeu să


fie bun, dacă El a creat toate relele care există si au existat


dintotdeauna?


Profesorul îș i miș că braț ele pentru a descrie enormitatea


răului existent în lume.


–Toată ura, brutalitatea, durerea, tortura, toate decesele


inutile ș i toate infinitele neplăceri, ș i toată această


suferinț ă creată de acest bun Dumnezeu este peste tot în


această lume, nu-i adevărat tinere?


Studentul nu răspunde.


–Sau nu vezi toate astea pretutindeni? A?


Profesorul făcu o pauză.


–Le vezi, nu-i aș a?


Profesorul se apleacă incă o dată peste chipul studentului ș i


ș opteș te:


–Este Dumnezeu bun?


Studentul nu răspunde.


–Crezi în Dumnezeu, tinere?


Vocea studentului îl trădă ș i murmură bâlbâindu-se,


–Da, domnule profesor, cred în Dumnezeu.


9


Batrânul clatină din cap decepț ionat.


–Ș tiinț a ne spune că avem cinci simț uri pe care le folosim


pentru a identifica ș i observa lumea care se află în jurul


nostru. Tu niciodată nu l-ai văzut pe Dumnezeu, nu-i


adevarat?


–Nu, domnule, niciodată.


–Ș i, spune-ne, L-ai auzit vreodată?


–Nu, domnule, nici nu l-am auzit.


–L-ai simț it vreodată, l-ai mirosit sau probat? De fapt, ai


avut vreodata o percepț ie senzorială a Dumnezeului tău?


Răspunde-mi, te rog.


–Nu, domnule, mă tem că nu.


–Te temi că nu?!?


–Aș a este, domnule.


–Ș i, cu toate astea, tu crezi în El?


–Da.


–Pentru aceasta este nevoie de credinț ă, spune profesorul


cu un zâmbet de superioritate. Potrivit regulilor protocolului


experienț ei, verificabil ș i demonstrabil, ș tiinț a spune că


10


Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, tinere? Unde e


Dumnezeul tău acum?


–Poț i să iei loc, te rog.


Studentul se aș ează, intimidat ș i vizibil abătut.


Cu toate astea, ajutorul lui Allah este mereu aproape ș i


victoria este iminentă.


Alt student musulman, cu aspect tradiț ional religios ș i


barba specifică islamului, ridică mâna ș i întreabă:


–Domnule profesor, pot să mă adresez clasei?


Profesorul se întoarse către el ș i zâmbi.


–A, alt musulman in primele rânduri. Ș i fundamentalist, din


câte văd. Poftim tinere, împarte cu noi toată inț elepciunea


ta.


Musulmanul ignoră sarcasmul din tonul


profesorului. Privi în jurul lui, aș teaptând ca atenț ia


colegilor lui să fie îndreptată către el ș i se adresează


profesorului:


–Domnule, dumneavoastră aț i promovat câteva puncte


interesante. Cu acordul dumneavoastră, aș vrea să iau în


considerare fiecare punct, individual. Acesta este un subiect


care trebuie abordat logic ș i ș tiinț ific, lăsând deoparte


emoț iile. Primul punct este doctrina dumneavoastră de bază


11


conform căreia Dumnezeu nu există. Ca atare, universul a


aparut ca urmare a unui Bing Bang ș i printr-un proces de


evoluț ie, în cele din urmă, a apărut ș i omul. Aceasta este


ideea dumneavoastră, domnule profesor?


–Tinere, această teorie este considerată adevărată. Există


suficiente dovezi ș tiinț ifice care o susț in. Unde vrei să


ajungi?


–Să nu ne pripim. Haideț i să folosim logica, raț iunea ș i o


argumentare ș tiinț ifică adecvată. Ca preambul, aș vrea să


subliniez că folosesc termenul "doctrină" intenț ionat, având


în vedere că ”preoț ii” pseudo-ș tiinț ei, de fapt, doar


promovează ateismul ca o religie. Am o întrebare pentru


dumneavoastră, domnule profesor. Avem în această lume


milioane ș i milioane de focuri artificiale, bombe ș i


muniț ie. Aț i auzit vreodată de un caz de explozie


spontană? Sau sunteț i de acord să spuneț i că, chiar dacă


ingredientele există într-un recipient, este nevoie, de


asemenea, de un sistem de detonare pentru ca acestea să


explodeze? Doi factori trebuie luaț i în considerare: în


12


primul rând ingredientele corecte în proporț ia adecvată ș i


în mediul adecvat; ș i în al doilea rând cineva trebuie să


detoneze explozia, fie cu o brichetă, cu trăgaciul unui pistol


sau cu o scânteie. Dacă, de exemplu, cineva ar spune că un


glonț a explodat singur în mâna lui ș i l-a ucis pe cel care


era aș ezat alături, ar crede vreun om de stiinț ă acest


argument ridicol?


–Bineînteles că nu. Ce încerci să spui?


–Atunci, presupun că dacă dumneavoastră pretindeț i că


trebuie să credem că Bing Bang-ul sau o explozie imensă a


avut loc singură, fără ca nimeni să fi apăsat pe trăgaci sau să


fi aprins un fitil ori fără o scânteie, atunci ar trebui să ne


explicaț i de ce nu au loc alte explozii mai mici, nicăieri în


13


lume, fără intervenț ie externă? Orice afirmaț ie ș tiinț ifică


trebuie să fie reproductibilă pentru a putea fi acceptată.


Gura profesorului se deschide, fără a ajunge să


pronunț e vreun cuvânt, însă.


–În plus, ș tim că este ș tiinț ific imposibil ca materia să se


creeze pe ea insăș i. Această masă de lemn, spre exemplu.


Nu s-a creat singură. O intervenț ie externă a trebuit să o


facă. Nici măcar lemnul nu s-a creat singur. A apărut dintr-o


sămânț ă care a trebuit să fie plantată ș i îngrijită. Chiar ș i


sămânț a îș i are originea în altă parte ș i nu s-a creat pe ea


insăș i.


Puteț i să ne explicaț i cum a apărut materia


originală, acea materie care potrivit ”preoț ilor” pseudoș


tiinț ei a fost activată de misteriosul Bing Bang în aș a fel


incât să creeze prima materie vie? Ș i, de asemenea, de ce


aceiaș i preoț i nu sunt capabili să reproducă fenomenul în


laborator? Domnule profesor, fără îndoială, dumneavoastră


stiț i că orice argument ș tiinț ific trebuie să fie


reproductibil pentru a avea credibilitate ș tiinț ifică.


–Tinere, este naiv să credem că putem face aș a ceva.


Energia care a fost eliberată de Bing Bang a fost de o natură


la care nu avem acces, altfel am fi putut să reproducem


acelaș i fenomen.


14


–Domnule profesor, nu ne-aț i spus cine a reunit


ingredientele de bază ș i nici nu sunteț i capabil să ne


spuneț i cine a apăsat butonul sau trăgaciul, sau a aprins


fitilul Bing Bang-ului. Unde ș i-a avut originea această


energie enormă despre care ne vorbiț i? Haideț i,domnule


profesor. Să fim oameni de ș tiinț ă în legătură cu acest


subiect. Ș i da, domnule profesor, este nevoie de multă


credinț ă în învăț ăturile doctrinare ale ”preoț ilor” pseudoș


tiinț ei ca să credem în Bing Bang. Chiar aș teptaț i să


abandonăm principiile ș tiinț ifice de bază ș i să credem în


această amestecătură cu credinț ă oarbă, uitând principiile


ș tiinț ifice definitive?


Profesorul nu răspunde.


–Dacă nu vă deranjează, domnule profesor, voi vorbi acum


despre doctrina evoluț iei promovată, de asemenea, de


”preoț ii” pseudo-ș tiinț ei. Dumneavoastră ș tiț i, cu


siguranț ă, că nu au fost descoperiț i fosilii care să îl


vinculeze în mod direct pe om ca urmaș al maimuț ei ș i că


încă se caută ceea ce a fost numit "elementul pierdut"?


15


–Da, dar există numeroase alte dovezi...


–Iertaț i-mă că vă întrerup, domnule profesor.


Dumneavoastră admiteț i că nu există acea legătură directă.


Recunoaș teț i, de asemenea, că nu există fosile care să


arate stadiile intermediare în tranziț ia de la maimuț ă la


om. Ș i sunt convins că ș tiț i ș i despre "Falsul lui


Piltdown", nu-i aș a domnule profesor? Daț i-mi voie să vă


reîmprospătez memoria, domnule profesor. Niș te fosile au


fost descoperite într-un loc numit Piltdown, în Anglia.


Aceste resturi arătau toate condiț iile pe care ”preoț ii”


pseudo-ș tiinț ei ș i ateismului le căutau în legătură cu


"elementul pierdut" din lanț ul evoluț iei. Toată lumea a


crezut în această teorie, cei mai sceptici declarându-se chiar


convinș i, până când s-a aflat, patruzeci de ani mai târziu, că


fosilele fuseseră falsificate de un membru al fraternităț ii


”preoț ilor” ș tiinț ifici pentru a le prezenta ca "elementul


pierdut". A fost un fals pe care preoț ii dumneavoastră l-au


pus la cale pentru a convinge lumea că religia ateistă este


adevărată ș i că omul provine din maimuț ă. Dacă doriț i


mai multe informaț ii, le puteț i găsi în lucrările


profesorului Tobias, din Africa de Sud, în care sunt expuse


detaliile falsificării.


Chipul profesorului se albeș te.


–Continuaț i fără să comentaț i? Apropo de falsificări,


dumneavoastră ș tiț i ce este un plagiat? Puteț i să


explicaț i clasei în ce constă?


16


Profesorul explică fără prea multă siguranț ă:


–Plagiatul este însuș irea muncii altuia ș i prezentarea ei ca


fiind personală.


–Exact. Mulț umesc, domnule profesor. Dacă v-aț i deranja


să faceț i puț ină investigaț ie adevărată ș i onestă, aț i găsi


că naț iunile occidentale au plagiat toate adevăratele opere


ș tiinț ifice ale musulmanilor, pentru ca, mai apoi să


continue să le dezvolte ș i să ș i le însuș ească, prezentândule


ca descoperiri proprii, lucrări care au dat naș tere


progresului ș tiinț ific modern. Dar nu trebuie să mă


credeț i pe cuvânt. Scrieț i la "Centrul de studii ale


ș tiinț ei" Al-Humera, Muzzammil Manzil, Dodhpur,


Aligarh, India ș i vor fi încântaț i să va trimită tot materialul


care demonstrează ceea ce vă spun.


La acest punct intreaga clasă ascultă cu atenț ie


cuvintele studentului musulman ș i notează adresa.


–Dar să ne întoarcem la doctrina evoluț iei, de a cărei


propagandă în lume s-au ocupat ”preoț ii” pseudo-ș tiinț ei.


Punctul central al tuturor doctrinelor lor este conceptul


selecț iei naturale. Asta înseamnă că speciile s-au adaptat


schimbărilor din jurul lor, prin intermediul schimbărilor


morfologice ș i fiziologice, schimbări care, mai târziu s-ar fi


transmis generaț iilor următoare, permiț ându-le să


supravieț uiască ș i toate acele specii care nu s-au adaptat,


au dispărut. Clasicul exemplu care se oferă este cel al


17


dinozaurilor, care nu au putut să concureze cu alte animale


mai mici ș i agile care evoluaseră în mod "miraculos", aș a


că animalele mai mari ș i lente au dispărut, în timp ce acelea


mai mici au supravieț uit. De asemenea, pe măsură ce


evoluț ia avea loc, tot ceea nu le mai era folositor dispărea,


precum ghearele ș i coada, fiind înlocuite de specii fără


coadă ș i cu mâini care puteau prinde lucruri, omul fiind


rezultatul final. Dumneavoastră apăraț i această doctrină,


nu-i aș a, domnule profesor?


Săracul profesor nu era sigur dacă să confirme sau


nu, pentru că nu ș tie din ce direcț ie îi va veni următorul


asalt.


–Haideț i, haideț i domnule profesor! Aceasta este piatra de


temelie a doctrinei evoluț iei cu care ”preoț ii” le-au spălat


creierele maselor încrezătoare. Să punem la încercare


pseudo-ș tiinț a cu ș tiinț a adevărată. Domnule profesor,


există vreun om de ș tiinț ă care a produs vreodată o nouă


specie de viaț ă în laboratorul lui, prin controlul ș i


modificarea mediului? Aduceț i-vă aminte că ș tiinț a poate


accepta doctrinele materiale doar dacă sunt reproductibile.


Profesorul nu răspunde.


–Bineînț eles că nu! Chiar dacă au incercat... suntem siguri!


Să avansăm un pas. Ș tim că evreii practică circumcizia fiilor


lor puț in după naș tere. Ș tim, de asemenea, că au practicat


18


circumcizia in mod continuu încă de pe vremea lui Avraam,


pacea fie asupra lui. Ca rezultat, apariț ia bolilor s-a


schimbat. Orice fiu cu o boală ereditară care ducea la moarte


prin desângerare, nu ar fi supravieț uit circumciziei ș i astfel


boala nu ar fi trecut la următoarele generaț ii. Sunteț i de


acord, domnule profesor?


Profesorul confirmă, crezând că acest argument joacă în


favoarea lui.


–Atunci spuneț i-ne, domnule profesor, de ce după mii de


ani de practicare a circumciziei tuturor copiilor lor, copii


evrei nu se nasc fără pielea prepuț ului? Ș i chiar dacă nu ar


fi dispărut toată pielea, potrivit doctrinei selecț iei naturale a


”preoț ilor” dumneavoastră, ar fi trebuit să apară măcar


niș te semne cu suprafaț a acelei piei redusă. Nu sunteț i de


acord, domnule profesor?


Profesorul aruncă doar o privire goală, fără să îș i dea seama


ce anume


l-a lovit.


–Domnule profesor, dumneavoastră aveț i copii?


Uș urat puț in de schimbarea subiectului, profesorul


încearcă să-ș i recupereze stima de sine de mai înainte.


–Da, am doi, un băiat ș i o fată.


19


Profesorul reuș i chiar să zâmbească la menț ionarea


copiilor lui.


–Domnule profesor, i-aț i alăptat când erau bebeluș i?


Surprins de această, evident, stupidă întrebare profesorul


strigă:


–Ce întrebare stupidă! Bineînteles că nu. Soț ia mea i-a


alăptat.


–Domnule profesor, au descoperit vreodată ”preoț ii” atei


vreun bărbat care să îș i alăpteze copiii?


–Altă întrebare stupidă! Doar femeile alăptează copiii.


–Domnule profesor, sunt convins, fără a fi nevoie să vă


dezbrăcaț i, că dumneavoastră aveț i două sfârcuri, la fel ca


toț i ceilalț i bărbaț i. De ce nu au dispărut datorită


inutilităț ii lor? Potrivit doctrinei selecț iei naturale


sfârcurile bărbaț ilor sunt inutile ș i trebuia să fi dispărut


acum mii, dacă nu cumva milioane de ani.


Vorbind suav, fără să strige sau să se năpustească asupra


profesorului într-un mod inadecvat, musulmanul continuă


spunând:


–Sunt sigur că dacă ne bazăm pe o argumentare ș tiinț ifică


adecvată, ș i nu pe pseudo-ș tiinț ă, dumneavoastră o să


20


fiț i de acord că doctrina evoluț iei nu este decât un


morman de gunoi.


Chipul profesorului trecu prin toate culorile ș i nu reuș eș i


decât să horcăie inutil.


Studentul musulman se întoarce către clasă ș i i se adresează


cu un zâmbet:


–De fapt, se poate ajunge la a afirma că oricine crede că


provine din maimuț ă, este o maimuț ă!


Clasa întârzie un moment în a înț elege gluma, dar o dată


inț eleasă, bufni în hohote de râs.


Când studenț ii se potoliră din râs, studentul musulman


continuă. Adresându-se profesorului spune:


–Doctrina evoluț iei are atâtea găuri că pare o strecurătoare.


Ni se termină timpul, trebuie să mă grăbesc spre moschee


pentru rugăciune, ș i nu vom avea timp să revizuim toate


miturile. Dar, să abordăm chestiunea moralităț ii pe care


aț i pomenit-o mai înainte. Însă, mai înainte, să vorbim


despre argumentul dumneavoastră în cazul fratelui mort de


cancer. Dacă sunteț i supărat pentru că a murit, vă


comportaț i intr-un fel stupid. Faptul că ființ ele umane, la


fel ca orice materie vie, vor muri într-o zi este un fapt


consumat, de care nimeni nu se îndoieș te, fie că el crede în


Dumnezeu sau nu, nimeni nu poate prezenta obiecț ii


procesului morț ii. În al doilea rând, nu putem fi atât de


21


naivi incât să prezentăm obiecț ii procesului unei boli, fie ea


cancer sau oricare alta, sau unui accident etc. ,care este


preludiul procesului morț ii. Obiecț ia dumneavoastră îș i


are originea într-un concept greș it, ș i anume că "binele"


este alinarea suferinț ei ș i că a cauza suferinț ă este o


"cruzime". Dacă ar fi aș a, ar trebui să fiț i de acord cu mine


că persoanele cele mai crude de pe pământ sunt cercetătorii


ș tiinț ifici ș i medicii care folosesc animale pentru


experimentele lor oribile. Cu siguranț ă, dumneavoastră


ș tiț i despre miile ș i miile de animale care sunt torturate


ș i suferă în toate felurile pentru a demonstra validitatea


experimentelor ș tiinț ifice ș i medicale. Aceste


experimente nu sunt crude? Mă urmăriț i, domnule


profesor?


Profesorul dă semne de leș in. Studentul musulman se


apropie de el ș i îi oferi puț ină apă.


–Domnule profesor, o să vă pun o întrebare evidentă.


Dumneavoastră sunteț i familiarizat cu examenele, probele


la care sunt supuș i studenț ii pentru a aproba ș i a trece la


următorul curs.


Profesorul confirmă doar din cap.


–Studentul trebuie să facă anumite sacrificii, chiar să


locuiască departe de casa lui, pentru a merge la ore; trebuie


să renunț e la comodităț ile casei lui, să aibe de lucru până


peste cap, să renunț e la timpul lui liber ș i la somn pentru a


22


fi bine pregătit pentru examene, unde se va confrunta cu


întrebări foarte dificile ș i e posibil să fie chiar insultat la


proba orală a examenului, ca să nu mai vorbim că mai


trebuie să ș i plătească instituț ia care îl supune la toate


aceste torturi. Nu credeț i că este crudă această situaț ie? Se


poate spune că profesorul este o persoană "bună", având în


vedere toată suferinț a mentală ș i fizică la care îl supune pe


student?


–Nu îț i înț eleg raț ionamentul. E clar că instituț ia ș i


profesorul îi fac un favor studentului atunci când îl fac să


treacă prin toate acele probe cu obiectivul ca acesta să se


califice într-un domeniu particular. Doar cine nu îl duce


capul ar putea să aibe obiecț ii la faptul că studenț ii trebuie


să treacă prin examene, oricare ar fi sacrificiile pe care


trebuie să le facă.


Studentul musulman miș că din cap dezamăgit.


–Domnule profesor, este incredibil că dumneavoastră


inț elegeț i necesitatea testelor ș i a examenelor atunci când


le daț i dumneavoastră, dar nu vedeț i aceeaș i


înț elepciune atunci când Dumnezeu dă teste ș i examene


creaț iei Lui. Luaț i exemplul fratelui dumneavoastră; dacă


a făcut faț ă bolii lui ș i a murit cu credinț ă, sau ceea ce noi


numim Iman, va dispune de o recompensă imensă în Paradis,


pentru toată suferinț a prin care a trecut aici. Atât de mare


va fi recompensa, că îș i va dori să fi suferit de o sută de ori


mai mult, pentru ca ș i recompensa, la rândul ei, să fie mai


23


mare, o recompensă ce nici un ochi nu a văzut ș i nici o


minte nu ș i-a imaginat. Din păcate, doar cineva cu o viziune


scurtă, un ignorant, ar avea obiecț ii cu privire la probele pe


care Dumnezeu le-a dispus pentru creaț ia Lui, ț inând cont


de recompensele veș nice de care vor avea parte cei ce vor


trece cu succes de ele.


–Paradisul, a? Tu ai văzut paradisul, l-ai atins, mirosit, l-ai


auzit? Potrivit regulilor protocolului experienț ei, verificabil


ș i demonstrabil, ș tiinț a spune că Paradisul tău nu există.


–Vom aborda ș i acest punct, dacă Dumnezeu vrea. Daț imi


voie să continui. Spuneț i-mi, domnule profesor, există


căldura?


Profesorul, deja recuperat ș i ceva mai încrezător, răspunse:


–Da, există.


–Există frigul?


–Da, ș i frigul există.


–Nu domnule, nu există!


Profesorul rămase blocat. Ș i studentul explică:


–E posibil să fie foarte cald, extrem de cald, o super căldură,


o mega căldură, puț in cald, sau la limita opusă. Se pot


atinge 458 de grade sub zero, ceea ce nu este căldură, dar nu


putem spune mai mult decât atât. "Frigul", ca atare, nu


24


există, altfel ar trebui să fie posibil să mergem dincolo de


cele 458 de grade sub zero. "Frigul" este doar un cuvânt pe


care îl folosim pentru a descrie absenț a căldurii. Nu putem


măsura frigul. Căldura se poate măsura în unităț i termice,


deoarece căldura este energie. Frigul nu este decât opusul


căldurii, reprezintă doar absenț a acesteia.


Liniș te. Într-o parte a clasei se aude cum cade un ac.


Studentul musulman continuă:


–Există ceva numit "întuneric", domnule profesor?


–Aceasta este o întrebare stupidă, tinere. Ce este noaptea


dacă nu întuneric?


–Aș a că dumneavoastră spuneț i că "întunericul" există ca


atare?


–Da.


–Vă înș elaț i din nou, domnule... "Întunericul" nu este o


entitate, este absenț a unei entităț i. Este absenț a luminii.


Putem avea lumină redusă, lumină normală, lumină


puternică, lumină orbitoare. Dacă nu avem lumină în mod


constant, nu avem nimic, ș i asta se numeș te "întuneric",


nu-i aș a? Acesta este sensul pe care îl folosim pentru a


defini acest cuvânt. În realitate "întunericul" nu există.


Altfel, am putea fi capabili să creăm întuneric într-un mod


pozitiv, sau să facem ca întunericul să fie ș i mai întuneric,


25


sau să îl obț inem într-un recipient. Puteț i să umpleț i un


recipient de întuneric pentru mine, domnule profesor?


–Puteț i să ne spuneț i ce încercaț i să dovediț i, tinere?


–Da, domnule profesor. Ceea ce vreau să spun este că,


pentru început, premisa dumneavoastră filozofică este


greș ită, ș i ca atare concluzia dumneavoastră nu poate fi


decât o eroare. Dumneavoastră nu sunteț i un om de


ș tiinț ă, sunteț i un om de pseudo-ș tiinț ă.


Profesorul se înroș i de furie.


–Greș ită? Cum îndrăzneș ti!?


Studentul musulman, calm ș i vorbind cu un ton dulce ca ș i


cum i s-ar fi adresat unui copil:


–Domnule, pot să explic ce vreau să spun?


În clasă studenț ii ascultau cu interes. Sunt toț i numai


urechi. Ș i profesorului nu-i rămase altă alternativă decât să


îș i dea consimț ământul.


–Explică-te, explică-te... , zice miș când mâna într-un fel


indiferent, făcând un efort admirabil pentru a-ș i ț ine


controlul. Dintr-o dată, devine foarte amabil. Toată clasa


este în liniș te, aș teaptă.


–Dumneavoastră gândiț i după premisa dualităț ii, explică


studentul musulman. Potrivit acesteia avem, spre exemplu


26


viaț a ș i moartea, două entităț i diferite, ca un Dumnezeu


bun ș i un Dumnezeu rău. Dumneavoastră consideraț i


conceptul "Dumnezeu" ca pe o entitate finită, o entitate pe


care o putem măsura. Domnule, ș tiinț a nu ne poate explica


nici măcar ce este un gând. Ș tiinț a foloseș te electricitatea


ș i magnetismul, dar niciodată nu le-a văzut ș i, cu atât mai


puț in, înț eles. Să considerăm moartea ca opusul vieț ii


înseamnă să ignorăm faptul că, de fapt, moartea nu poate


exista ca entitate. Moartea nu este contrariul vieț ii, este


doar absenț a vieț ii.


Tânărul ia un ziar de pe masa unuia dintre studenț i.


–Aveț i aici una dintre broș urile cele mai neplăcute din


această ț ară, domnule profesor. Spuneț i-mi, există ceva


care se numeș te moralitate?


–Bineînț eles că există. Uite...


–Greș iț i din nou, domnule. Uitaț i, imoralitatea este


absenț a moralităț ii. Există nedreptatea? Nu, domnule.


Nedreptatea este absenț a dreptăț ii. Există răul? Studentul


musulman facu o pauză. Nu este răul absenț a binelui?


Chipul profesorului are o culoare îngrijorătoare. Este atât de


furios ca nu poate să scoată nici un cuvânt.


Studentul musulman continuă:


27


–Dacă există răul în lume domnule profesor, ș i toț i suntem


de acord că există, Dumnezeu trebuie să realizeze vreun fel


de lucrare prin intermediul acestui rău. Ș i care este această


lucrare pe care Dumnezeu o duce la capăt? Dumnezeu ne


spune în Sura 21 Al-Anbiya, versetul 35 din Nobilul Coran:


«Fiecare suflet trebuie să guste negreș it moartea. Noi vă


încercăm cu răul ș i cu binele, în chip de ispită, ș i la Noi vă


veț i întoarce.»


În ceea ce priveș te întrebările dumneavoastră despre Satan:


de unde vine ș i dacă Dumnezeu l-a creat, Nobilul Coran


menț ionează că demonul nu a devenit demon, până nu a


respins porunca lui Dumnezeu ș i a devenit duș manul


omului.


Dumnezeu (Allah) spune în Sura 14 Ibrahim, versetul 22 din


Nobilul Coran:


«Ș i când totul va fi hotărât, va zice Ș eitan: „Allah v-a făcut


vouă o făgăduinț ă adevărată. V-am făgăduit ș i eu, însă eu


nu mi-am ț inut cuvântul dat vouă. Eu nu am avut nici o


putere asupra voastră, decât că eu v-am chemat, iar voi miaț


i răspuns. Deci nu mă mustraț i, ci mustraț i-vă pe voi


înș ivă! Eu nu vă pot fi de nici un ajutor, ș i nici voi nu-mi


puteț i fi de nici un ajutor. Eu mă socotesc nevinovat de


faptul că voi m-aț i fãcut cândva asociat [al lui Allah]!”


Nelegiuiț ii [politeiș tii] vor avea parte de osândă


dureroasă.»


28


Profesorul răspunse:


–Ca filozof, ș tiinț ific nu consider că această chestiune ar


avea legătură cu o alegere; că realist refuz să cred că


Dumnezeu, ca ș i concept, sau oricare alt factor teologic ar


putea face parte din ecuaț ia vieț ii, pentru că Dumnezeu nu


poate fi observat.


–Credeam că absenț a codului moral al lui Dumnezeu este


fenomenul cel mai observabil din ziua de astăzi, a răspuns


studentul musulman.


Ziarele au câș tiguri multimilionare raportând aceast lucru,


pe fiecare săptămână. Domnule profesor, dumneavoastră


aț i încercat să daț i vina de toate relele din lume pe


Dumnezeu, în care nu credeț i, ceea ce este o contradicț ie


evidentă. Cu toate astea, să vedem cine sunt responsabilii


relelor, cei care nu cred în Dumnezeu sau cei care cred?


Una dintre convingerile fundamentale este cea a


învierii în Ziua Judecăț ii de Apoi ș i datoria de a răspunde


pentru acț iunile lui de pe lumea aceasta. Pentru fiecare


faptă bună, va fi recompensat ș i pentru fiecare faptă rea va


fi făcut responsabil. Toț i musulmanii trebuie să creadă că


vor trebui să răspundă pentru acț iunile lor ș i că nimeni în


afară de ei nu va duce greutatea lor în Ziua Judecăț ii de


Apoi. Conceptul Paradisului, ca un premiu pentru


29


credincioș i ș i a Infernului ca locul unde vor merge


necredincioș ii, este de asemenea o convingere


fundamentală, ca ș i convingerea că, chiar ș i musulmanii


care vor săvârș i rele, vor fi pedepsiț i pentru acț iunile lor.


Domnule profesor, aceste concepte au împiedicat


nenumăraț i musulmani să comită fapte rele. Toț i ș tim că


ameninț area cu pedeapsa este unul din factorii cei mai


eficienț i în a evita comiterea crimelor. Fără acest concept


nu am fi capabili să gestionăm problemele noastre


pământeș ti: amenzi, penalizări, condamnări la închisoare,


fac parte din oricare sistem civilizat.


Pe de altă parte, îi avem pe ”preoț ii” ateismului


care nu cred în aceste concepte când sunt menț ionate în


legătură cu temele morale. Pentru ei nu există Ziua


Judecăț ii de Apoi, nici responsabilitatea acț iunilor, nici


recompensă sau pedeapsă. Mesajul transmis maselor este


clar: "Dacă poț i obț ine ceea ce vrei, dă-i înainte. Nu te


preocupa pentru nimic altceva." De asemenea, având în


vedere că ei spun că nu există păcatul .Păcatul, în contextul


nostru, înseamnă a merge împotriva legii lui Dumnezeutoată


lumea e liberă să facă ce vrea ș i nimic nu poate fi


considerat ca fiind "rău".


Altfel spus, ”preoț ii” ateiș ti susț in că Dumnezeu


nu există. Ș i dacă nu există, nu poate să fi dat nici o regulă


în legătură cu ce e bun sau rău ș i, prin urmare, nu poate


exista păcatul, care înseamnă a se împotrivi dorinț elor lui


30


Dumnezeu. Astfel, omul este liber să-ș i facă propriile


reguli, propriul cod moral. Bărbaț ii se căsătoresc cu


bărbaț i, femeile se căsătoresc cu femei, răspândirea SIDA


ș i a altor boli nu contează, nu e nimic rău în adulter atâta


timp cât se săvârș eș te cu consimț ământul ambilor adulț i;


conform acestei logici ș i incestul este liber de păcat atâta


timp cât se săvârș eș te cu consimț ământul ambilor adulț i.


Incestul este un păcat conform codului moral susț inut de


religie, dar profesorul a afirmat că neagă categoric faptul că


Dumnezeu, ca ș i concept sau oricare alt factor teologic, ar


face parte din ecuaț ia vieț ii. Uciderea embrionilor din


pântecele mamelor lor nu este o problemă, ci exercitarea


drepturilor femeilor etc. Lista regulilor pe care ”preoț ii”


pseudo-ș tiinț ei le susț in este nesfârș ită. Este culmea


lipsei de onestitate intelectuală încercarea de a-L învinui pe


Dumnezeu de expansiunea imoralităț ii. Haideț i să fim


oameni de ș tiinț ă în legătură cu acest subiect, domnule


profesor. Să luăm un grup de oameni conș tienț i de


existenț a lui Dumnezeu, care cred în El aș a cum trebuie,


ș i alt grup de atei. Să evaluăm în mod obiectiv cine


promovează răul. Nu vreau să aprofundez în acest subiect,


dar orice observator imparț ial va observa imediat că grupul


de persoane conș tient de existenț a Lui Dumnezeu ș i care


se ghidează după legile Atotputernicului, promovează de


fapt binele, în timp ce aceia care îș i fac propriile reguli de


"moralitate relativă" sunt, efectiv, responsabilii corupț iei


morale din lume.


31


Studentul musulman făcu o pauză pentru ca aceste


declaraț ii importante să fie înț elese... Privirile studenț ilor


din clasă erau aprinse pentru că ei începeau să vadă aceste


lucruri dintr-o perspectivă mai clară. Nimeni nu le explicase


niciodată lucruri atât de importante, ei crescând cu


recitaț iile publicate în mediile de comunicare.


–Domnule profesor, sunt impresionat, dar nu surprins pentru


atitudinea dumneavoastră neș tiinț ifică vis-a-vis de morală.


Mă impresionează faptul că, gândind că omul a evoluț ionat


din maimuț ă, nu credeț i că s-ar comporta ca un animal.


Mă impresionează că, fără să credeț i în îngeri, aș teptaț i


ca omul să se comporte ca atare de la sine, fără ajutorul unui


cod moral Divin. Motivul pentru care nu sunt surprins este


că astfel de gândire este tot ce putem aș tepta de la adepț ii


falsei credinț e a ateismului.


Clasa explodă în aplauze spontane.


–Am vorbit deja despre evoluț ie, domnule profesor.


Dumneavoastră aț i observat evoluț ia cu ochii


dumneavoastră?


Profesorul scoase un sunet neplăcut printre dinț i ș i îl privi


rece pe student.


–Domnule profesor, dacă nimeni nu a observat procesul


evoluț iei ș i nici nu se poate demonstra că este un proces


care continuă, nu cumva ne învăț aț i o doctrină care are


32


mai multe găuri decât o strecurătoare ș i mai puț in merit


decât oricare învăț ătură teologică? Asta este pseudoș


tiinț ă, nu ș tiinț ă ș i cei care promovează aceste teorii


nu sunt decât ignoranț ii ei ”preoț i”.


Chipul profesorului a devenit albastru.


–Ce insolenț ă!


Bolborosi plimbându-se de colo-colo în faț a clasei,


reuș ind într-un final să-ș i recupereze controlul.


–În beneficiul discuț iei noastre filozofice, nu voi lua în


seamă aroganț a ta, fiule. Ai terminat?


Ș i cuvintele lui devin un murmur.


–Domnule, dumneavoastră nu acceptaț i codul moral al lui


Dumnezeu ca fiind ceea ce este corect?


–Eu cred în ceea ce este, asta este ș tiinț a.


–Domnule, iertaț i-mă dar asta nu este ș tiinț ă, ci pseudoș


tiinț ă, ș i pseudo-ș tiinț a greș eș te.


–Pseudo-ș tiinț a??? Greș ită???


Profesorul părea că va suferi un atac. Clasa este revoltată.


Studentul musulman stătea în picioare calm ș i liniș tit, cu


un surâs pe chipul lui.


33


Când comoț ia s-a calmat, studentul continuă:


–Vedeț i dumneavoastră, domnule profesor, adevărata


ș tiinț ă constă în a descoperi legile ș i planul folosit de


Creatorul universului în sistemul Lui de funcț ionare, de la


ceea ce este mai mare la ceea ce este mai mic, de la ceea ce


este măsurabil la ceea ce este incomensurabil. Pseudoș


tiinț a este o religie ateistă care încearcă să se opună


acestui concept cu falsităț i, manipulare de statistici,


jumătăț i de adevăr etc. Pseudo-ș tiinț a insinuează că o


forț ă mitică, necunoscută, -divinitatea ei proprie, făcută de


om- a fost cauza Bing Bang-ului ș i a procesului de


evoluț ie, contrazicând ceea ce s-a întâmplat de fapt.


”Preoț ii” acestei religii ateiste sunt cei care încearcă să


justifice bâlbâiala specifică acestei minciuni prin falsităț i,


jumătăț i de adevăr ș i manipulare de informaț ii. Adevărul


va căș tiga negreș it, adevărul concluziei logice la care poate


ajunge oricine are simț deductiv ș i acesta este că există un


Dumnezeu (Allah) care este Creatorul tuturor lucrurilor din


univers. El a creat tot sistemul după care funcț ionează


universul care respectă legi precise din timpuri imemoriale.


Dar haideț i să ne întoarcem la subiectul despre care aț i


discutat mai înainte cu celălalt student ș i care am spus că îl


vom aborda mai apoi. Vă voi da un exemplu pe care toț i îl


vor putea urma:


Este cineva din clasă care a văzut aerul, moleculele de


oxigen, un atom sau creierul profesorului?


34


Clasa bufneș te în hohote.


–Este cineva care a auzit vreodată să se vorbească despre


creierul domnului profesor, care l-a simț it,mirosit sau


probat?


Nimeni nu spune nimic. Studentul musulman dă din cap.


–Se pare că nimeni nu a avut nici un fel de percepț ie


senzorială de la creierul domnului profesor. Ei bine, în


conformitate cu regulile enunț ate de chiar domnul profesor,


regulile protocolului experienț ei, verificabil ș i


demonstrabil, ale pseudo-ș tiinț ei, pot să declar că domnul


profesor nu are creier.


Profesorul se răsuceș te pe scaun. Toată clasa aplaudă în


mod spontan.


Studentul îi dă puț ină apă. Ș i acesta, odată ce îș i revine, îl


priveș te pe student ș i spune.


–Jignirile tale în nici un caz nu demonstrează existenț a lui


Dumnezeu.


Studentul răspunde.


–Domnule profesor, sunt chiar surprins. Credeam că, ajunș i


la acest punct, vă veț i accepta înfrângerea. Dar se pare că


dumneavoastră nu încetaț i să cereț i ceea ce meritaț i.


35


Făcu o pauză, se uită atent la clasă ș i apoi la profesor. Cu o


privire grea, se adresă încă o dată domnului profesor.


–Domnule, dumneavoastră aveț i părinț i, un tată ș i o


mamă?


–Altă întrebare stupidă. Este evident că toț i avem părinț i.


–Aveț i răbdare, domnule profesor. Sunteț i sigur că tatăl


dumneavoastră este tatăl dumneavoastră ș i că mama


dumneavoastră este mama dumneavoastră?


Profesorul se înfurie foarte tare:


–Ce absurd! Bineînț eles că tatăl meu este tatăl meu ș i


mama mea este mama mea, spuse răstit.


Studentul musulman face o pauză. Pauza se lungeș te. O


atmosferă misterioasă se aș ează în clasă în timp ce


studenț ii se apleacă peste pupitrele lor. Cu o voce calmă ș i


controlată, studentul musulman spune:–Demonstraț i-o!


Aerul este electrificat. Profesorul nu se mai putea controla.


Chipul lui devenise mov.


–Cum îndrăzneș ti?!!! Strigă din ce în ce mai tare, enervat


din cale afară. Am suportat suficiente jigniri!!! Ieș i afară


din clasă!!! Voi vorbi cu domnul director despre tine.


Toată clasa rămase împietrită la reacț ia profesorului. Părea


că este la un pas să sufere un atac de cord.


36


Studentul musulman se menț inea ferm, senin. Întorcânduse


către clasă, ridică mâna, liniș tindu-i pe studenț i. Apoi îl


privi cu compasiune pe profesor. Părea că emană o forț ă în


ochi, uitându-se la el. Profesorul nu se putea uita în ochii


elevului ș i coboarî privirea. Se lasă să cadă pe scaunul lui


ș i îș i propti capul între mâini.


După câteva minute, studentul musulman spune, foarte calm.


–Eu nu pretind să dau de înț eles că părinț ii dumneavoastră


nu sunt părinț ii dumneavoastră. Nu încerc decât să spun că


nici dumneavoastră, nici eu ș i nici nimeni din această clasă


nu poate demonstra că parinț ii lui sunt ai lui sau nu.


Liniș te totală.


–Raț iunea se află în faptul că noi nu am fost martori la


actul sexual în care am fost concepuț i. Nu am fost prezenț i


ca să îl identificăm pe purtătorul de spermă care a fertilizat


oul din ovarele mamei noastre. Noi acceptăm cuvintele


părinț ilor noș tri când ne spun că ei sunt părinț ii noș tri.


Considerăm că părinț ii noș tri sunt sinceri ș i oneș ti în


această chestiune. Nu punem la îndoiala integritatea lor. În


acelaș i fel, copiii dumneavoastră vor trebui să creadă în


cuvântul dumneavoastră atunci când le spuneț i că sunteț i


tatăl lor ș i că mama lor, este mama lor. Nu este aș a,


domnule profesor?


37


Profesorul ridică privirea. Se uită la studentul musulman. Se


poate observa cum chipul lui se luminează pe măsură ce


începe să înț eleagă. Supărarea i-a trecut. Ș i repetă încet.


–Luăm de bun cuvântul părinț ilor noș tri... Luăm de bun


cuvântul părinț ilor noș tri...


–Aș a este, domnule profesor. Sunt multe lucruri în legătură


cu care luăm de bun cuvântul altora. Existenț a aerului, a


oxigenului, ale moleculelor, ale atomilor, etc. Aș a că, atunci


când este vorba despre chestiuni pe care le definim ca


metafizice, ș i pe care le ș tim datorită investigaț iilor


noastre ș tiinț ifice reale, credem că nu au existat în lume


persoane mai oneste ș i mai demne de încredere decât aceia


pe care noi îi numim profeț i. Noi, musulmanii, suntem


dispuș i să băgăm mâna în foc pentru faptul că Muhammad,


pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a avut un


caracter fără cusur. Niciodată nu a minț it pe nimeni.


Integritatea lui era de aș a natură, că inclusiv duș manii lui îl


numeau "Al Amin"-Cel sincer. Dacă el spune că Dumnezeu


(Allah) există -ș i pe de altă parte noi suntem dispuș i să


acceptăm cuvântul părinț ilor noș tri când ne spun că ei sunt


părinț ii noș tri- atunci trebuie să acceptăm cu toată


onestitatea ș i sinceritatea cuvântul lui, aș a cum trebuie sa


acceptăm ș i multe alte lucruri, precum existenț a


Paradisului ș i a Infernului, existenț a Îngerilor, apariț ia


Zilei Judecăț ii, faptul că trebuie să dăm socoteală lui


Dumnezeu pentru faptele noastre de pe lumea asta, ș i multe


38


alte concepte. În afară de asta, există multe alte lucruri care


indică existenț a lui Dumnezeu (Allah). Ultima revelaț ie,


care se numeș te "Nobilul Coran", este la dispoziț ia oricui


pentru a fi studiată. Ș i conț ine câteva provocări specifice


pentru oricine are îndoieli. Nimeni nu a oferit un răspuns


acestor provocări în cele 14 secole ale existenț ei sale. Dacă


cineva nu este dispus să creadă într-un asemenea profet,


pacea ș i binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, dă dovadă


de pură ipocrizie acceptând cuvintele oamenilor de ș tiinț ă,


a căror doctrine se schimbă în continuu, sau chiar ș i


cuvântul părinț ilor noș tri. Judecând după cantitatea de


denunț uri care sunt depuse în fiecare an la judecătorii, unde


părinț ii neagă paternitatea copiilor lor, ș i luând în


considerare nenumăratele cazuri de bebeluș i concepuț i cu


sperma unor donatori necunoscuț i sau nenumăratele cazuri


de copii adoptaț i la vârste fragede care cresc în familiile


adoptive ș i sunt trataț i ca fii biologici, există destul de


multe posibilităț i ca afirmaț ia oricui spune că părinț ii lui


sunt părinț ii lui, poate fi eronată.


Întorcându-se către clasă, studentul musulman


trage concluzia.


–Este responsabilitatea fiecărui individ să înveț e mai multe


despre islam. "Nobilul Coran" există pentru ca fiecare să îl


poată studia. Avem, de asemenea, o literatură destul de


bogată despre islam. Responsabilitatea mea este să vă spun


că singurul adevăr este islamul. În religie nu există


39


obligaț ia. Drumul drept a fost pus în evidenț ă în mod clar


faț ă de cel eronat. Ș i acela care respinge falsele divinităț i


ș i crede în Dumnezeu s-a agăț at de mânerul cel mai solid


care nu se va rupe niciodată; ș i Allah este Atotputernic ș i


Atoateș tiutor. După ce v-am informat, este de asemenea


obligaț ia mea să vă invit să adoptaț i Islamul, unindu-vă cu


fraț ii musulmani. Allah este Apărătorul ș i Protectorul


acelora care cred. Ș i îi scoate din întuneric ș i îi aduce la


lumină. În ceea ce-i priveș te pe cei ce nu cred, gardienii lor


sunt divinităț i false. Ș i îi ia din lumină ca să îi ducă în


întuneric... Aceste cuvinte pe care le-am spus sunt versete


din "Nobilul Coran", Cuvintele Atotputernicului.


Studentul musulman se uită la ceas.


–Domnule profesor, studenț i, vă mulț umesc pentru că miaț


i dat oportunitatea să vă explic aceste chestiuni. Acum vă


rog să mă scuzaț i, trebuie să merg la moschee să îmi fac


rugăciunea. Pacea fie cu toț i acei ce urmează calea dreaptă.


Pentru mai multe informaț ii despre Islam ș i colapsul


ateismului, vă rugăm să vizitaț i următoarele pagini web:



Articole recente

ISLAMUL: RELIGIA TUTU ...

ISLAMUL: RELIGIA TUTUROR PROFEȚILOR

ISLAMUL ESTE RELIGIA ...

ISLAMUL ESTE RELIGIA DOMNULUI LUMILOR

ISLAMUL RELIGIA NATUR ...

ISLAMUL RELIGIA NATURII ÎNNĂSCUTE, A RAȚIUNII ȘI A FERICIRII

RUGI ȘI POMENIRI SPUS ...

RUGI ȘI POMENIRI SPUSE DIMINEAȚA ȘI SEARA