Aceasta este cunoscută, de asemenea, sub numele de „sport sângeros”, în care un număr mare de tauri este eliberat mai întâi pe străzi, iar aceștia aleargă după oameni, încercând să îi împungă. Acest lucru duce adesea la accidente și lezarea gravă a mai multor persoane, care își pun în mod voluntar viața în pericol. După ce taurii ajung la stadion, unul dintre ei este introdus în arenă împreună cu un toreador, care îi înfige în corp mai multe săbii speciale, una după alta, bucurându-se de sângerarea taurului și de durerea acestuia. După ce toreadorul înfige în corpul taurului toate săbiile sale, iar taurul este acoperit de sânge și abia se mai ține în picioare, toreadorul îl înjunghie, ucigându-l fără milă. După uciderea taurului, acesta este scos din arenă de patru catâri. În afara arenei așteaptă măcelarul, care împarte corpul în bucăți și, ulterior, vinde carnea acestuia.


9. Luptele între animale


Acestea sunt competiții în care oamenii pariază și în cadrul cărora animale precum cocoșii, câinii, insectele sau berbecii sunt incitate să lupte unele împotriva altora. Aceasta este una dintre formele cele mai josnice de luptă până la moarte, deoarece duce la uciderea cea mai brutală a unui animal de către un altul. Astfel de „competiții” sunt atât de larg răspândite încât


în unele țări au devenit o sursă de investiție care aduce profituri imense.


De exemplu, unele ferme agricole s-au specializat în creșterea și hrănirea cocoșilor pentru astfel de lupte, cărora le administrează stimulente și hormoni interziși pentru a le întări corpurile în mod artificial. Ceea ce este și mai dezgustător este faptul că le atașează pe gheare cuie de fier, astfel încât să îi provoace și mai mult rău cocoșului adversar care este implicat în luptă.


10. Vânătoarea de balene din Danemarca


Vânătoarea de balene este o activitate care are loc în fiecare vară în insulele Feroe, Danemarca, în cadrul căreia sunt sacrificate aproximativ 800 de balene și delfini. Organizațiile pentru apărarea drepturilor animalelor critică sacrificarea acestora, pe care o descriu ca fiind crudă și inutilă și, din această cauză, locuitorii insulelor Feroe încearcă să îmbunătățească metodele de sacrificare pentru a le face mai umane.

I Samuel 15:3


„Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.”


Iosua 6:16-21


„În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori. ~ A şaptea oară, pe când preoții sunau din trâmbițe, Iosua i-a zis poporului: «Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ~ Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi. ~ Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci. ~ Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în vistieria Domnului.» ~ Poporul a scos strigăte, şi preoții au sunat din trâmbițe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiței, a strigat tare, şi zidul s-a prăbușit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate ~ Și au nimicit-o cu desăvârșire, trecând prin ascuțișul sabiei


tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.”


Deuteronomul 21:1-4


„Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău se găseşte întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit, ~ Bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetățile dimprejur. ~ Când se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o vițea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug. ~ Să ducă vițeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară, nici nu se seamănă; şi acolo, să taie capul vițelei în vale.”


Exodul 13:11-13


„Când te va aduce Domnul în ţara canaaniților, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da, ~ Să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. ~ Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriței; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.”


Matei 8:28-32


„Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți care ieșeau din morminte. Erau aşa de cumpliți, că nimeni nu putea trece


pe drumul acela. ~ Şi iată că au început să strige: «Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?» ~ Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. ~ Dracii rugau pe Isus şi ziceau: «Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.» ~ «Duceți-vă!», le-a zis el. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape.”


După cum am menționat la începutul cărții, islamul are o poziție moderată față de animale. Astfel, acesta nu le divinizează și nu le ridică la rangul de zeități, însă nici nu le desconsideră. De asemenea, islamul nu interzice consumul de carne, așa cum o fac vegetarienii, însă nici nu încurajează abuzul de aceasta. Așadar, poziția islamului este una moderată. La urma urmei, Allah Preaînaltul a creat animalele pentru anumite scopuri, iar printre acestea se numără și consumul cărnii acestora de către oameni. Desigur, acest lucru nu poate fi realizat fără a le sacrifica, iar Allah Preaînaltul nu a lăsat aceasta la latitudinea oamenilor, care ar fi inventat și încercat diferite modalități de a sacrifica animalele, acest lucru deschizând calea către torturarea lor. Astfel, Allah Cel Atotputernic a revelat o Lege care ne explică modul și eticheta de sacrificare a animalelor pentru a obține beneficiile pe care ni le aduc acestea.


Definiția sacrificării


Sacrificarea este trecerea rapidă a unui cuțit foarte ascuțit peste gâtul unui animal viu, tăind cele două artere carotide. Dacă sunt tăiate traheea și esofagul, acest lucru este încă și mai bun, nefiind necesară o tăietură mai adâncă decât atât. Așadar, nu trebuie să fie tăiată măduva spinării, iar separarea completă a capului de trunchi trebuie să fie făcută numai după moartea completă a animalului.


Criticarea modului islamic de sacrificare a animalelor


Auzim deseori criticile pe care nemusulmanii le rostesc la adresa modului islamic de sacrificare a animalelor. Înainte de a le răspunde, trebuie să menționăm următoarele:


1. Utilizarea expresiei „modul islamic de sacrificare a animalelor”


Deseori, acest termen este folosit de unii oameni în încercarea de a critica islamul în general. Aceștia încearcă să sugereze că islamul a venit cu propriul mod de sacrificare a animalelor, care nu exista în religiile și culturile anterioare, ca și cum în celelalte civilizații animalele nu ar fi fost ucise deloc.


Cu toate acestea, este evident că sacrificarea animalelor a fost o practică răspândită printre oameni timp de mii de ani și până în prezent. Toți Profeții, așa cum au fost Adam, Noe, Avraam, Moise, Isus și Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!), au sacrificat animale pentru a consuma carnea lor, iar ei nu au făcut aceasta prin electrocutare, care a fost descoperită de curând, nici prin ruperea gâtului sau prin spargerea capului animalului cu o piatră etc.


Cine declară că „modul islamic de sacrificare a animalelor” este inuman, nu numai că denigrează islamul, ci și pe celelalte religii revelate divin și pe Mesagerii și Profeții lui Allah (Pacea fie asupra lor!).


2. Prezervarea sănătății umane


Toate preceptele islamice au fost adoptate spre beneficiul omenirii și protejarea acesteia de bolile periculoase, iar modul islamic de sacrificare a animalelor reprezintă cea mai bună


opțiune din punct de vedere medical pentru oameni. După cum am precizat deja, sacrificarea este trecerea rapidă a unui cuțit foarte ascuțit peste gâtul unui animal viu, tăind cele două artere carotide care duc sângele la creier. Atunci când este folosită această metodă de sacrificare, inima animalului trimite o mulțime de sânge la creier, deoarece acesta nu mai este irigat.


Acest lucru are drept rezultat faptul că aproape tot sângele iese din trupul animalului prin rana de la gât, iar în carcasa acestuia nu mai rămâne sânge aproape deloc.


Din punct de vedere medical, aceasta este cea mai sănătoasă metodă de sacrificare a unui animal, deoarece sângele este substanța purtătoare a diferiților microbi și viruși care trec de la animale sau oameni la alți oameni, ducând la răspândirea bolilor.


Mulți nemusulmani care au consumat carne dintr-un animal sacrificat în conformitate cu modul islamic de sacrificare au descoperit o diferență semnificativă în aspectul cărnii atunci când aceasta este gătită. Carnea animalelor care nu au fost sacrificate în conformitate cu modul islamic de sacrificare conține sânge închegat, eliberând un fel de spumă care murdărește apa în care este gătită.


Carnea animalelor care au fost sacrificate în conformitate cu modul islamic de sacrificare este curată și nu eliberează astfel de spumă aproape deloc.


3. Celelalte metode de sacrificare a animalelor în afară de cea islamică sunt inumane


Aceste metode se împart în două categorii:


a. Asomarea urmată de sacrificare


Unii nemusulmani îi critică pe musulmani spunând că aceștia nu recurg la asomarea animalelor înainte de sacrificarea lor. Cu toate acestea, islamul nu interzice așa-numita „asomare” a animalelor înainte de sacrificarea acestora, însă această acțiune are anumite condiții:


1. aceasta nu trebuie să provoace moartea animalului, deoarece, în acest caz, acesta va fi considerat hoit;


2. aceasta nu trebuie să provoace coagularea sângelui animalului, deoarece el nu va fi eliminat chiar dacă animalul este ulterior sacrificat în mod corespunzător;


3. aceasta trebuie să aducă un beneficiu clar, așa cum este evitarea durerii simțite de animal atunci când este sacrificat, și nu să provoace o durere și mai mare decât aceasta.


În realitate, aceste condiții nu sunt îndeplinite prin utilizarea așa-numitului „somn profund“ (asomare) provocat animalelor înainte de a fi sacrificate, care este practicat pe scară largă în Occident. Această metodă a fost introdusă destul de recent și nu are nicio legătură cu anestezierea animalelor înainte de sacrificare. Ea nu face decât să crească durerea și răul cauzat animalelor și, implicit, omului, deoarece duce la coagularea parțială a sângelui în corpul animalului, iar acest sânge, care este purtător de boli și microbi, este consumat de oameni. Printre aceste metode, se numără următoarele:


➢ asomarea electrică:


Asomarea electrică se realizează printr-un flux de electroni direcționat spre creierul animalului pentru a provoca deconectarea acestuia în mod artificial. Acest lucru duce la paralizia cerebrală și la incapacitatea de a aprecia în mod adecvat ceea ce se întâmplă în jur. Există unele îndoieli cu privire la această practică din cauza diferitelor probleme care apar ca urmare a utilizării sale.


Printre aspectele negative ale acestui tip de somn profund se află faptul că este imposibilă calcularea exactă a nivelului adecvat al descărcării electrice, care trebuie să fie direct proporțională cu puterea sau slăbiciunea fiecărui animal în parte. Astfel, o descărcare electrică prea mare îi poate fi fatală animalului, care va fi considerat apoi un hoit, sângele său se va coagula și carnea sa va fi de culoare închisă. O descărcare electrică aplicată unui animal puternic poate să nu aibă efectul dorit și să nu ducă la moarte sau anestezie, ci la paralizie, animalul rămânând conștient. Astfel, acesta va fi mai întâi torturat atunci când îi va fi aplicată descărcarea electrică, și apoi din nou atunci când va fi sacrificat!


Pe de altă parte, o descărcare electrică poate duce la insuficiența cardiacă, iar inima nu va mai pompa sângele prin tot corpul animalului, acesta coagulându-se în vene și artere și rămânând în țesuturile musculare, care nu se mai contractă și nu mai elimină sângele din corpul animalului, așa cum se întâmplă în cazul modului islamic de sacrificare.


➢ asomarea mecanică (cu pistol cu bolț captiv):


Acest pistol lansează un bolț din fier care se întoarce pe țeava pistolului după ce lovește capul animalului. Țeava armei este poziționată între ochii animalului, fiind îndreptată către creierul acestuia. Bolțul pătrunde în craniul animalului, distrugându-i creierul.


Unele filmări realizate în mod ascuns la un abator din SUA au arătat că, după ce a fost


împușcat în craniu, un cal a continuat să se miște și, judecând după mișcările sale, era clar că acesta nu era inconștient. Mai târziu, acesta a fost atârnat cu capul în jos și tăiat cu un cuțit la gât, însă chiar și după aceea a continuat să se miște, fiind evident faptul că încă simțea durerea și nu era inconștient.


Pentru a rezuma, putem spune că această metodă reprezintă o încercare eșuată de a provoca inconștiența animalului, ducând la dureri inimaginabile. Pe lângă acestea, animalul poate muri în momentul în care este împușcat, iar sângele său se va coagula și va fi un pericol pentru oameni.


Trebuie menționat faptul că, de multe ori, măcelarul, după ce împușcă animalul, efectuează așa-numita „operațiune de distrugere a sistemului nervos central”. Astfel, acesta introduce o sârmă flexibilă sau o bară metalică în gaura lăsată de bolț în craniul animalului, pe care o mișcă de sus în jos pentru a distruge creierul și măduva spinării, iar el face aceasta pentru a omorî animalul.


La începutul acestei „operațiuni”, mușchii animalului se vor contracta în mod violent, acest lucru indicând faptul că el nu a fost lăsat total inconștient de bolț. După aceea, animalul este complet paralizat din cauza distrugerii creierului și moare în cele din urmă.


Este demn de menționat faptul că atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite, au interzis importul cărnii de la animalele care


au fost ucise în acest fel. Motivul pentru acest lucru a fost faptul că acestea au avut un rol semnificativ în răspândirea bolii vacii nebune, deoarece sârma sau bara care este folosită pentru a distruge creierul animalului împinge celulele infectate din creier în corpul sănătos și boala se extinde astfel în întregul corp. Din anul 2001, în Regatul Unit, acest proces a fost interzis din teama de transmiterea bolii vacii nebune.


Distrugerea sistemului nervos central al unei balene


Instrument folosit pentru distrugerea sistemului nervos central


Trebuie menționat, de asemenea, faptul că există un fel de armă care nu lasă o gaură în craniul animalului, acesta aplicând o lovitură violentă care îl zdrobește. Acest tip de armă este chiar și mai puțin potrivit pentru asomarea animalelor decât cel anterior. Cu alte cuvinte, toate abatoarele au abandonat această metodă, deoarece este binecunoscut faptul că aceasta nu este potrivită pentru asomarea animalelor, cei care recurg la ea


făcând acest lucru doar din teama de transmiterea bolii vacii nebune.


➢ asomarea cu dioxid de carbon:


Aceleași filmări menționate anterior au arătat cum este folosit dioxidul de carbon pentru asomarea porcilor într-un spațiu îngust. În înregistrarea video pot fi observate durerea și suferința prelungite la care sunt supuse aceste animale. Unele dintre ele au murit sufocate pe loc. Ceea ce produce un mare regret este faptul că, după ce sunt sufocați cu dioxid de carbon, porcii sunt legați de picioare și atârnați, după care le sunt tăiate gâturile cu un cuțit, însă mișcările unora dintre ei arată în mod clar faptul că dioxidul de carbon nu a fost suficient pentru asomarea lor și că aceștia și-au recăpătat cunoștința. Așadar, mai întâi au fost torturați prin sufocare, iar apoi le-au fost tăiate gâturile.


b. Uciderea fără sacrificare


Islamul pune foarte mare preț pe respectarea drepturilor animalelor. Astfel, acesta prevede sacrificarea pentru ca oamenii să nu trebuiască să inventeze alte moduri de ucidere a lor, provocându-le astfel și mai multă durere. Cu toate acestea, oamenii au inventat diferite alte metode de sacrificare a animalelor, printre care se numără următoarele:


➢ spânzurarea


Activiștii pentru drepturile animalelor au distribuit pe internet un video care arată cum, într-un abator din Statele Unite ale Americii, porcii sunt spânzurați. Înregistrarea arată în mod clar suferința pe care porcii, spânzurați cu o frânghie legată de un tractor, o îndură până când mor.


➢ arderea


Un alt clip video, care a fost înregistrat în China, arată cum o vacă este arsă de vie de către un om care folosește în acest sens o torță de gaz cu care arde spatele ei timp de câteva minute. Apoi, timp de alte câteva minute, acesta arde fața vacii. În acest timp, ea încearcă fără succes să scape din aceste chinuri.


➢ ruperea gâtului


Această metodă este folosită deseori în cazul puilor de carne, cărora le este răsucit capul de mai multe ori, provocând ruperea gâtului și moartea acestora.


➢ spargerea craniului cu o piatră sau un ciocan


Capul animalului este lovit cu o piatră sau un ciocan până când craniul se sparge.


➢ sufocarea cu dioxid de carbon


Animalele sunt sufocate până la moarte cu dioxid de carbon, care le este aplicat timp de câteva minute.


➢ electrocutarea


Animalul primește un șoc electric puternic în craniu până când moare.


După cum se poate vedea în mod clar, toate aceste metode cauzează rămânerea sângelui în corpul animalului, ceea ce reprezintă o amenințare la adresa sănătății umane. Acesta este motivul pentru care islamul interzice toate aceste metode de ucidere a animalelor, iar carnea acestora nu poate fi consumată. Condiția de bază pe care Legea islamică o prevede


pentru ca un animal să devină permis pentru consum este ca sângele să se scurgă din corpul acestuia. Profetul Mohammed (صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Puteți consuma carnea unui animal care a fost sacrificat prin orice mijloc ce cauzează scurgerea sângelui (din trupul lui) atât timp cât este menționat Numele lui Allah peste el, cu excepția (celor sacrificate cu ajutorului unui) dinte sau o gheară (care sunt interzise). Dintele este un os, iar gheara este cuțitul abisinienilor (etiopienilor).” (Convenit)


4. Din punct de vedere științific, modul islamic de sacrificare este cel mai puțin dureros pentru animal


Cercetările științifice au arătat faptul că modul islamic de sacrificare este cel mai puțin dureros pentru animal. Astfel, singurul moment de durere este cel în care cuțitul trece peste gâtul animalului, iar acesta este imperceptibil pentru animale, fiind asemănător momentului în care cineva se taie sau suferă un accident brusc. În conformitate cu rezultatele cercetărilor științifice, celelalte moduri de sacrificare sunt mult mai dureroase și le aduc mult mai multă suferință animalelor.


5. Modul islamic de sacrificare este mai bun decât decapitarea animalului


Într-un video intitulat „Cel mai milostiv mod de a ucide puii”, o femeie europeană care lucrează ca măcelar descrie care este cel mai rapid și milostiv mod de a sacrifica puii după părerea ei. Astfel, ea pune puiul într-un con care este agățat pe perete, introducând corpul puiului în acesta și lăsând numai capul să îi iasă printr-un orificiu mic făcut în partea inferioară a lui. Astfel, puiul este ținut cu susul în jos: picioarele lui se află în partea de sus a conului și capul său în partea de jos, ieșind prin orificiul


inferior al recipientului. După aceea, femeia înclină ușor puiul spre stânga, pune un cuțit la gâtul lui și îi taie capul dintr-o singură mișcare.


Cu toate acestea, dacă vom compara această metodă cu modul islamic de sacrificare a animalelor, vom vedea că această metodă din urmă este mult mai bună, deoarece ritmul cardiac normal este de 80 de bătăi pe minut, iar acesta se ridică la 180 de bătăi pe minut numai în caz de urgență, atunci când creierul detectează o situație de urgență și trimite un semnal corpului, care emite anumiți hormoni. Atunci când animalul este decapitat, creierul nu transmite aceste semnale și, în consecință, ritmul cardiac nu se ridică și nu mai accelerează ieșirea sângelui din corp. Din acest motiv, decapitarea completă nu este cel mai bun și sănătos mod de sacrificare.


Având în vedere că această carte abordează drepturile animalelor, ne limităm la o descriere detaliată a modului islamic de sacrificare a lor și la beneficiile acesteia în comparație cu celelalte tipuri de sacrificare. Cei care doresc să cunoască mai multe cu privire la acest subiect au la dispoziție numeroase studii științifice făcute în acest domeniu la care pot apela.


Vom încheia acest capitol cu un hadith al Mesagerului lui Allah (صلى الله عليه وسلم), care a spus:


„Cel care a fost numit judecător a fost (ca și cum ar fi fost) ucis fără un cuțit.” (Abu Dawud)


Explicația acestui hadith este că acela care este numit judecător are o responsabilitate foarte mare, fiind ca și cum gâtul i-ar fi fost tăiat cu altceva decât un cuțit, acest exemplu fiind dat ca o comparație cu asprimea unei sacrificări făcute cu altceva decât cu un cuțit.


Chiar și atunci când sunt sacrificate, animalele au anumite drepturi, iar printre acestea se numără următoarele:


1. Dreptul de a nu vedea arma cu care vor fi sacrificate și modul în care este ascuțită aceasta.


ʻAbd Allah Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:


„Într-o zi, Mesagerul lui Allah (صلى الله عليه وسلم) a trecut pe lângă un om care își ținea piciorul pe gâtul unei capre și își ascuțea lama în timp ce aceasta se uita la el. Atunci, Profetul (صلى الله عليه وسلم) i-a spus: «De ce nu ai făcut asta înainte? Vrei să o omori de două ori?»” (At-Tabarani, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih At-Targhib)


2. Dreptul de a fi sacrificate în cel mai bun și îndurător mod cu putință.


Cuțitul cu care va fi sacrificat animalul trebuie să fie foarte ascuțit, astfel încât să nu îi provoace acestuia suferință. Mesagerul lui Allah (صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Cu adevărat, Allah a prescris ihsān-ul (bunătatea) pentru toate. Deci, atunci când ucideți, trebuie să ucideți în cel mai blând mod cu putință, iar atunci când sacrificați, trebuie să sacrificați în cel mai blând mod cu putință. Ascuțiți lama


cuțitului pentru a înjunghia cu ușurință (reducând durerea animalului).” (Muslim)


Qūrra ibn Iyyās (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:


„Un om a spus: «O, Mesager al lui Allah, atunci când sunt pe cale să sacrific o oaie, simt milă față de ea.» sau «O, Mesager al lui Allah, atunci când sunt pe cale să sacrific o oaie, simt milă față de ea și nu o mai sacrific.» La auzul acestora, Profetul (صلى الله عليه وسلم) a spus de două ori: „Din moment ce tu ai simțit milă față de oaie, Allah va arăta milă față de tine.” (Al-Bukhari în Al-Adab Al-Mufrad)


Profetul Mohammed (صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Allah va arăta milă în Ziua Judecății față de cel care arată milă chiar și față de un animal pe care îl sacrifică.” (Al-Bukhari, clasificat sahih de către Al-Albani în As-Silsilah As-Sahihah)


3. Dreptul de a nu fi sacrificate într-un mod inuman.


Muhammad Ibn Sirin (Allah să aibă milă de el!) a relatat:


„Odată, ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a văzut un om care târa după el o oaie ținând-o de picioare, pentru a o sacrifica. (La vederea acestora,) ʻOmar i-a spus (omului): «Vai! Du-o la tăiere într-un mod frumos!»” (Al-Mundir, care l-a clasificat ca fiind sahih sau hasan, dar clasificat daʻif de către Al-Albani în Sahih At-Targhib)


Ibn Qudāmah (Allah să aibă milă de el!) a spus:


„Animalul nu trebuie să fie tratat într-un mod violent, nu trebuie să fie dus la sacrificiu într-un mod violent și nu trebuie să fie sacrificat în prezența altor animale.” (A se vedea ʻAwn al-Maʻbūd)


4. Dreptul de a nu fi sacrificate în fața unui alt animal


Învățații în islam sunt în unanimitate de acord cu faptul că una dintre regulile cu privire la sacrificare este aceea că un animal nu trebuie să fie sacrificat în prezența unui alt animal. (Enciclopedia jurisprudenței, 10/221)


Unii își pot pune întrebări cu privire la acest drept: cum poate avea un animal dreptul de a nu fi sacrificat?!


După cum am menționat anterior, sacrificarea unui animal trebuie să aibă drept scop obținerea unui beneficiu direct, așa cum este carnea pentru consum. În câteva cazuri, animalul are dreptul de a nu fi sacrificat, nici măcar pentru hrană. Unele dintre aceste cazuri sunt următoarele:


1. Dacă animalul i-a adus proprietarului său un beneficiu deosebit


Profetul Mohammed (صلى الله عليه وسلم) i-a spus proprietarului unei cămile:


„«Aceasta (cămila) mi-a spus că ai folosit-o pentru a munci și a transporta apă timp de ani de zile, iar acum, când a devenit bătrână, vrei să o tai?!» Omul a răspuns: «(Jur) pe Cel care te-a trimis cu Adevărul ca Profet că ai spus adevărul în ceea ce privește faptul că intenționam să o sacrific! Însă (jur) pe Cel care te-a trimis cu Adevărul că nu o voi face!” (Ahmad)


‘Imrān ibn al-Husein (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:


„O femeie dintre ansari a fost luată prizonieră împreună cu Al-ʻAdbā’ (cămila femelă a Profetului - صلى الله عليه وسلم), iar femeia a fost legată la mâini cu o sfoară. Oamenii își lăsau animalele să se odihnească în fața caselor lor. Femeia a scăpat într-o noapte din legături și a venit la cămile. În timp ce se apropia de ele, cămilele se agitau și pufneau, așa că le-a lăsat până când a ajuns la Al-ʻAdbā’. Aceasta nu se agita și nici nu


pufnea, ci era docilă. Femeia a încălecat pe spatele cămilei și a plecat. Când (politeiștii) și-au dat seama de acest lucru, ei au urmărit-o, dar nu au putut-o prinde din urmă. Ea (femeia) a făcut un jurământ înaintea lui Allah că, dacă o salva prin intermediul ei (al cămilei), avea să o ofere drept sacrificiu. Când a ajuns la Medina, oamenii au văzut-o și au spus: «Uitați-o pe Al-ʻAdbā’, cămila (femelă) a Mesagerului lui Allah (صلى الله عليه وسلم)!» Ea (femeia) le-a spus că a făcut un jurământ înaintea lui Allah că, dacă o salva prin intermediul ei (al cămilei), avea să o ofere drept sacrificiu. Ei (companionii Profetului – Allah să fie mulțumit de ei!) au venit la Mesagerul lui Allah (صلى الله عليه وسلم) și i-au menționat acestea, iar el (صلى الله عليه وسلم) a spus: «Slavă lui Allah, cât de rău a răsplătit-o (pe cămilă) dacă a jurat înaintea lui Allah că, dacă o salvează pe spatele ei, ea o va sacrifica! Nu trebuie îndeplinit un jurământ care implică un act de neascultare și nici unul care implică un act asupra căruia o persoană nu are control.»” (Muslim)


2. Dacă animalul oferă un beneficiu continuu:


Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:


„Profetul (صلى الله عليه وسلم) a mers în vizită la un bărbat dintre ansari, iar omul a luat un cuțit pentru a sacrifica o oaie pentru Profet (صلى الله عليه وسلم). El (صلى الله عليه وسلم) i-a spus: «Nu sacrifica o oaie de lapte!»” (Ibn Majah)


Al-Qadi ʻAiād (Allah să aibă milă de el!) a comentat cuvintele „oaie de lapte” spunând că acestea reprezintă dovada că vitele gestante nu trebuie să fie sacrificate și nici cele folosite pentru arat.