28


Lovirea femeii este interzisă în islam


Dacă tu, dragă cititorule, consideri că lovirea imperceptibilă a


soţiei cu siwak-ul este violenţă domestică, îţi recomand să vezi


filmele hollywoodiene care înfăţişează neînţelegerile dintre bărbaţi,


sau dintre bărbaţi şi femei, sau dintre angajatori şi angajaţi, prin


punerea degetului arătător pe pieptul celuilalt, avertizându-l sau


chiar lovindu-l cu un pix pe care îl ţine în mână. Şi în multe alte


cazuri, aceştia chiar se lovesc între ei. Mai mult decât atât, în foarte


multe filme, se ajunge ca, în timpul conversaţiei dintre cei doi soţi,


ea să-l lovească dur cu o palmă peste faţă sau conversaţia să se


termine cu o palmă primită de către soţie de la soţul ei, după care el


să o părăsească. Occidentalii nu consideră niciunul dintre aceste


cazuri drept violenţă domestică, ci cred că intensitatea emoţiilor a


condus la lovirea soţiei de către soţ sau invers. De asemenea, ei


consideră că cei doi, soţia şi soţul, sunt oameni civilizaţi.


În acest moment, noi trebuie să ţinem cont de faptul că pălmuirea


feţei cuiva este interzisă în islam. Însă unii atacă islamul,


acuzându-l în mod fals că încurajează violenţa. De asemenea,


trebuie să ţinem cont de faptul că etapele de mustrare şi sfătuire


a soţiei, întoarcerea spatelui în pat de către soţ şi, în cele din


urmă, lovirea ei în mod imperceptibil, nu sunt o soluţie pentru


problemele maritale de zi cu zi, ci ele funcţionează ca soluţie


doar în cazul comportamentului imoral şi arogant al soţiei.


Spre exemplu, dacă soţul îi cere soţiei să-i gătească orez şi peşte,


iar ea uită şi găteşte orez cu pui, atunci putem noi să spunem


că cele trei etape menţionate mai sus, sfătuirea, întoarcerea


spatelui şi lovirea imperceptibilă pot fi aplicate în acest caz?!!!


Bineînţeles că nu! Acestea sunt lucruri mărunte, peste care


trebuie să se treacă în mod paşnic, fără mustrări. Însă, dacă soţia


este imorală şi se încăpăţânează în acest lucru, iar soţul observă


semnele imoralităţii, neascultării şi aroganţei ei, adică lucruri


29


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


foarte serioase, atunci noi avem în faţă o femeie care chiar are


nevoie de o corectare de comportament şi îndrumare din partea


soţului pentru soluţionarea acestei probleme. Imaginează-ţi-o,


dragă cititorule, pe această femeie care insistă cu încăpăţânare


în aroganţa şi în comportamentul ei imoral, care, în cele din urmă,


vor duce la destrămarea căminului şi la divorţ. Şi aceasta în timp


ce soţul a făcut tot ceea ce era posibil pentru salvarea căsniciei


şi a căminului pentru o lungă perioadă de timp, trecând prin toate


etapele, de la mustrare şi îndrumare, la întoarcerea spatelui, dar


fără niciun rezultat. Care este cea mai bună soluţie în acest caz,


divorţul sau lovirea imperceptibilă?! Dacă lovirea ar fi reprezentată


ca orbirea unui singur ochi, iar divorţul ar însemna orbirea totală,


atunci, desigur, un singur ochi este mai bun decât orbirea!!


Însă, cu adevărat, dacă soţia continuă cu comportamentul


imoral, divorţul este ultima soluţie, deoarece o soţie cu un astfel


de comportament va duce cu siguranţă la distrugerea întregii


familii şi, drept consecinţă, la distrugerea întregii societăţi.


30


Lovirea femeii este interzisă în islam


31


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


Capitolul 5


Semnificaţia termenului de „lovire” în islam


Înainte ca organizaţiile mondiale de apărare a drepturilor omului


să fi condamnat violenţa domestică, islamul a condamnat-o


deja, promiţându-i celui care comite acest act pedeapsa atât


în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Mai mult decât atât,


interzicerea acestui act nu se limitează doar la violenţa fizică, ci


şi la violenţa verbală. Profetul Mohammed ( ) a spus:


„Un adevărat musulman este acela de a cărui limbă şi mână


musulmanii sunt în siguranţă şi un credincios este cel de care


viaţa şi averea oamenilor sunt în siguranţă.” (An-Nasa’i)


Profetul ( ) a spus de asemenea:


„Adevăratul credincios nu este un linguşitor, nici unul care-i


blesteamă pe alţii, nu este nici imoral şi nici unul care foloseşte


cuvinte indecente.” (Al-Bukhari, clasificat sahih de către Albani)


Cineva se poate întreba: „Cum poate islamul condamna violenţa


dacă îi permite bărbatului, chiar şi ca soluţie finală, să-şi lovească


soţia atunci când vede că are un comportament imoral?!”


Pentru a răspunde la această întrebare, în primul rând trebuie


să explicăm diferenţa dintre semnificaţia termenului de „lovire”


în viaţa noastră de zi cu zi şi semnificaţia acestuia în islam. Spre


exemplu, astăzi, dacă cineva aude că un bărbat şi-a lovit soţia, în


mintea lui imediat apare imaginea unui bărbat violent şi nedrept,


care se năpustește asupra soţiei cu o ploaie de lovituri şi de


pumni. În afară de această imagine, în mintea omului mai apare


şi cea a soţiei slabe şi abuzate, al cărei corp este plin de răni,


vânătăi şi fracturi. Acesta este sensul cuvântului „a lovi” în zilele


32


Lovirea femeii este interzisă în islam


noastre, dobândit prin experienţa de zi cu zi și prin numeroasele


exemple de bărbaţi barbari care-şi lovesc soţiile. Însă, în acelaşi


timp, dacă spun că „am bătut un ou” sau „am bătut toba” ai


înţelege că am bătut oul sau toba cu pumnii şi cu picioarele?!


Prin urmare, sensul cuvântului „a bate” se modifică total în funcţie


de contextul lingvistic în care este folosit şi, de asemenea, în


funcţie de scopul, caracterul şi morala vorbitorului. Din toate


acestea, înţelegem la ce se referă atunci când rosteşte cuvântul


„a bate”. Acesta este motivul pentru care cuvântul „a bate” în


islam are cu totul şi cu totul altă conotaţie decât cea pe care o


percepem astăzi, pentru că „bătaia” aşa cum este percepută


astăzi este strict interzisă în islam.


Astfel, nu există absolut nicio şansă ca aceste două sensuri


să coincidă, atât timp cât ele sunt în totală contradicţie. Dacă


vrem să fim imparţiali, trebuie să spunem că în islam nu există


lovirea femeii şi nimic asemenea care să fie permis. Din contră,


islamul a interzis acest lucru, după cum i-a interzis bărbatului săşi


dezonoreze sau să-şi jignească soţia ori să îi vorbească într-un


limbaj obscen.


Cu adevărat, sensul cuvântului „a lovi” în islam înseamnă mai


degrabă „a înghionti”, cu scopul de a-i atrage atenţia femeii și a


o face să înţeleagă că greşeşte faţă de drepturile soțului ei şi că


el are dreptul să îi corecteze comportamentul.


Islamul a stabilit, de asemenea, anumite etape care o precedă


pe cea din urmă a lovirii, pentru ca soțul să rezolve problema


soției lui, atunci când observă un comportament imoral la ea,


şi aceasta numai după ce toate etapele anterioare au eșuat.


Islamul îi impune bărbatului multe prescripții pe care, dacă le


încalcă, devine un păcătos care a depășit limitele impuse de


33


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


Allah Preaînaltul, meritând pedeapsa atât în această lume, cât şi


în Viaţa de Apoi. Acestea sunt:


Încercarea de a rezolva problemele în mod gradual


Bărbatul trebuie să se străduiască să rezolve problema în etapa


mustrării și, dacă acest lucru a fost zadarnic, atunci trebuie să


recurgă la a doua etapă a întoarcerii spatelui și, dacă nici această


etapă nu dă rezultat, atunci el poate apela la ultima etapă şi


anume lovirea imperceptibilă.


Lovirea trebuie să fie cu siwak-ul şi imperceptibilă


Siwak-ul, după cum se vede în fotografia de mai sus, este de


mărimea unui creion.


El nu trebuie să-i lovească niciodată faţa şi nicio altă


parte sensibilă a corpului ei


Dacă soţul nu găseşte nicio altă soluţie în afară de recurgerea la


lovirea soţiei lui, atunci el trebuie să fie foarte atent să nu încalce


limitele impuse de Allah, deoarece El a interzis lovirea cuiva


peste faţă. Mai mult decât atât, a interzis să se lovească părţile


sensibile ale corpului, iar oricine face aşa ceva este un păcătos.


Dacă bărbatului i-a fost permis să-şi lovească soţia cu siwak-ul,


aceasta înseamnă că bătaia nu are loc cu scopul de a provoca


durere sau lezare, deci chiar şi cu siwak-ul este interzisă lovirea


feţei sau a părţilor sensibile ale corpului.


El nu trebuie să-şi jignească sau să-şi dezonoreze soţia


Profetul ( ) a spus:


„Adevăratul credincios nu este un linguşitor, nici unul care-i


blesteamă pe alţii, nu este nici imoral şi nici unul care foloseşte


cuvinte indecente.” (Al-Bukhari, clasificat sahih de către Albani)


34


Lovirea femeii este interzisă în islam


După cum am menţionat în mai multe locuri, scopul celor trei


etape este de a corecta comportamentul soţiei şi nu de a o


ofensa, deoarece ofensarea niciodată nu are rol de corectare, ci,


din contră, poate adânci problema în loc să o rezolve.


Lovirea nu trebuie să aibă loc în faţa copiilor sau a


altor persoane


Bărbatului nu îi este permis să-şi lovească soţia sau să o corecteze


în faţa altora, în special în faţa copiilor, deoarece aceasta este


o problemă care îi privește numai pe cei doi soți şi pe nimeni


altcineva. Dacă aceasta ar avea loc în faţa copiilor, în primul rând


ar fi jignitor pentru soție și, în al doilea rând, ar afecta educaţia


copiilor. Ce fel de exemplu le poate oferi un bărbat copiilor săi,


dacă o loveşte pe mamă în fața lor?


Lovirea nu trebuie să lase urme pe corpul ei


Se consideră că soţul a comis un păcat dacă încalcă limitele


impuse de Allah şi îşi loveşte soţia lăsând urme pe corpul ei


sau dacă îi provoacă o sângerare sau îi rupe un os. Oricine face


aceste lucruri este un om violent sau chiar barbar, care, de fapt,


nu vrea să corecteze comportamentul soţiei sale, ci doar să se


răzbune lăsând urme pe corpul ei. Un astfel de om trebuie să fie


condamnat şi pedepsit legal pentru fapta lui.


35


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


Capitolul 6


Problema lovirii femeii în celelalte religii


Problema lovirii femeilor nu este caracteristică unui moment


sau unui loc specific. Astfel, nu este legată de o anumită epocă


sau societate, ci există în toate societăţile şi epocile, fără nicio


excepţie. Oricine doreşte să afle mai multe despre statutul


femeilor în societăţile antice poate găsi informaţii referitoare


la acest subiect în această carte, putând afla care era statutul


femeii în societatea greacă, romană, chineză, indiană etc.


Cum au tratat iudaismul şi creştinismul fenomenul lovirii femeii,


care a fost larg răspândit în societăţile antice, chiar şi pe vremea


lui Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!)? A vorbit vreodată el


(Pacea fie asupra sa!) despre interdicţia lovirii femeii? Există


texte în Biblie, în Vechiul sau în Noul Testament, care interzic


lovirea femeii sau care măcar să facă referire la aceasta ca fiind


un act nerecomandat? Din studiile de specialitate, se pare că nu


există nicio referire la acest subiect.


Comite astfel bărbatul evreu sau creştin un păcat dacă-şi loveşte


soţia, în conformitate cu religia sa? Şi care este pedeapsa lui în


conformitate cu versetele din Biblie? Evident, el nu comite niciun


păcat, deoarece nu există niciun verset din Vechiul sau Noul


Testament care să sugereze ceva de genul acesta. Mai mult


decât atât, soţul nu este nici măcar condamnat conform legilor


statului şi nici pedepsit, exceptând cazul în care există semne de


violenţă pe corpul soţiei sale, aşa cum sunt fracturile, vânătăile


sau rănile. Dar dacă nu există semne evidente de violenţă pe


corpul ei, cum poate dovedi că a fost victima unei agresiuni?


Cu alte cuvinte, o bătaie imperceptibilă nu este condamnată de


creştini sau evrei nici din punct de vedere religios, nici legal.


36


Lovirea femeii este interzisă în islam


Să aruncăm, de asemenea, o privire către budism şi alte religii


din Orientul Îndepărtat. Există vreo referire în textele lor sacre


care să condamne lovirea femeii?


Desigur, nu există niciun text religios în nicio religie care să


interzică lovirea femeii, cu excepţia islamului! Chiar şi după


transferarea faptei din categoria actelor interzise în categoria celor


nerecomandate, islamul este singura religie care descrie în mod


clar lovirea femeii ca fiind un act nerecomandat! Însă, niciuna dintre


celelalte religii nu face referire la acest subiect ca la ceva interzis


şi nici măcar nerecomandat. Mai mult decât atât, nu există nicio


religie în afară de islam care să stabilească limite pentru bărbat în


ceea ce privește permisiunea lovirii soţiei. Cu alte cuvinte, dacă


un evreu, creştin sau budist îşi pierde autocontrolul într-o clipă


de mânie şi îşi loveşte soţia, care sunt limitele pe care acesta nu


trebuie să le încalce? Impun aceste religii limite pentru soţul care


şi-a pierdut temperamentul şi-şi loveşte soţia, cum ar fi să nu lase


urme pe corpul ei, să nu-i lovească faţa, etc.? Desigur că nu.


Cel care observă realitatea vieţii noastre zilnice îşi va da seama


de procentajul mare de evrei, creştini sau budişti care-şi lovesc


soţiile. Aruncă o privire, dragă cititorule, la procesele care au


loc în secţiile de poliţie şi instanţele judecătoreşti din Europa


şi America şi vei vedea numărul uriaş de bărbaţi care au comis


violenţă domestică împotriva soţiilor şi a copiilor lor.


Chiar şi în societatea arabă de dinainte de islam, bărbaţii


obişnuiau să-şi lovească soţiile cu biciul, ca şi cum ar fi fost


sclave, iar acest lucru era ceva obişnuit, nefiind interzis. Însă,


atunci când Profetul Mohammed ( ) a venit, el ( ) a condamnat


cu asprime acest act. Mesagerul lui Allah ( ) a spus:


„Unii dintre voi îşi biciuiesc soţiile ca pe nişte sclave, apoi îşi


doresc să aibă relaţii intime cu ele la sfârşitul zilei” (Al-Bukhari)


37


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


În acest hadith, Profetul Mohammed ( ) îi mustră şi-i condamnă


pe cei care-şi lovesc soţiile în timpul zilei și își doresc ca noaptea


să aibă relaţii intime cu ele!! Cu alte cuvinte, cum poate cineva


să fie violent şi dur cu soţia sa ziua şi apoi noaptea să se aştepte


la compania şi tandreţea ei?!


Citate din Biblie cu privire la statutul femeii


Unii creştini susţin în mod constant că Isus Hristos (Pacea fie


asupra sa!) a fost primul apărător al drepturilor femeilor, oferindule


drepturi pe care nicio altă religie nu le-a dat şi că Biblia tratează


femeile în mod imparţial şi le înalță statutul! Corespund însă


aceste cuvinte realităţii?!


Cu toţii ştim că Biblia le-a interzis femeilor, indiferent de vârstă,


să intre în sanctuarul sfânt al Bisericii, unde se află altarul. Acest


lucru nu este legat de vârstă, ci de gen. Nici în Vechiul şi nici în


Noul Testament, Biblia nu include nicio menţiune a faptului că


femeii îi este permis să intre în altar. De asemenea, hirotonisirea


nu îi este permisă femeii. Mai mult decât atât, unei femei nu îi


este permis să vorbească sau să învețe pe altcineva în interiorul


Bisericii. Ea nu poate primi funcţii ecleziastice, ci doar de diacon,


care este un funcţionar şi nu un preot!


Biblia ne prezintă tot felul de funcţii ecleziastice care sunt doar


pentru bărbaţi, așa cum sunt preoţia primilor Patriarhi, precum


Noe, Iov, Avraam, Isaac şi Iacob (Pacea fie asupra lor!), preoţia


aaronică, preoţia lui Melchisedec, sau preoţia apostolilor şi a


succesorilor lor, episcopii. Toate acestea sunt rezervate pentru


bărbaţi, iar dacă vreo femeie ar fi fost demnă să primească o


funcţie ecleziastică, aceasta ar fi fost Fecioara Maria (Pacea fie


asupra sa!!), însă, conform învăţăturilor creştine, o femeie este


lipsită de toate acestea.


38


Lovirea femeii este interzisă în islam


Să vedem câteva versete din Biblie care se referă la statutul femeii:


Femeia este pedepsită pentru păcatul soţului ei:


„Şi pe proorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice:


«O ameninţare a Domnului» îl voi pedepsi, pe el şi casa lui (soţia


şi copii)!” (Biblia, Ieremia, 23:34)


Arderea femeii adulterine:


„Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe


tatăl ei: să fie arsă în foc.” (Biblia, Leviticul, 21:9)


Tăierea mâinii femeii din motive iraţionale:


„Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia


se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l


loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de


părţile ruşinoase, ~ Să-i tai mâna: să n-ai nicio milă de ea.” (Biblia,


Deuteronomul, 25:11-12)


Femeia divorţată, cea văduvă şi adulterină sunt egale:


„Preotul care este mare preot între fraţii lui, (…) ~ Femeia pe care


o va lua el de nevastă să fie fecioară. ~ Să nu ia nicio văduvă,


nicio femeie despărţită de bărbat, nicio femeie spurcată sau


curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să


fie fecioară. ~ Să nu-şi necinstească sămânţa în poporul lui; căci


Eu sunt Domnul, care-l sfinţesc.” (Biblia, Leviticul, 21:10;13-15)


Supunerea totală a femeii în faţa soţului ei:


„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; ~ Căci bărbatul


este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El,


Mântuitorul trupului. ~ Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos,


tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.”


(Biblia, Efeseni, 5:22-24)


39


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


Femeia trebuie să fie tăcută în Biserică:


„Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia


cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. ~ Dacă


voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe


bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească


în Biserică.” (Biblia, 1 Corinteni, 14:34-35)


Femeia este cauza tentaţiilor:


„Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. ~ Femeii nu-i


dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat,


ci să stea în tăcere. ~ Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.


~ Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut


vinovată de călcarea poruncii. ~ Totuşi ea va fi mântuită prin


naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste


şi în sfinţenie.” (Biblia, 1 Timotei, 2:11-15)


Bărbaţii hotărăsc asupra femeilor:


„Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru


ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin


purtarea nevestelor lor, ~ Când vă vor vedea felul vostru de trai: curat


şi în temere. ~ Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă


în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea


hainelor, ~ Ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui


duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.


~ Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în


Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ~ Ca Sara, care asculta pe


Avraam şi-l numea «domnul ei». ” (Biblia, 1 Petru, 3:1-6)


„Femeii i-a zis: «Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea


ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după


bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.»” (Biblia, Geneza, 3:16)


40


Lovirea femeii este interzisă în islam


Uciderea adulterinelor prin lapidare:


„Dacă un om care şi-a luat o nevastă şi s-a împreunat cu ea, o


urăşte ~ Apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi-i scoate nume


rău, zicând: «Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea şi


n-am găsit-o fecioară» ~ atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele


fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrânilor cetăţii, la poartă. ~


Tatăl fetei să spună bătrânilor: «Am dat pe fiica mea de nevastă


omului acestuia, şi el a început s-o urască; ~ acum o învinuieşte


de lucruri nelegiuite, zicând: „N-am găsit fecioară pe fiica ta.” Dar


iată semnele fecioriei fetei mele.» Şi să desfacă haina ei înaintea


bătrânilor cetăţii. ~ Bătrânii cetăţii să ia atunci pe omul acela şi să-l


pedepsească; ~ Şi, pentru că a scos nume rău unei fecioare din


Israel, să-l osândească la o gloabă de o sută sicli de argint, pe care


să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, şi el nu va putea


s-o gonească, toată viaţa lui.~ Dar dacă faptul este adevărat, dacă


fata nu s-a găsit fecioară, ~ Să scoată pe fată la uşa casei tatălui


ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate şi să moară, pentru


că a săvârşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să cureţi


astfel răul din mijlocul tău.” (Biblia, Deuteronomul, 22:13-21)


„Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară


amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să


cureţi astfel răul din mijlocul lui Israel.” (Biblia, Deuteronomul 22:22)


„Dacă o fată fecioară este logodită şi o întâlneşte un om în cetate


şi se culcă cu ea, ~ Să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i


ucideţi cu pietre şi să moară amândoi: fata, pentru că n-a ţipat în


cetate şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său.


Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.” (Biblia, Deuteronomul, 22:23-24)


Femeile sunt inferioare bărbaţilor:


„Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că


41


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos.


~ Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit


îşi necinsteşte capul său. ~ Dimpotrivă, orice femeie care se


roagă sau prooroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul


ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. ~ Dacă o femeie nu se


înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să


fie tunsă ori rasă, să se învelească. ~ Bărbatul nu este dator săşi


acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu,


pe când femeia este slava bărbatului. ~ În adevăr, nu bărbatul


a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; ~ Şi nu bărbatul a


fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ~ De aceea,


femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al


stăpânirii ei.” (Biblia, 1 Corinteni, 11:3-10)


Didascalia Apostolorum1 despre femei:


În capitolul III din Didascalia Apostolorum găsim, sub titlul


„Femeile ar trebui să fie supuse soţilor lor”:


„Şi o femeie ar trebui să fie supusă soţului ei, deoarece capul


femeii este soţul ei… Teme-te, o, femeie, de soţul tău. Şi fii timidă


în faţa lui. Şi mulţumeşte-i numai lui, după Dumnezeu. Şi aşa cum


am spus, oferă-i lui mângâiere cu serviciile tale, astfel ca soţul


tău să te cuprindă... Dacă vrei să fii credincioasă şi Dumnezeu să


fie mulţumit de tine, nu te împodobi pentru ca să placi străinilor


şi nu-ţi dori să porţi haine uşoare care se potrivesc adulterinelor,


astfel ca pe tine să nu te urmeze cei care urmează astfel de femei.


Dacă tu nu le porţi pentru a preacurvi, totuşi vei fi pedepsită


numai pentru podoabele tale, deoarece astfel îi obligi pe cei care


te văd să te urmeze şi să te dorească. De ce nu eşti reţinută, astfel


1. Primele lucrări în care se vorbeşte explicit despre diaconese provin din regiunile Siriei orientale


(posibil din Celesiria, spre Edessa şi Mesopotamia, locul păstrării marilor tratate iudeo-creştine


în liturghie), prima fiind Didascalia Apostolilor, numită şi actul de naştere al diaconeselor


42


Lovirea femeii este interzisă în islam


încât să nu cadă în păcat şi să nu cadă în dubii (sau gelozie) spre


binele tău?! Şi dacă păcătuieşti numai pentru aceasta, vei cădea


şi tu, pentru că eşti motivul distrugerii sufletului acelui om. Dacă


tu conduci pe cineva spre păcat, el va fi cauza păcatului şi, mai


mult, după cum este scris în Sfânta Scriptură: «Când vine cel rău,


vine si dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara.» (Biblia, Pildele


sau Proverbele lui Solomon, 18:3) Oricine face asta va distrus prin


păcat şi va urma sufletele celor ignoranţi cu nelegiuire. Lăsaţi-o


să ştie ce spune Sfânta Scriptură despre oricine atribuie minciuni


bărbaţilor: «Femeia rea este mai dezgustătoare decât moartea,


cea care este o capcană pentru ignoranţi.», «La fel cum viermele


mănâncă lemnul, la fel şi femeia rea îşi distruge bărbatul.» Nu fi,


o, femeie creştină, ca şi acele femei, dacă vrei să fii credincioasă!


Ai grijă de soţul tău pentru a-l mulţumi numai pe el. Iar atunci


când mergi pe stradă, acoperă-ţi capul cu veşmântul tău,


pentru că dacă eşti acoperită cu respect vei fi în siguranţă de


ochii celor răutăcioşi. Nu-ţi înfrumuseţa faţa, pe care Dumnezeu


a creat-o, pentru că nu are nevoie de înfrumuseţare, deoarece


ceea ce Dumnezeu a creat este foarte frumos și nu are nevoie


de înfrumuseţare. Şi ceea ce arăţi mai mult din frumuseţea ta


schimbă Îndurarea Creatorului. Plecaţi-vă privirile în pământ


şi fiţi acoperite în întregime. Staţi departe de îmbăierea cu


bărbaţii, deoarece capcanele nelegiuirii sunt numeroase. O femeie


credincioasă nu se îmbăiază alături de bărbați. Iar atunci când


îşi acoperă faţa, las-o să o acopere de frica ochilor străini... Şi


dacă tu eşti un credincios, stai departe de curiozitate şi de priviri


insistente. «A trăi în deşert este mai bine decât a trăi cu o femeie


cu limba lungă.»”


43


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


Capitolul 7


Lovirea femeilor în societăţile


creştine occidentale


Mulţi fanatici au încercat să răspândească niște concepţii greşite


despre islam, dintre care una este lovirea femeii, folosindu-se


de obicei de foarfecele lor magice cu care „taie” din versetele


Coranului cel Nobil şi din vorbele Profetului Mohammed ( ),


toate cuvintele care preced cuvântul „a lovi” şi toate cuvintele


care îl succed, lăsând doar cuvântul „a lovi”. Astfel, ei au tăiat


cuvintele care contrazic concepţiile lor greşite, lăsându-le doar


pe cele care le confirmă ideea, încercând prin trucuri murdare să


răspândească unele concepţii false despre islam, distanţânduse


total de adevăr şi obiectivitate. Ei nu prezintă subiectul


sub forma sa completă, ci trunchiată, cu scopul de a provoca


neînţelegere şi confuzie printre oameni. De asemenea, ei pretind


ca sunt cei civilizaţi, care îşi tratează soţiile în cel mai bun mod


cu putinţă, în timp ce, de fapt, ignoră următoarele:


cei mai mulţi dintre cei care pretind că soţiile lor sunt


tratate în cel mai bun mod cu putinţă, se dovedesc a fi mincinoşi


şi prefăcuţi.


islamul este singura religie care menţionează importanţa


relaţiei afectuoase şi pline de îndurare dintre cei doi soţi şi, de


asemenea, îl previne pe cel care îşi răneşte soţia, verbal sau


fizic. Allah Preaînaltul spune:


„Şi printre Semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă


soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus


între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt cu adevărat


44


Lovirea femeii este interzisă în islam


semne pentru un neam (de oameni) care chibzuiesc.” [Traducerea


sensurilor Nobilului Coran, 30:21]


islamul este singura religie care, de mai bine de 1400 de


ani, îl condamnă pe cel care-şi insultă şi-şi loveşte soţia sau


o priveşte cu aroganţă, de parcă statutul ei ar fi inferior în


comparaţie cu statutul lui.


islamul încurajează cel mai bun comportament faţă


de soţie, din moment ce toate versetele din Coran şi toate


învăţăturile Profetului Mohammed ( ) cu privire la relaţia dintre


cei doi soţi încurajează la cel mai bun comportament între ei.


Allah Preaînaltul spune:


„[…] Ele (femeile) au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă


[...]” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:228]


islamul a stabilit o serie de recompense pentru


comportamentul bun între oameni și, în special, între cei doi soţi.


Profetul Mohammed ( ) a spus:


„(...)Vei primi o răsplată pentru orice cheltuiești de dragul lui


Allah, chiar și pentru ce pui în gura soției (...)»” (Al-Bukhari)


islamul a făcut din lovirea femeii o excepţie şi nu o regulă,


permisă doar în circumstanţe care îl împiedică pe soţ să recurgă


la lovirea ei ca o soluţie, ci numai în cazuri speciale şi ca soluţie


finală, pentru a preveni şi mai multe nenorociri. Aceasta se


întâmplă deoarece femeile nu au acelaşi tipar în toate epocile,


societăţile şi familiile, iar ceea ce funcționează într-o societate,


este posibil să nu funcționeze în alta. Din contră, aceasta ar


putea să adâncească problema existentă, în loc să o corecteze.


fenomenul violenţei domestice este larg răspândit în ţările


45


Ahmed Al-Amir & Vivian Tsekoura


cele mai civilizate ale secolului nostru. Câţi bărbaţi occidentali nuşi


atacă soţiile în faţa altor persoane, în aeroporturi, restaurante,


baruri sau chiar pe stradă, printre trecători? Acesta nu este un


secret, îl puteţi observa şi în mass-media. În plus, câte femei


occidentale din America, Europa sau Australia, merg la poliţie


pentru a-şi denunța soţii, deoarece ele sunt supuse violenţei?


Aceste cauze nu sunt luate în considerare dacă nu există dovezi


evidente, aşa cum am menţionat mai înainte, precum fracturi,


vânătăi, sângerări etc. Oricine se uită pe statisticile oficiale ale


poliţiei din America, Europa sau Australia se va convinge de


acest lucru.


Răspândirea fenomenului de lovire a femeilor în


societăţile occidentale


Vom prezenta următoarele observaţii pentru a clarifica


răspândirea fenomenului de violenţă domestică în Occident:


existenţa a numeroase organizaţii guvernamentale şi


nonguvernamentale care, deşi au luptat împotriva fenomenului


de violenţă domestică împotriva femeilor şi a copiilor, nu au


reuşit să-l elimine.


existenţa campaniilor mass-media recurente şi în curs


de desfăşurare, care încurajează apelul direct al autorităţilor


competente în cazul observării fenomenului de violenţă


domestică de către un vecin.


adresăm următoarele întrebări cetăţenilor occidentali:


• Nu vi s-a întâmplat să vă loviţi soţia, măcar o dată?