• Relațiile sexuale în timpul postului din luna
Ramadan:
Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că
un bărbat a întreținut relații sexuale cu soția sa în timpul
postului din luna Ramadan și a venit la Mesagerul lui Allah
صلى الله عليه وسلم) ) pentru a îl întreba care este verdictul religios cu privire la
aceasta. Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a întrebat:
„«Îți permiți să eliberezi un sclav?» El a răspuns:
«Nu.» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a întrebat: «Poți să postești timp de
două luni consecutiv?» El a răspuns: «Nu.» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) i-a
spus: «Atunci hrănește șaizeci de nevoiași!»”
(Sahih Muslim)
• Lovirea unui sclav: Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Ispășirea pentru cel care își pălmuiește sau lovește
sclavul este eliberarea acestuia.”
(Sahih Muslim)
Ceea ce confirmă, de asemenea, modul în care islamul
încurajează eliberarea sclavilor este faptul că:
1 - acesta a legiferat contractul Al-Mukatabah, care
înainte de apariția islamului, pe care acesta l-a interzis, deoarece, în
urma unui astfel de „divorț”, femeile nu erau considerate a fi nici
căsătorite, nici divorțate.
este un contract între proprietar și sclav, potrivit căruia sclavul
este eliberat în schimbul unei sume de bani convenite de ambele
părți.
Atunci când sclavul își cere libertatea, proprietarul
trebuie să accepte, după care ambele părți semnează un astfel de
contract. Acest lucru este arătat în Cuvântul lui Allah Cel
Atotputernic:
„(...) Cu aceia dintre cei pe care îi stăpânesc mâinile
voastre drepte (robii voștri) care caută un contract (de
eliberare din sclavie) încheiaţi voi acest contract (îndemn
adresat stăpânilor de a-i elibera pe robii lor în schimbul unei
sume de bani pe care aceştia o vor achita într-o anumită
perioadă de timp), dacă voi ştiţi că ei sunt buni, şi dăruiţi-le
lor din bunurile lui Allah pe care El vi le-a dat vouă (...)”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:33]
2 – acesta a legiferat ca unul dintre lucrurile pe care
poate fi cheltuită az-zakāh (caritatea anuală obligatorie) este
eliberarea sclavilor. Allah Cel Atotputernic spune:
„Milosteniile (din caritatea anuală obligatorie) sunt
numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care
ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună
(întru credinţă) (noii convertiţi la islam a căror credinţă nu
este încă suficient de puternică), pentru eliberarea robilor,
pentru cei îndatoraţi greu, pentru Cauza lui Allah şi pentru
călătorul aflat pe drum (cu condiţia ca scopul călătoriei să
nu fie săvârşirea unui păcat). (Aceasta este) Poruncă de la
Allah, iar Allah este ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient),
Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 9:60]
Deuteronomul (20:10-16): „10 Când te vei apropia de
o cetate, ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11 Dacă
primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va
afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus. 12 Dacă nu primeşte
pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o
împresori. 13 Şi după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în
mâinile tale, să treci prin ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte
bărbătească. 14 Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele
şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată
prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi-i va da în mână Domnul
Dumnezeul tău. 15 Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi
foarte departe de tine şi care nu fac parte din cetăţile
neamurilor acestora. 16 Dar în cetăţile popoarelor acestora,
a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul Dumnezeul tău, să
nu laşi cu viaţă nimic care suflă.”
Exodul (21:7-8): „7 Dacă un om îşi va vinde fata ca
roabă, ea să nu iasă cum ies robii. 8 Dacă nu va plăcea
stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească
răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor
străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.”
Exodul (21:5-6): „5 Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe
stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să
ies slobod.», 6 atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui
Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi
stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să
rămână pentru totdeauna în slujba lui.”
Exodul (22:1-3): „1 Dacă un om fură un bou sau o
oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi
patru oi pentru oaia furată. 2 Dacă hoțul este prins
spărgând şi este lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi
vinovat de omor faţă de el; 3 dar dacă a răsărit soarele, va fi
vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce
este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca
despăgubire pentru furtul lui.”
Islamul a anulat toate formele de discriminare între
oameni prin Legislații care resping rasismul, castele sau
discriminarea etnică, stabilind că singura modalitate prin care
un om poate fi superior față de altul este gradul de taqwa
(evlavia şi conștiința de Allah) pe care îl are. Allah Cel
Atotputernic spune:
„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un
bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi,
pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah
este cel mai evlavios dintre voi. Allah este ‘Alīm
(Atoatecunoscător, Omniscient), Khabīr (Atoatecunoscător al
tuturor lucrurilor).” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 49:13]
Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„«O, oameni! Cu adevărat, Domnul vostru este Unul
Singur și părintele vostru (Adam) este unul singur. Niciun
arab nu este superior în fața unui nearab și niciun nearab
nu este superior în fața unui arab și nicio persoană de
culoare albă nu este superioară în fața uneia de culoare
neagră şi nicio persoană de culoare neagră nu este
superioară în fața unei persoane de culoare albă, decât în
ceea ce privește taqwa (evlavia şi conștiința de Allah). Oare
nu am transmis mesajul?» Ei au răspuns: «Ba da, o, Trimis
al lui Allah.» Apoi, el ( صلى الله عليه وسلم) a spus: «Aceia dintre voi care
sunt prezenți să îi informeze pe cei care sunt absenți!»”
(As-Silsila As-Sahiha)
Pe de altă parte, în Biblie găsim următoarea
afirmație:
Evanghelia după Matei (15:23-28): „23 El nu i-a
răspuns niciun cuvânt. Şi discipolii Lui s-au apropiat şi Lau
rugat stăruitor: «Dă-i drumul, căci strigă după noi.» 24
Drept răspuns, El a zis: «Eu nu sunt trimis decât la oile
pierdute ale casei lui Israel.» 25 Dar ea a venit şi I s-a
închinat, zicând: «Doamne, ajută-mi!» 26 Drept răspuns, El
i-a zis: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la
căţei!» 27 «Da, Doamne», a zis ea, «dar şi căţeii mănâncă
firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.» 28 Atunci
Isus i-a zis: «O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se
cum voieşti.» Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
În acest text, se află un răspuns clar și aspru pentru
oricine pretinde că Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a
venit pentru mântuirea lumii, pentru a fi răstignit și pentru
ispășirea păcatelor etc. După cum Isus însuși (Pacea fie
asupra sa!) clarifică, el nu a fost trimis pentru tine și nici nu
te cunoaște! El (Pacea fie asupra sa!) a fost trimis în mod
exclusiv pentru fiii lui Israel.
Deuteronomul (23:19-20): „19 Să nu ceri nicio
dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru
merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. 20 De
la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu
iei, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze
(...)”
Shariʻah islamică le poruncește musulmanilor
frumusețea în toate aspectele, așa cum sunt îmbrăcămintea,
înfățișarea, mirosul și modul de vorbire. Mesagerul lui Allah
صلى الله عليه وسلم) ) a spus:
„Cu adevărat, Allah este Frumos și iubește ceea ce
este frumos (...)”
(Sahih Muslim)
Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulțumit de el!) a
relatat:
„Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) ne-a făcut o vizită și a văzut
un bărbat neîngrijit, al cărui păr era ciufulit. El ( صلى الله عليه وسلم) a
întrebat: «Nu a găsit acest om nimic cu care să își aranjeze
părul?» El ( صلى الله عليه وسلم) a văzut un alt bărbat îmbrăcat cu haine
murdare și a întrebat: «Nu a găsit acest om nimic cu care să
își curețe hainele?»”
(Sunan Abu Dawud)
Abu Al-Ahwas (Allah să fie mulțumit de el!) l-a citat pe
tatăl său spunând:
„Am venit la Profet ( صلى الله عليه وسلم) purtând o îmbrăcăminte
uzată (care nu se potrivea cu averea mea) și el ( صلى الله عليه وسلم) m-a
întrebat: «Ai avere?» Am răspuns: «Da.» El ( صلى الله عليه وسلم) m-a
întrebat: «Ce fel de avere este?» Am răspuns: «Allah mi-a
dat cămile, oi, cai și sclavi.» El ( صلى الله عليه وسلم) mi-a spus atunci: «Dacă
Allah ți-a dat avere, atunci lasă efectul Binecuvântării și al
Generozității lui Allah să se vadă pe tine!»”
(Abu Dawud)
Jabir ibn Samurah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
„L-am văzut pe Profet ( صلى الله عليه وسلم) într-o noapte cu Lună
plină pe când purta o mantie roşie și m-am tot uitat o dată
la Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) și o dată la Lună, iar mie mi s-a
părut că el ( صلى الله عليه وسلم) arăta mai bine decât Luna plină.”
(At-Tirmidhi)
Al-Bara’ ibn ʻAzib (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
„Profetul ( صلى الله عليه وسلم) avea o statură medie, umerii lui erau
laţi, iar părul îi ajungea până la lobii urechilor. Odată, l-am
văzut îmbrăcat cu o haină roşie și niciodată n-am văzut ceva
mai frumos decât el ( ”.(صلى الله عليه وسلم
(Sahih Muslim)
ʻAbd Allah ibn Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a
relatat:
„«Atunci când haruriyyah28 au pornit o revoltă, am
mers la ʻAli (Allah să fie mulțumit de el!), iar el a spus:
28 Al- Khawārij, un grup extremist care a pornit o revoltă împotriva
conducătorului musulman și a majorității națiunii musulmane, care
au luptat împotriva lor.
„Du-te la acești oameni!” Atunci, m-am îmbrăcat cu cele
mai bune haine pe care le aveam, care erau din Yemen.»
Abu Zumayl (un relatator) a spus: «Ibn ʻAbbas era
frumos și avea o înfățișare impunătoare.»
Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
«Apoi am venit la ei și mi-au spus: „Bine ai venit, Ibn
ʻAbbas! Ce este cu aceste haine?” Am răspuns: „De ce mă
criticați? L-am văzut pe Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) purtând
cele mai frumoase haine.”»”
(Abu Dawud)
Shariʻah consideră cheltuirea banilor pe ceea ce
completează eleganța unui musulman în orice mod ca fiind o
modalitate prin care acesta poate obține recompense, atât timp
cât nu face risipă și nu o face din aroganță. Allah Cel
Atotputernic spune:
„O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile (a se înţelege
prin găteală atât curăţenia corporală, cât şi alegerea celor mai
bune straie) voastre la toate locurile de rugăciune (păgânii
din Arabia preislamică făceau înconjurul templului Kaʻbah în
pielea goală; Allah interzice această practică şi le porunceşte
oamenilor să-şi acopere goliciunea; aceasta este o Poruncă
adresată dreptcredincioşilor de a îmbrăca veşminte alese de
fiecare dată când merg la moschee sau la o adunare)!
Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El (Allah)
nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea
sensurilor Nobilului Coran, 7:31]
Codul vestimentar islamic:
Nu există așa ceva numit „codul vestimentar islamic” în
Shariʻah, așa cum există la șiiți și sufiști, care îmbracă haine
speciale de anumite culori, precum verde sau negru, și într-un
anumit fel. Cu toate acestea, există anumite specificații cu
privire la îmbrăcăminte în Shariʻah islamică, pe care atât
musulmanii, cât și musulmanele trebuie să le respecte:
• Îmbrăcămintea nu trebuie să fie similară cu cea a
nemusulmanilor, așa cum sunt hainele pe care le poartă doar
budiștii, doar creştinii sau doar evreii, precum ținutele
călugărilor, ale preoților sau ale rabinilor. Mesagerul lui Allah
صلى الله عليه وسلم) ) a spus:
„Cel care imită un grup de oameni (în acţiunile lor)
este considerat a fi unul dintre ei.”
(Ibn Hibban)
• Îmbrăcămintea trebuie să acopere părţile corpului
pe care Shariʻah islamică ne-a poruncit să le acoperim.
Astfel, acestea nu trebuie să se vadă din cauza faptului că
îmbrăcămintea este scurtă sau transparentă.
• Îmbrăcămintea trebuie să fie curată, elegantă și
prezentabilă. Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a văzut un bărbat îmbrăcat cu haine
murdare și a întrebat:
„Nu a găsit acest bărbat nimic cu care să își curețe
hainele?”
(Sunan Abu Dawud)
• Îmbrăcămintea trebuie să aibă un miros frumos,
astfel încât să nu îi gonească pe oameni. Mesagerul lui Allah
صلى الله عليه وسلم) ) a interzis consumul de usturoi sau ceapă înainte de a
merge la rugăciune:
„Cel care a mâncat usturoi sau ceapă trebuie să stea
departe de noi și de moscheile noastre.”
(Al-Bukhari si Muslim)
• Îmbrăcămintea nu trebuie să fie una a mândriei și a
vanității (libās ash-shuhrah), iar aici se încadrează orice
îmbrăcăminte ciudată pentru societatea în care trăiește
musulmanul care o poartă. De asemenea, nu trebuie folosită o
îmbrăcăminte cu o formă nepotrivită sau care contrazice bunele
moravuri. Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Pe cel care poartă libās ash-shuhrah (haina mândriei
și a vanității) în această lume Allah îl va face să poarte
haina umilinței în Ziua Judecății.”
(Sahih Abu Dawud)
• Îmbrăcămintea femeilor nu trebuie să semene cu
cea a bărbaților și îmbrăcămintea bărbaților nu trebuie să
semene cu cea a femeilor. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit
de el!) a spus:
„Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) i-a blestemat pe bărbații care
imită femeile și pe femeile care imită bărbații (în ceea ce
privește modul în care se îmbracă).”
(Sahih Ibn Hibban)
Există multe relatări ale Profetului ( صلى الله عليه وسلم) care indică
importanța atenției pe care musulmanii trebuie să o acorde
aspectului lor, iar oricine dorește să știe mai multe cu privire la
acest subiect poate găsi multe cărți despre codul vestimentar
islamic.
Rezumând cele menționate anterior, putem spune că
Shariʻah islamică a acordat o mare atenție curățeniei
musulmanilor și înfățișării lor plăcute. De aceea, este
inadmisibil ca oamenii să se îndepărteze de ei din cauza
aspectului lor neplăcut sau al lipsei de curățenie.
Există o chestiune importantă care ar putea duce la o
concepție greșită a nemusulmanilor cu privire la Shariʻah
islamică, mai ales în țările occidentale, iar aceasta este
îmbrăcămintea pe care o poartă unii musulmani străini sau noii
musulmani din acele țări, care folosesc haine neobișnuite cu
intenția de a îi face pe ceilalţi să ştie că sunt musulmani. De
exemplu, ei pot purta o mantie (galabie) de culoare gri închis,
care este specifică egiptenilor, indiferent dacă aceștia sunt
musulmani sau creștini. Așadar, faptul că acei musulmani se
îmbracă într-o astfel de mantie în Europa nu îi face să pară
musulmani, ci egipteni (în timp ce ei nu sunt). În plus, ei pot
purta peste această mantie de culoare gri închis o jachetă de la
un costum occidental, un sacou militar (în ciuda faptului că nu
sunt militari și nu au dreptul să poarte o astfel de jachetă) sau își
pot acoperi capul cu un turban ciudat (imitând alte culturi). Ei
ar trebui să poarte haine pe care le poartă semenii lor și care
sunt sursă de confort, iar nu haine care îi îndepărtează pe
oameni de ei sau reprezintă o sursă de îngrijorare și îndoială.
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a avut cea mai frumoasă înfățișare și
cel mai frumos miros, iar toți cei care îl vedeau se simțeau
mulțumiți și liniștiți.
Trebuie să facem diferența între îmbrăcămintea specifică
unor anumite asociații sau organizații și îmbrăcămintea
specifică unor anumite secte sau grupări, care are motive
religioase (așa cum fac șiiții și sufiștii). În ceea ce privește
costumele folosite în anumite școli, universități sau organizații
internaționale și locale, acestea sunt ținute care nu au o bază
religioasă, ci servesc pentru identificarea membrilor acestor
instituții, fapt pentru care acestea sunt permise.
Allah Cel Atotputernic spune:
„Spune (o, Mohammed): «Cine a oprit podoaba
(veşmintele, în primul rând) orânduită de Allah, pe care El a
făcut-o pentru robii Săi (din produse vegetale, precum
bumbacul şi inul, din produse animale, precum lâna şi
mătasea, sau din metale, precum zalele etc.) şi bunătăţile cele
trebuincioase pentru vieţuire?» Spune (o, Mohammed): «Ele
sunt pentru aceia care cred, în viaţa lumească (dar se
folosesc şi necredincioşii de ele în viaţa lumească), şi numai
pentru ei în Ziua Învierii (exclusiv pentru dreptcredincioşi în
Viaţa de Apoi, fiindcă numai ei vor intra în Paradis). Astfel
facem Noi versetele Noastre limpezi pentru nişte oameni
care ştiu.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:32]
Shariʻah islamică le-a permis oamenilor să se bucure de
tot felul de alimente și băuturi, cu excepția celor care au fost
interzise în Nobilul Coran sau în Sunnah Profetului Mohammed
صلى الله عليه وسلم) ). Allah Cel Atotputernic spune:
„Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea
de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele
altcuiva decât al lui Allah (la înjunghierea lor), ce a pierit
înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele (de
altă vită), ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat
(aceste vietăţi înainte de a muri) - ca şi vitele junghiate pe
pietrele înălţate (ale idolilor) (păgânii obişnuiau să sacrifice
animalele pe pietre socotite sacre, pe idoli sau pe altare,
îndeosebi în jurul Kaʻbei, aducându-le ofrandă) şi cele pe
care le împărţiţi, prin tragere la sorţi, cu săgeţi (pe săgeţile
folosite pentru tragerea la sorţi erau înscrise cuvinte precum
«Fă!» şi «Nu face!» sau altele asemenea; ele erau consultate
în anumite probleme prin tragerea la sorţi; Allah Preaînaltul
a interzis acest obicei). Acestea sunt pentru voi păcat (...)”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]
Allah Cel Atotputernic spune, de asemenea:
„Ei te întreabă (o, Mohammed) despre vin (khamr,
literal înseamnă suc de struguri fermentat, dar, prin analogie,
s-a aplicat la toate băuturile fermentate şi, mai apoi, tot prin
analogie, la toate băuturile şi drogurile care provoacă o stare
de ebrietate sau ameţeală) şi despre maysir (maysir, literal
înseamnă mijloc de a obţine ceva uşor, fără muncă, dar aici
are sens de joc de noroc, interzis tocmai din aceste
considerente; la arabii din Antichitate, unul din cele mai
vechi jocuri de noroc consta în tragerea la sorţi cu ajutorul
unor săgeţi introduse într-un sac, pe principiul loteriei; un
animal sacrificat, de pildă, era împărţit în bucăţi inegale,
săgeţile erau scoase din sac, cele albe erau necâştigătoare, iar
celelalte erau marcate şi aduceau câştiguri mai mari sau mai
mici, constând în bucăţi de carne, în funcţie de noroc; prin
analogie cu maysir, toate jocurile de noroc sunt interzise de
Coran). Spune (o, Mohammed): «În amândouă este mare
păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în
amândouă păcatul este mai mare decât folosul!» Ei te
întreabă ce trebuie să cheltuiască (drept milostenie). Spune
(o, Mohammed): «Ceea ce vă prisoseşte (din bunurile
voastre)!» Astfel, Allah vă face desluşite Semnele Sale; poate
că voi o să cugetaţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 2:219]
De asemenea, lipsa de moderație a fost interzisă. Allah
Cel Atotputernic spune:
„(...) Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă
El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea
sensurilor Nobilului Coran, 7:31]
În plus, a fost clarificat modul corect de a mânca și a bea,
care garantează – cu Voia lui Allah - un organism sănătos.
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Omul nu umple un vas mai rău decât stomacul său.
Câteva înghițituri ar fi suficiente să-i dea fiului lui Adam
puterea de care are nevoie. Însă, dacă el trebuie să mănânce
mai mult, atunci ar trebui să umple o treime (din stomac) cu
alimente, o treime cu băutură și să lase o treime goală
pentru a respira ușor.”
(At-Tirmidhi)
Viața în Shariʻah islamică nu este așa cum ar putea crede
unii oameni, adică lipsită de bucurii și distracții permise.
Handhalah Al-Usaidi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„M-am întâlnit cu Abu Bakr, care m-a întrebat: «Ce
mai faci, o, Handhalah?» I-am răspuns: «Handhalah a
devenit un ipocrit.» El a spus: «Slăvit fie lui Allah! Ce tot
spui?!» Am spus: «Atunci când ne aflăm în compania
Mesagerului lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) și ne amintește de Focul Iadului
și de Paradis ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri.
Însă, atunci când ne despărțim de el ( صلى الله عليه وسلم) şi ne aflăm alături
de soţiile şi copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile
noastre, uităm multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de
Apoi).» Abu Bakr a spus: «Jur pe Allah că şi mie mi se
întâmplă la fel.» De aceea, Abu Bakr şi cu mine am mers la
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) și i-am spus: «O, Mesager al lui
Allah, Handhalah a devenit un ipocrit.» Mesagerul lui Allah
صلى الله عليه وسلم) ) m-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tine?» I-am
răspuns: «O, Mesager al lui Allah, atunci când ne aflăm în
compania ta și ne amintești de Focul Iadului și de Paradis
ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri. Însă, atunci
când ne despărțim de tine şi ne aflăm alături de soţiile şi
copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile noastre, uităm
multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de Apoi).»
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus: «Jur pe Cel în Mâna
căruia se află sufletul meu! Dacă aţi rămâne tot timpul aşa
cum sunteţi în prezența mea, pomenindu-L (pe Allah), v-ar
saluta îngerii în paturile voastre şi pe drumuri. Cu toate
acestea, o, Handhalah, ar trebui să fie o oră (pentru
adorare) și o oră (pentru chestiunile lumești).» Profetul ( (صلى الله عليه وسلم
a repetat aceasta de trei ori.”
(Sahih Muslim)
Prin urmare, Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a clarificat în
acest hadith faptul că distracțiile permise și recreerea sunt
necesare pentru ca sufletul să-și recapete energia și vitalitatea.
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) le-a arătat companionilor săi
(Allah să fie mulțumit de ei!) etica glumei, a distracției și a
divertismentului, atunci când l-au întrebat:
„«O, Mesager al lui Allah, tu glumești cu noi?»
Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a răspuns: «Da, dar eu nu spun decât
adevărul.»”
(Sunan At-Tirmidhi)
Pe de altă parte, glumele pot fi făcute prin vorbe sau prin
gesturi. Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Ori de câte ori un beduin al cărui nume era Zāhir
(ibn Hirām al-Ashja’i) îl vizita pe Mesagerul lui Allah ( (صلى الله عليه وسلم
aducea ceva din deșert (legume etc.) pentru el ( صلى الله عليه وسلم). Când se
pregătea să părăsească orașul și să se întoarcă, Mesagerul
lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) îi oferea provizii din oraș. Odată, Trimisul lui
Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus: «Zāhir este deșertul nostru, iar noi
suntem orașul său.» Odată, în timp ce Zāhir își vindea
marfa, Profetul ( صلى الله عليه وسلم) s-a apropiat de el și l-a prins pe la
spate, iar Zāhir nu a putut vedea cine l-a prins. Zāhir a
spus: «Dă-mi drumul! Cine este?» Apoi, s-a întors pentru a
îl confrunta şi când a observat că era vorba de Profet ( ,(صلى الله عليه وسلم
şi-a lipit spatele de pieptul lui. Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a
întrebat (glumind): «Cine cumpără acest sclav?» Zāhir i-a
spus: «O, Mesager al lui Allah, dacă mă vei vinde, vei vinde
un lucru defect și vei câștiga o sumă foarte mică.»
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) i-a spus: «Nu, tu nu ești un lucru
defect înaintea lui Allah.» (sau «Înaintea lui Allah, tu ești
foarte valoros.»)”
(Sahih Ibn Hibban)
Eticheta glumei în Shariʻah:
▪ Gluma nu trebuie să rănească sau să jignească pe
cineva, după cum a spus Mesagerul lui Allah ( :(صلى الله عليه وسلم
„Nu este permis ca un musulman să îl sperie pe alt
musulman.”
(Musnad Ahmad)
▪ Gluma nu trebuie să depășească limitele sincerității.
Astfel, nu este permis ca un om să mintă pentru a îi face pe alții
să râdă. Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Vai de cel care spune minciuni pentru a face oamenii
să râdă: vai de el, vai de el!”
(Abu Dawud)
Shariʻah islamică a permis, de asemenea, distracția și
plăcerile, cu condiția ca acestea să facă parte dintre lucrurile
permise, așa cum sunt trasul cu săgețile și călăria. Mesagerul lui
Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Toate lucrurile pe care le face un musulman pentru
divertisment sunt inutile (adică el nu va fi răsplătit pentru
ele), în afară de trasul cu săgețile, dresarea calului său și
jucatul cu soția sa, pentru că acestea sunt lucruri care aduc
recompensă.”
(Sunan Ibn Majah)
De asemenea, aceasta a permis tot ceea ce menține
corpul într-o stare bună de sănătate, așa cum sunt înotul, scrima
și lupta:
„Odată, Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a luptat cu un bărbat care era
cunoscut pentru puterea lui, al cărui nume era Rakana.
Rakana i-a spus: «Dacă mă învingi, îți voi da o oaie, iar
dacă te înving, tu îmi vei da una.» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a învins,
iar Rakana i-a spus: «Să ne mai luptăm o dată!» Profetul
صلى الله عليه وسلم) ) l-a învins pentru a doua oară, iar Rakana i-a spus din
nou: «Să ne mai luptăm o dată!» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a învins
pentru a treia oară, iar Rakana a exclamat: «Ce îi voi spune
familiei mele?! Despre prima oaie pot spune că a mâncat-o
lupul, despre a doua pot spune că am pierdut-o, dar despre
a treia ce pot spune?» Atunci, Profetul ( صلى الله عليه وسلم) i-a spus: «Nu
am putea să îți impunem ambele lucruri, să te învingem în
luptă și să îți luăm oile. Păstrează-ți oile!»”
(Ghayatu Al-Maram)
• Exemple de Legi creștine și evreiești din Biblie
1. Pedeapsa tăierii mâinii în Biblie
2. Pedeapsa pentru adulter în Biblie
3. Pedeapsa cu moartea în Biblie
4. Libertatea de credință în Biblie (pedeapsa pentru
apostazie)
5. Gelozia în Biblie
Înainte de a prezenta câteva exemple de legi aparținând
Shariʻei creștine și evreiești, vrem să știm dacă Vechiul
Testament este Cartea Sfântă atât a creștinilor, cât și a evreilor,
sau nu! În timpul conversațiilor mele cu unii creștini, am
observat că, la început, ei arătau un mare entuziasm cu privire
la faptul că Biblia, atât Vechiul, cât și Noul Testament, este
Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, care nu a fost denaturat și
nici nu poate fi modificat sau pierdut. După ce le-am citit câteva
versete din Vechiul Testament, ei s-au retractat rapid și mi-au
spus: „Trebuie să îl întrebi pe rabin cu privire la aceste
versete, deoarece eu nu sunt evreu.” Uneori, ei ajung să
renege complet Vechiul Testament și să spună: „Toate acestea
erau valabile înainte de venirea lui Isus Hristos, însă, după
venirea lui, totul s-a schimbat.” Bineînțeles că această
explicație este inacceptabilă și irațională, deoarece un creștin nu
poate fi creștin decât dacă el crede în Biblie, în Vechiul și Noul
Testament deopotrivă. Acest lucru este clar și evident pentru
creștini. Astfel, dacă un creștin spune că nu crede în Vechiul
Testament și crede numai în Noul Testament, atunci el nu crede
în creștinism! Oricine dorește să se asigure de acest lucru ar
trebui să întrebe un preot și să vadă ce îi va răspunde!
Evanghelia după Matei (5:17-19) menționează că Isus
(Pacea fie asupra sa!) a spus:
„17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau
Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18 Căci,
adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece Cerul şi
Pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din
Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. 19 Aşa că,
oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi
va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în
Împărăţia Cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe
alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia
Cerurilor.”
Acum, să vedem câteva exemple de pedepse care au fost
menționate în Biblie:
Deuteronomul (25:11-12): „11 Când doi oameni se vor
certa unul cu altul şi nevasta unuia se va apropia să scoată
pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde
mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase, 12
Să-i tai mâna: să n-ai nicio milă de ea.”
Leviticul (21:9): „Dacă fata unui preot se necinsteşte
curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.”!!!!!
Deuteronomul (22:20-21): „20 Dar dacă faptul este
adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară, 21 Să scoată pe fată
la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din
cetate şi să moară, pentru că a săvârşit o mişelie în Israel,
curvind în casa tatălui ei. Să cureţi astfel răul din mijlocul
tău.”
Deuteronomul (22:22): „Dacă se va găsi un bărbat
culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul
care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să cureţi astfel răul din
mijlocul lui Israel.”
Deuteronomul (22:23-24): „23 Dacă o fată fecioară
este logodită, şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,
24 Să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu
pietre şi să moară amândoi (...)”
Evanghelia după Matei (5:27-29): „27 Aţi auzit că s-a
zis celor din vechime: «Să nu preacurveşti.» 28 Dar Eu vă
spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi
preacurvit cu ea în inima lui. 29 Dacă deci ochiul tău cel
drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine;
căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi
să nu-ţi fie aruncat tot trupul în Gheenă.”
Leviticul (20:10-15): „10 Dacă un om preacurveşte cu
o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui
său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi
cu moartea. 11 Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său şi
descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia
aceea să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra
lor. 12 Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie
pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge:
sângele lor să cadă asupra lor. 13 Dacă un om se culcă cu un
om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un
lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să
cadă asupra lor. 14 Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe
mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca
nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru. 15 Dacă un
om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o
omorâţi.”
Versetul menționat anterior continuă să menționeze
multe sancțiuni, așa cum este pedeapsa cu moartea pentru
femeia care s-a culcat cu un animal, pentru bărbatul care a văzut
goliciunea surorii lui, pentru cel care s-a culcat cu o femeie care
se află la menstruaţie, pentru cel care a văzut goliciunea mătușii
sale, pentru cel care a dormit cu soția unchiului sau a fratelui
său etc.
Cineva poate întreba: „Nu a abrogat Isus Hristos
pedeapsa pentru adulter, care era moartea prin lapidare,
făcând din acesta un delict fără penalizare? Nu spune el în
Evanghelia după Ioan (8:7): «Cine dintre voi este fără păcat
să arunce cel dintâi cu piatra în ea.»?”
Noi răspundem la aceasta spunând că teologii creștini au
fost de acord cu privire la faptul că această poveste este falsă și
a fost adăugată în Biblie în secolul al X-lea29, neputând fi luată
29 Bart D. Ehrman, „Parafrazându-l pe Isus în Biblie”, conferință,
minutul 33:00. A se vedea, de asemenea, Bart D. Ehrman, „Isus și
adultera”, „Studii ale Noului Testament”, xxxiv (1988), pp. 24-44.
în considerare din acest motiv. În afară de aceasta, Isus Hristos
însuși (Pacea fie asupra sa!) a spus că el nu a venit să anuleze
Legea lui Moise (Pacea fie asupra sa!):
Evanghelia după Matei (5:17-18): „17 Să nu credeţi că
am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci
să împlinesc. 18 Căci, adevărat vă spun, câtă vreme nu va
trece Cerul şi Pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de
slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”
Cu alte cuvinte, dacă Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!)
ar fi fost cu noi astăzi, el ar fi lapidat orice femeie care a comis
adulter, urmând Shariʻah lui Moise (Pacea fie asupra sa!).
Pavel spune în Epistola sa către Evrei (10:28): „Cine
a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia
a doi sau trei martori.”
Exodul (21:12-25): „12 Cine va lovi pe altul cu o
lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea (...) 14 Dar
dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său,
folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul
Meu să-l smulgi, ca să fie omorât. 15 Cine va lovi pe tatăl său
sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea (...) 17 Cine va
blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu
moartea (...) 22 Dacă se ceartă doi oameni şi o lovesc pe o
A se vedea, de asemenea, Bruce Metzger, „Un comentariu textual
cu privire la Noul Testament grec” (Stuttgart, 1971), pp. 219-221.
femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme,
fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de
bărbatul femeii, pe care o vor plăti după hotărârea
judecătorilor (...) 24 Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte,
mână pentru mână, picior pentru picior, 25 Arsură pentru
arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.”
Exodul (22:18-20): „18 Pe vrăjitoare să n-o laşi să
trăiască. 19 Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu
moartea. 20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decât
Domnului Singur să fie nimicit cu desăvârşire.”
Geneza (9:6): „Dacă varsă cineva sângele omului, şi
sângele lui să fie vărsat de om (...)”
Numeri (35:31-33): „31 Să nu primiţi răscumpărare
pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie
pedepsit cu moartea. 32 Să nu primiţi răscumpărare pentru
cel ce trebuie să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se
întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului. 33
Să nu pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui
nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în
ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va
vărsa.”
Exodul (32:26-28): „26 (Moise) s-a aşezat la uşa
taberei şi a zis: «Cine este pentru Domnul să vină la mine!»
Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el. 27 El le-a zis: «Aşa
vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi să
se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o
poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi
pe ruda sa.”» 28 Copiii lui Levi au făcut după porunca lui
Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea
din popor.”
Deuteronomul (21:18-21): „18 Dacă un om are un fiu
neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul
tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar
după ce l-au pedepsit, 19 tatăl şi mama să-l ia şi să-l ducă la
bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte. 20 Să
le spună bătrânilor cetăţii lui: «Iată, fiul nostru este
neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru şi este
lacom şi beţiv.» 21 Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă
cu pietre şi să moară (...)”
Evanghelia după Luca (19:27) menționează că Isus
Hristos (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cât despre vrăjmaşii
mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i
încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”
Deuteronomul (13:12-16): „12 Dacă vei auzi
spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca
locuinţă Domnul Dumnezeul tău: 13 «Nişte oameni răi au
ieşit din mijlocul tău şi au amăgit pe locuitorii din cetatea
lor zicând: „Haidem şi să slujim altor dumnezei!”,
dumnezei pe care tu nu-i cunoşti.» 14 Să faci cercetări, să
cauţi şi să întrebi cu de-amănuntul. Dacă este adevărat,
dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost
făcută în mijlocul tău, 15 Atunci să treci prin ascuţişul sabiei
pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire
împreună cu tot ce va fi în ea şi să-i treci chiar şi vitele prin
ascuţişul sabiei. 16 Să strângi toată prada în mijlocul pieţei şi
să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea
Domnului Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna
un morman de dărâmături, şi niciodată să nu fie zidită din
nou.”
Deuteronomul (7:1-5): „1 Când Domnul Dumnezeul
tău te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în
stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri (...) 2
Când Domnul Dumnezeul tău ţi le va da în mâini şi le vei
bate, să le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ cu
ele şi să n-ai milă de ele. 3 Să nu te încuscreşti cu popoarele
acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe
fetele lor de neveste pentru fiii tăi (...) 5 Dimpotrivă, iată
cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le
sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi
dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.”
Ezechiel (9:4-7): „4 Domnul i-a zis: «Treci prin
mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn
pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina
tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.» 5 Iar celorlalţi
le-a zis în auzul meu: «Treceţi după el în cetate şi loviţi;
ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! 6 Ucideţi
şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe
femei; dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul
pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!» Ei au
început cu bătrânii care erau înaintea Templului. 7 Şi El le-a
zis: «Spurcaţi Casa şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…»
Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate.”
Numeri (5:11-28): „11 Domnul i-a vorbit lui Moise şi ia
zis: 12 «Vorbeşte-le copiilor lui Israel şi spune-le: „Dacă
păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei şi-i este
necredincioasă; 13 Dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este
ascuns de bărbatul ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără
să fie vreun martor împotriva ei şi fără să fie prinsă asupra
faptului; - 14 Și dacă bărbatul este apucat de un duh de
gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui care s-a pângărit,
sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli
asupra nevestei lui care nu s-a pângărit; - 15 Omul acela săşi
aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea,
să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz;
să nu toarne untdelemn pe ea şi să nu pună tămâie pe ea,
căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un
dar de descoperire, care descoperă o fărădelege. 16 Preotul
s-o apropie şi s-o pună să stea în picioare înaintea
Domnului. 17 Preotul să ia apă sfântă într-un vas de
pământ; să ia ţărână de pe podeaua Cortului şi s-o pună în
apă. 18 Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea
Domnului; să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini
darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de
mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apa
amară aducătoare de blestem. 19 Preotul să pună pe femeie
să jure şi să-i zică: «Dacă niciun om nu s-a culcat cu tine şi
dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la
el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău
această apă amară aducătoare de blestem! 20 Dar dacă, fiind
sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el şi te-ai
pângărit, şi dacă un alt om decât bărbatul tău s-a culcat cu
tine,» 21 Și preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ
de blestem şi să-i zică: «Domnul să te facă să ajungi de
blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se
usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele, 22 Și apa aceasta
aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să
facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!» Şi
femeia să zică: «Amin! Amin!» 23 Preotul să scrie blestemele
acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apa cea amară. 24
Şi să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem; şi
apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va pricinui
amărăciunea. 25 Preotul să ia din mâinile femeii darul de
mâncare adus pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi
într-alta înaintea Domnului şi să-l aducă pe altar. 26 Apoi
preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte,
şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apa. 27
După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi a fost
necredincioasă bărbatului ei, apa aducătoare de blestem va
intra în ea şi-i va pricinui amărăciunea; pântecele i se va
umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem
în mijlocul poporului ei. 28 Dar, dacă femeia nu s-a pângărit
şi este curată, va rămâne neatinsă şi va avea copii.”»”
În cele din urmă, vreau să spun că toate citatele biblice
au drept scop doar reducerea furiei celor care acuză pe nedrept
islamul și Shariʻah islamică, fără a cunoaște ce spun cărțile lor
sfinte. Shariʻah islamică este singura Lege care luptă împotriva
tuturor formelor de rasism și discriminare, precum și împotriva
furtului, a fraudei și a abuzurilor împotriva onoarei oamenilor.
Pe de altă parte, în Deuteronom (23:19-20) putem citi:
„19 Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru
argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se
împrumută cu dobândă. 20 De la străin vei putea să iei
dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul
Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot ce vei face în ţara
pe care o vei lua în stăpânire.”
Exod (3:22): „Fiecare femeie va cere, de la vecina ei şi
de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur
şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi
jefui astfel pe egipteni.”
Zaharia (14:1-2): „1 Iată, vine ziua Domnului, când
prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. 2 Atunci voi
strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului.
Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite şi femeile,
batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar
rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din
cetate.”
Așadar, unde este mass-media occidentală care acuză zi
și noapte, în mod fals, Shariʻah islamică, pentru a critica cele de
mai sus, care reprezintă o încălcare explicită a drepturilor
omului?! În sinea lor, acești oameni știu că islamul este religia
adevărului, însă dușmănia lor față de el îi determină să îl atace
în acest mod feroce, având drept scop îndepărtarea oamenilor
de el, mai ales după ce au văzut numărul imens de persoane
care îl îmbrățișează zilnic. Ei sunt asemeni celor care încearcă
să ascundă lumina Soarelui cu un deget. Allah Cel Atotputernic
spune:
„Şi când le-a venit (evreilor) Cartea (Coranul) de la
Allah, întărind-o pe cea pe care o aveau ei - după ce mai
înainte se rugaseră pentru ajutor împotriva celor care nu
credeau - când le-a venit ceea ce ştiuseră (când a venit
Mohammed, aducând mesajul, după ce în Tora fuseseră
menţionate veştile despre el şi cunoscuseră calităţile lui), l-au
tăgăduit pe el (Mohammed). Blestemul lui Allah asupra
celor care nu cred! ~ Pe nimica toată şi-au dat sufletele lor,
tăgăduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmă pentru ceea ce
Allah pogoară cu Harul Lui acelora dintre robii Săi pe care
El îi voieşte. Şi au avut ei parte de mânie peste mânie. Iar
necredincioşii au parte de chinuri umilitoare. ~ Iar când li sa
zis: «Credeţi în ceea ce a trimis Allah!», ei au răspuns:
«Noi credem în ceea ce ne-a fost trimis!» Şi ei se leapădă de
ceea ce a venit mai apoi - şi care este Adevărul ce întăreşte
ceea ce au ei! Spune (spune-le, o, Mohammed, iudeilor): «Şi
de ce i-aţi omorât pe Profeţii lui Allah de mai înainte, dacă
aţi fost dreptcredincioşi?» ~ Şi pentru voi Moise a venit cu
semnele doveditoare iar după aceea voi aţi ales viţelul în
lipsa lui şi aţi fost zalimun (politeiști, nedrepţi, răufăcători şi
neascultători faţă de Allah).” [Traducerea sensurilor
Nobilului Coran, 2:89-92]
Eu afirm cu încredere deplină că nu există alt salvator în
afară de islam pentru societățile lumii moderne, care au fost
complet distruse în toate aspectele, precum cel moral, politic,
social și economic, din cauza tiraniei legilor făcute de om, așa
cum sunt capitalismul odios, comunismul ateist și socialismul
umilitor, care nu face decât să își însușească eforturile și
câștigurile oamenilor, sau dictatura răuvoitoare care ucide
creativitatea umană și care se caracterizează prin limbajul
violent și discriminarea rasială din cauza sectarismului și a
etniei. De asemenea, nu există alt salvator pentru sufletele
anxioase și îngrijorate în afară de îmbrățișarea islamului și
punerea în aplicare a învățăturilor sale. Aderarea la islam aduce
cu sine siguranță, dreptate, pace, prosperitate și îndurare, iar
inimile confuze ale adepților săi se simt liniștite și sufletele lor
îngrijorate se calmează. Allah Cel Atotputernic spune:
„Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi
avut taqwa (evlavie și conștiință de Allah), atunci Noi le-am fi
dăruit Binecuvântări din Cer şi de pe Pământ (ar fi avut
parte de ploaia Cerului şi de roadele pământului). Însă ei i-au
socotit mincinoşi (pe Profeți) şi din această pricină Noi i-am
apucat (i-am pedepsit) pentru ceea ce au agonisit (pentru
păcatele pe care le-au săvârşit).” [Traducerea sensurilor
Nobilului Coran, 7:96]
