articole

• Relațiile sexuale în timpul postului din luna


Ramadan:


Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că


un bărbat a întreținut relații sexuale cu soția sa în timpul


postului din luna Ramadan și a venit la Mesagerul lui Allah


صلى الله عليه وسلم) ) pentru a îl întreba care este verdictul religios cu privire la


aceasta. Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a întrebat:


„«Îți permiți să eliberezi un sclav?» El a răspuns:


«Nu.» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a întrebat: «Poți să postești timp de


două luni consecutiv?» El a răspuns: «Nu.» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) i-a


spus: «Atunci hrănește șaizeci de nevoiași!»”


(Sahih Muslim)


• Lovirea unui sclav: Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Ispășirea pentru cel care își pălmuiește sau lovește


sclavul este eliberarea acestuia.”


(Sahih Muslim)


Ceea ce confirmă, de asemenea, modul în care islamul


încurajează eliberarea sclavilor este faptul că:


1 - acesta a legiferat contractul Al-Mukatabah, care


înainte de apariția islamului, pe care acesta l-a interzis, deoarece, în


urma unui astfel de „divorț”, femeile nu erau considerate a fi nici


căsătorite, nici divorțate.


este un contract între proprietar și sclav, potrivit căruia sclavul


este eliberat în schimbul unei sume de bani convenite de ambele


părți.


Atunci când sclavul își cere libertatea, proprietarul


trebuie să accepte, după care ambele părți semnează un astfel de


contract. Acest lucru este arătat în Cuvântul lui Allah Cel


Atotputernic:


„(...) Cu aceia dintre cei pe care îi stăpânesc mâinile


voastre drepte (robii voștri) care caută un contract (de


eliberare din sclavie) încheiaţi voi acest contract (îndemn


adresat stăpânilor de a-i elibera pe robii lor în schimbul unei


sume de bani pe care aceştia o vor achita într-o anumită


perioadă de timp), dacă voi ştiţi că ei sunt buni, şi dăruiţi-le


lor din bunurile lui Allah pe care El vi le-a dat vouă (...)”


[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:33]


2 – acesta a legiferat ca unul dintre lucrurile pe care


poate fi cheltuită az-zakāh (caritatea anuală obligatorie) este


eliberarea sclavilor. Allah Cel Atotputernic spune:


„Milosteniile (din caritatea anuală obligatorie) sunt


numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care


ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună


(întru credinţă) (noii convertiţi la islam a căror credinţă nu


este încă suficient de puternică), pentru eliberarea robilor,


pentru cei îndatoraţi greu, pentru Cauza lui Allah şi pentru


călătorul aflat pe drum (cu condiţia ca scopul călătoriei să


nu fie săvârşirea unui păcat). (Aceasta este) Poruncă de la


Allah, iar Allah este ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient),


Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului


Coran, 9:60]


Deuteronomul (20:10-16): „10 Când te vei apropia de


o cetate, ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11 Dacă


primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va


afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus. 12 Dacă nu primeşte


pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o


împresori. 13 Şi după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în


mâinile tale, să treci prin ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte


bărbătească. 14 Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele


şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată


prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi-i va da în mână Domnul


Dumnezeul tău. 15 Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi


foarte departe de tine şi care nu fac parte din cetăţile


neamurilor acestora. 16 Dar în cetăţile popoarelor acestora,


a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul Dumnezeul tău, să


nu laşi cu viaţă nimic care suflă.”


Exodul (21:7-8): „7 Dacă un om îşi va vinde fata ca


roabă, ea să nu iasă cum ies robii. 8 Dacă nu va plăcea


stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească


răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor


străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.”


Exodul (21:5-6): „5 Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe


stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să


ies slobod.», 6 atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui


Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi


stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să


rămână pentru totdeauna în slujba lui.”


Exodul (22:1-3): „1 Dacă un om fură un bou sau o


oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi


patru oi pentru oaia furată. 2 Dacă hoțul este prins


spărgând şi este lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi


vinovat de omor faţă de el; 3 dar dacă a răsărit soarele, va fi


vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce


este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca


despăgubire pentru furtul lui.”


Islamul a anulat toate formele de discriminare între


oameni prin Legislații care resping rasismul, castele sau


discriminarea etnică, stabilind că singura modalitate prin care


un om poate fi superior față de altul este gradul de taqwa


(evlavia şi conștiința de Allah) pe care îl are. Allah Cel


Atotputernic spune:


„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un


bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi,


pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah


este cel mai evlavios dintre voi. Allah este ‘Alīm


(Atoatecunoscător, Omniscient), Khabīr (Atoatecunoscător al


tuturor lucrurilor).” [Traducerea sensurilor Nobilului


Coran, 49:13]


Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a spus:


„«O, oameni! Cu adevărat, Domnul vostru este Unul


Singur și părintele vostru (Adam) este unul singur. Niciun


arab nu este superior în fața unui nearab și niciun nearab


nu este superior în fața unui arab și nicio persoană de


culoare albă nu este superioară în fața uneia de culoare


neagră şi nicio persoană de culoare neagră nu este


superioară în fața unei persoane de culoare albă, decât în


ceea ce privește taqwa (evlavia şi conștiința de Allah). Oare


nu am transmis mesajul?» Ei au răspuns: «Ba da, o, Trimis


al lui Allah.» Apoi, el ( صلى الله عليه وسلم) a spus: «Aceia dintre voi care


sunt prezenți să îi informeze pe cei care sunt absenți!»”


(As-Silsila As-Sahiha)


Pe de altă parte, în Biblie găsim următoarea


afirmație:


Evanghelia după Matei (15:23-28): „23 El nu i-a


răspuns niciun cuvânt. Şi discipolii Lui s-au apropiat şi Lau


rugat stăruitor: «Dă-i drumul, căci strigă după noi.» 24


Drept răspuns, El a zis: «Eu nu sunt trimis decât la oile


pierdute ale casei lui Israel.» 25 Dar ea a venit şi I s-a


închinat, zicând: «Doamne, ajută-mi!» 26 Drept răspuns, El


i-a zis: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la


căţei!» 27 «Da, Doamne», a zis ea, «dar şi căţeii mănâncă


firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.» 28 Atunci


Isus i-a zis: «O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se


cum voieşti.» Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.


În acest text, se află un răspuns clar și aspru pentru


oricine pretinde că Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a


venit pentru mântuirea lumii, pentru a fi răstignit și pentru


ispășirea păcatelor etc. După cum Isus însuși (Pacea fie


asupra sa!) clarifică, el nu a fost trimis pentru tine și nici nu


te cunoaște! El (Pacea fie asupra sa!) a fost trimis în mod


exclusiv pentru fiii lui Israel.


Deuteronomul (23:19-20): „19 Să nu ceri nicio


dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru


merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. 20 De


la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu


iei, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze


(...)”


Shariʻah islamică le poruncește musulmanilor


frumusețea în toate aspectele, așa cum sunt îmbrăcămintea,


înfățișarea, mirosul și modul de vorbire. Mesagerul lui Allah


صلى الله عليه وسلم) ) a spus:


„Cu adevărat, Allah este Frumos și iubește ceea ce


este frumos (...)”


(Sahih Muslim)


Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulțumit de el!) a


relatat:


„Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) ne-a făcut o vizită și a văzut


un bărbat neîngrijit, al cărui păr era ciufulit. El ( صلى الله عليه وسلم) a


întrebat: «Nu a găsit acest om nimic cu care să își aranjeze


părul?» El ( صلى الله عليه وسلم) a văzut un alt bărbat îmbrăcat cu haine


murdare și a întrebat: «Nu a găsit acest om nimic cu care să


își curețe hainele?»”


(Sunan Abu Dawud)


Abu Al-Ahwas (Allah să fie mulțumit de el!) l-a citat pe


tatăl său spunând:


„Am venit la Profet ( صلى الله عليه وسلم) purtând o îmbrăcăminte


uzată (care nu se potrivea cu averea mea) și el ( صلى الله عليه وسلم) m-a


întrebat: «Ai avere?» Am răspuns: «Da.» El ( صلى الله عليه وسلم) m-a


întrebat: «Ce fel de avere este?» Am răspuns: «Allah mi-a


dat cămile, oi, cai și sclavi.» El ( صلى الله عليه وسلم) mi-a spus atunci: «Dacă


Allah ți-a dat avere, atunci lasă efectul Binecuvântării și al


Generozității lui Allah să se vadă pe tine!»”


(Abu Dawud)


Jabir ibn Samurah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:


„L-am văzut pe Profet ( صلى الله عليه وسلم) într-o noapte cu Lună


plină pe când purta o mantie roşie și m-am tot uitat o dată


la Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) și o dată la Lună, iar mie mi s-a


părut că el ( صلى الله عليه وسلم) arăta mai bine decât Luna plină.”


(At-Tirmidhi)


Al-Bara’ ibn ʻAzib (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:


„Profetul ( صلى الله عليه وسلم) avea o statură medie, umerii lui erau


laţi, iar părul îi ajungea până la lobii urechilor. Odată, l-am


văzut îmbrăcat cu o haină roşie și niciodată n-am văzut ceva


mai frumos decât el ( ”.(صلى الله عليه وسلم


(Sahih Muslim)


ʻAbd Allah ibn Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a


relatat:


„«Atunci când haruriyyah28 au pornit o revoltă, am


mers la ʻAli (Allah să fie mulțumit de el!), iar el a spus:


28 Al- Khawārij, un grup extremist care a pornit o revoltă împotriva


conducătorului musulman și a majorității națiunii musulmane, care


au luptat împotriva lor.


„Du-te la acești oameni!” Atunci, m-am îmbrăcat cu cele


mai bune haine pe care le aveam, care erau din Yemen.»


Abu Zumayl (un relatator) a spus: «Ibn ʻAbbas era


frumos și avea o înfățișare impunătoare.»


Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:


«Apoi am venit la ei și mi-au spus: „Bine ai venit, Ibn


ʻAbbas! Ce este cu aceste haine?” Am răspuns: „De ce mă


criticați? L-am văzut pe Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) purtând


cele mai frumoase haine.”»”


(Abu Dawud)


Shariʻah consideră cheltuirea banilor pe ceea ce


completează eleganța unui musulman în orice mod ca fiind o


modalitate prin care acesta poate obține recompense, atât timp


cât nu face risipă și nu o face din aroganță. Allah Cel


Atotputernic spune:


„O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile (a se înţelege


prin găteală atât curăţenia corporală, cât şi alegerea celor mai


bune straie) voastre la toate locurile de rugăciune (păgânii


din Arabia preislamică făceau înconjurul templului Kaʻbah în


pielea goală; Allah interzice această practică şi le porunceşte


oamenilor să-şi acopere goliciunea; aceasta este o Poruncă


adresată dreptcredincioşilor de a îmbrăca veşminte alese de


fiecare dată când merg la moschee sau la o adunare)!


Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El (Allah)


nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea


sensurilor Nobilului Coran, 7:31]


Codul vestimentar islamic:


Nu există așa ceva numit „codul vestimentar islamic” în


Shariʻah, așa cum există la șiiți și sufiști, care îmbracă haine


speciale de anumite culori, precum verde sau negru, și într-un


anumit fel. Cu toate acestea, există anumite specificații cu


privire la îmbrăcăminte în Shariʻah islamică, pe care atât


musulmanii, cât și musulmanele trebuie să le respecte:


• Îmbrăcămintea nu trebuie să fie similară cu cea a


nemusulmanilor, așa cum sunt hainele pe care le poartă doar


budiștii, doar creştinii sau doar evreii, precum ținutele


călugărilor, ale preoților sau ale rabinilor. Mesagerul lui Allah


صلى الله عليه وسلم) ) a spus:


„Cel care imită un grup de oameni (în acţiunile lor)


este considerat a fi unul dintre ei.”


(Ibn Hibban)


• Îmbrăcămintea trebuie să acopere părţile corpului


pe care Shariʻah islamică ne-a poruncit să le acoperim.


Astfel, acestea nu trebuie să se vadă din cauza faptului că


îmbrăcămintea este scurtă sau transparentă.


• Îmbrăcămintea trebuie să fie curată, elegantă și


prezentabilă. Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a văzut un bărbat îmbrăcat cu haine


murdare și a întrebat:


„Nu a găsit acest bărbat nimic cu care să își curețe


hainele?”


(Sunan Abu Dawud)


• Îmbrăcămintea trebuie să aibă un miros frumos,


astfel încât să nu îi gonească pe oameni. Mesagerul lui Allah


صلى الله عليه وسلم) ) a interzis consumul de usturoi sau ceapă înainte de a


merge la rugăciune:


„Cel care a mâncat usturoi sau ceapă trebuie să stea


departe de noi și de moscheile noastre.”


(Al-Bukhari si Muslim)


• Îmbrăcămintea nu trebuie să fie una a mândriei și a


vanității (libās ash-shuhrah), iar aici se încadrează orice


îmbrăcăminte ciudată pentru societatea în care trăiește


musulmanul care o poartă. De asemenea, nu trebuie folosită o


îmbrăcăminte cu o formă nepotrivită sau care contrazice bunele


moravuri. Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Pe cel care poartă libās ash-shuhrah (haina mândriei


și a vanității) în această lume Allah îl va face să poarte


haina umilinței în Ziua Judecății.”


(Sahih Abu Dawud)


• Îmbrăcămintea femeilor nu trebuie să semene cu


cea a bărbaților și îmbrăcămintea bărbaților nu trebuie să


semene cu cea a femeilor. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit


de el!) a spus:


„Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) i-a blestemat pe bărbații care


imită femeile și pe femeile care imită bărbații (în ceea ce


privește modul în care se îmbracă).”


(Sahih Ibn Hibban)


Există multe relatări ale Profetului ( صلى الله عليه وسلم) care indică


importanța atenției pe care musulmanii trebuie să o acorde


aspectului lor, iar oricine dorește să știe mai multe cu privire la


acest subiect poate găsi multe cărți despre codul vestimentar


islamic.


Rezumând cele menționate anterior, putem spune că


Shariʻah islamică a acordat o mare atenție curățeniei


musulmanilor și înfățișării lor plăcute. De aceea, este


inadmisibil ca oamenii să se îndepărteze de ei din cauza


aspectului lor neplăcut sau al lipsei de curățenie.


Există o chestiune importantă care ar putea duce la o


concepție greșită a nemusulmanilor cu privire la Shariʻah


islamică, mai ales în țările occidentale, iar aceasta este


îmbrăcămintea pe care o poartă unii musulmani străini sau noii


musulmani din acele țări, care folosesc haine neobișnuite cu


intenția de a îi face pe ceilalţi să ştie că sunt musulmani. De


exemplu, ei pot purta o mantie (galabie) de culoare gri închis,


care este specifică egiptenilor, indiferent dacă aceștia sunt


musulmani sau creștini. Așadar, faptul că acei musulmani se


îmbracă într-o astfel de mantie în Europa nu îi face să pară


musulmani, ci egipteni (în timp ce ei nu sunt). În plus, ei pot


purta peste această mantie de culoare gri închis o jachetă de la


un costum occidental, un sacou militar (în ciuda faptului că nu


sunt militari și nu au dreptul să poarte o astfel de jachetă) sau își


pot acoperi capul cu un turban ciudat (imitând alte culturi). Ei


ar trebui să poarte haine pe care le poartă semenii lor și care


sunt sursă de confort, iar nu haine care îi îndepărtează pe


oameni de ei sau reprezintă o sursă de îngrijorare și îndoială.


Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a avut cea mai frumoasă înfățișare și


cel mai frumos miros, iar toți cei care îl vedeau se simțeau


mulțumiți și liniștiți.


Trebuie să facem diferența între îmbrăcămintea specifică


unor anumite asociații sau organizații și îmbrăcămintea


specifică unor anumite secte sau grupări, care are motive


religioase (așa cum fac șiiții și sufiștii). În ceea ce privește


costumele folosite în anumite școli, universități sau organizații


internaționale și locale, acestea sunt ținute care nu au o bază


religioasă, ci servesc pentru identificarea membrilor acestor


instituții, fapt pentru care acestea sunt permise.


Allah Cel Atotputernic spune:


„Spune (o, Mohammed): «Cine a oprit podoaba


(veşmintele, în primul rând) orânduită de Allah, pe care El a


făcut-o pentru robii Săi (din produse vegetale, precum


bumbacul şi inul, din produse animale, precum lâna şi


mătasea, sau din metale, precum zalele etc.) şi bunătăţile cele


trebuincioase pentru vieţuire?» Spune (o, Mohammed): «Ele


sunt pentru aceia care cred, în viaţa lumească (dar se


folosesc şi necredincioşii de ele în viaţa lumească), şi numai


pentru ei în Ziua Învierii (exclusiv pentru dreptcredincioşi în


Viaţa de Apoi, fiindcă numai ei vor intra în Paradis). Astfel


facem Noi versetele Noastre limpezi pentru nişte oameni


care ştiu.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:32]


Shariʻah islamică le-a permis oamenilor să se bucure de


tot felul de alimente și băuturi, cu excepția celor care au fost


interzise în Nobilul Coran sau în Sunnah Profetului Mohammed


صلى الله عليه وسلم) ). Allah Cel Atotputernic spune:


„Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea


de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele


altcuiva decât al lui Allah (la înjunghierea lor), ce a pierit


înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele (de


altă vită), ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat


(aceste vietăţi înainte de a muri) - ca şi vitele junghiate pe


pietrele înălţate (ale idolilor) (păgânii obişnuiau să sacrifice


animalele pe pietre socotite sacre, pe idoli sau pe altare,


îndeosebi în jurul Kaʻbei, aducându-le ofrandă) şi cele pe


care le împărţiţi, prin tragere la sorţi, cu săgeţi (pe săgeţile


folosite pentru tragerea la sorţi erau înscrise cuvinte precum


«Fă!» şi «Nu face!» sau altele asemenea; ele erau consultate


în anumite probleme prin tragerea la sorţi; Allah Preaînaltul


a interzis acest obicei). Acestea sunt pentru voi păcat (...)”


[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]


Allah Cel Atotputernic spune, de asemenea:


„Ei te întreabă (o, Mohammed) despre vin (khamr,


literal înseamnă suc de struguri fermentat, dar, prin analogie,


s-a aplicat la toate băuturile fermentate şi, mai apoi, tot prin


analogie, la toate băuturile şi drogurile care provoacă o stare


de ebrietate sau ameţeală) şi despre maysir (maysir, literal


înseamnă mijloc de a obţine ceva uşor, fără muncă, dar aici


are sens de joc de noroc, interzis tocmai din aceste


considerente; la arabii din Antichitate, unul din cele mai


vechi jocuri de noroc consta în tragerea la sorţi cu ajutorul


unor săgeţi introduse într-un sac, pe principiul loteriei; un


animal sacrificat, de pildă, era împărţit în bucăţi inegale,


săgeţile erau scoase din sac, cele albe erau necâştigătoare, iar


celelalte erau marcate şi aduceau câştiguri mai mari sau mai


mici, constând în bucăţi de carne, în funcţie de noroc; prin


analogie cu maysir, toate jocurile de noroc sunt interzise de


Coran). Spune (o, Mohammed): «În amândouă este mare


păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în


amândouă păcatul este mai mare decât folosul!» Ei te


întreabă ce trebuie să cheltuiască (drept milostenie). Spune


(o, Mohammed): «Ceea ce vă prisoseşte (din bunurile


voastre)!» Astfel, Allah vă face desluşite Semnele Sale; poate


că voi o să cugetaţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului


Coran, 2:219]


De asemenea, lipsa de moderație a fost interzisă. Allah


Cel Atotputernic spune:


„(...) Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă


El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea


sensurilor Nobilului Coran, 7:31]


În plus, a fost clarificat modul corect de a mânca și a bea,


care garantează – cu Voia lui Allah - un organism sănătos.


Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Omul nu umple un vas mai rău decât stomacul său.


Câteva înghițituri ar fi suficiente să-i dea fiului lui Adam


puterea de care are nevoie. Însă, dacă el trebuie să mănânce


mai mult, atunci ar trebui să umple o treime (din stomac) cu


alimente, o treime cu băutură și să lase o treime goală


pentru a respira ușor.”


(At-Tirmidhi)


Viața în Shariʻah islamică nu este așa cum ar putea crede


unii oameni, adică lipsită de bucurii și distracții permise.


Handhalah Al-Usaidi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:


„M-am întâlnit cu Abu Bakr, care m-a întrebat: «Ce


mai faci, o, Handhalah?» I-am răspuns: «Handhalah a


devenit un ipocrit.» El a spus: «Slăvit fie lui Allah! Ce tot


spui?!» Am spus: «Atunci când ne aflăm în compania


Mesagerului lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) și ne amintește de Focul Iadului


și de Paradis ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri.


Însă, atunci când ne despărțim de el ( صلى الله عليه وسلم) şi ne aflăm alături


de soţiile şi copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile


noastre, uităm multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de


Apoi).» Abu Bakr a spus: «Jur pe Allah că şi mie mi se


întâmplă la fel.» De aceea, Abu Bakr şi cu mine am mers la


Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) și i-am spus: «O, Mesager al lui


Allah, Handhalah a devenit un ipocrit.» Mesagerul lui Allah


صلى الله عليه وسلم) ) m-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tine?» I-am


răspuns: «O, Mesager al lui Allah, atunci când ne aflăm în


compania ta și ne amintești de Focul Iadului și de Paradis


ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri. Însă, atunci


când ne despărțim de tine şi ne aflăm alături de soţiile şi


copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile noastre, uităm


multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de Apoi).»


Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus: «Jur pe Cel în Mâna


căruia se află sufletul meu! Dacă aţi rămâne tot timpul aşa


cum sunteţi în prezența mea, pomenindu-L (pe Allah), v-ar


saluta îngerii în paturile voastre şi pe drumuri. Cu toate


acestea, o, Handhalah, ar trebui să fie o oră (pentru


adorare) și o oră (pentru chestiunile lumești).» Profetul ( (صلى الله عليه وسلم


a repetat aceasta de trei ori.”


(Sahih Muslim)


Prin urmare, Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a clarificat în


acest hadith faptul că distracțiile permise și recreerea sunt


necesare pentru ca sufletul să-și recapete energia și vitalitatea.


Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) le-a arătat companionilor săi


(Allah să fie mulțumit de ei!) etica glumei, a distracției și a


divertismentului, atunci când l-au întrebat:


„«O, Mesager al lui Allah, tu glumești cu noi?»


Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a răspuns: «Da, dar eu nu spun decât


adevărul.»”


(Sunan At-Tirmidhi)


Pe de altă parte, glumele pot fi făcute prin vorbe sau prin


gesturi. Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:


„Ori de câte ori un beduin al cărui nume era Zāhir


(ibn Hirām al-Ashja’i) îl vizita pe Mesagerul lui Allah ( (صلى الله عليه وسلم


aducea ceva din deșert (legume etc.) pentru el ( صلى الله عليه وسلم). Când se


pregătea să părăsească orașul și să se întoarcă, Mesagerul


lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) îi oferea provizii din oraș. Odată, Trimisul lui


Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus: «Zāhir este deșertul nostru, iar noi


suntem orașul său.» Odată, în timp ce Zāhir își vindea


marfa, Profetul ( صلى الله عليه وسلم) s-a apropiat de el și l-a prins pe la


spate, iar Zāhir nu a putut vedea cine l-a prins. Zāhir a


spus: «Dă-mi drumul! Cine este?» Apoi, s-a întors pentru a


îl confrunta şi când a observat că era vorba de Profet ( ,(صلى الله عليه وسلم


şi-a lipit spatele de pieptul lui. Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a


întrebat (glumind): «Cine cumpără acest sclav?» Zāhir i-a


spus: «O, Mesager al lui Allah, dacă mă vei vinde, vei vinde


un lucru defect și vei câștiga o sumă foarte mică.»


Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) i-a spus: «Nu, tu nu ești un lucru


defect înaintea lui Allah.» (sau «Înaintea lui Allah, tu ești


foarte valoros.»)”


(Sahih Ibn Hibban)


Eticheta glumei în Shariʻah:


▪ Gluma nu trebuie să rănească sau să jignească pe


cineva, după cum a spus Mesagerul lui Allah ( :(صلى الله عليه وسلم


„Nu este permis ca un musulman să îl sperie pe alt


musulman.”


(Musnad Ahmad)


▪ Gluma nu trebuie să depășească limitele sincerității.


Astfel, nu este permis ca un om să mintă pentru a îi face pe alții


să râdă. Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Vai de cel care spune minciuni pentru a face oamenii


să râdă: vai de el, vai de el!”


(Abu Dawud)


Shariʻah islamică a permis, de asemenea, distracția și


plăcerile, cu condiția ca acestea să facă parte dintre lucrurile


permise, așa cum sunt trasul cu săgețile și călăria. Mesagerul lui


Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:


„Toate lucrurile pe care le face un musulman pentru


divertisment sunt inutile (adică el nu va fi răsplătit pentru


ele), în afară de trasul cu săgețile, dresarea calului său și


jucatul cu soția sa, pentru că acestea sunt lucruri care aduc


recompensă.”


(Sunan Ibn Majah)


De asemenea, aceasta a permis tot ceea ce menține


corpul într-o stare bună de sănătate, așa cum sunt înotul, scrima


și lupta:


„Odată, Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a luptat cu un bărbat care era


cunoscut pentru puterea lui, al cărui nume era Rakana.


Rakana i-a spus: «Dacă mă învingi, îți voi da o oaie, iar


dacă te înving, tu îmi vei da una.» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a învins,


iar Rakana i-a spus: «Să ne mai luptăm o dată!» Profetul


صلى الله عليه وسلم) ) l-a învins pentru a doua oară, iar Rakana i-a spus din


nou: «Să ne mai luptăm o dată!» Profetul ( صلى الله عليه وسلم) l-a învins


pentru a treia oară, iar Rakana a exclamat: «Ce îi voi spune


familiei mele?! Despre prima oaie pot spune că a mâncat-o


lupul, despre a doua pot spune că am pierdut-o, dar despre


a treia ce pot spune?» Atunci, Profetul ( صلى الله عليه وسلم) i-a spus: «Nu


am putea să îți impunem ambele lucruri, să te învingem în


luptă și să îți luăm oile. Păstrează-ți oile!»”


(Ghayatu Al-Maram)


• Exemple de Legi creștine și evreiești din Biblie


1. Pedeapsa tăierii mâinii în Biblie


2. Pedeapsa pentru adulter în Biblie


3. Pedeapsa cu moartea în Biblie


4. Libertatea de credință în Biblie (pedeapsa pentru


apostazie)


5. Gelozia în Biblie


Înainte de a prezenta câteva exemple de legi aparținând


Shariʻei creștine și evreiești, vrem să știm dacă Vechiul


Testament este Cartea Sfântă atât a creștinilor, cât și a evreilor,


sau nu! În timpul conversațiilor mele cu unii creștini, am


observat că, la început, ei arătau un mare entuziasm cu privire


la faptul că Biblia, atât Vechiul, cât și Noul Testament, este


Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, care nu a fost denaturat și


nici nu poate fi modificat sau pierdut. După ce le-am citit câteva


versete din Vechiul Testament, ei s-au retractat rapid și mi-au


spus: „Trebuie să îl întrebi pe rabin cu privire la aceste


versete, deoarece eu nu sunt evreu.” Uneori, ei ajung să


renege complet Vechiul Testament și să spună: „Toate acestea


erau valabile înainte de venirea lui Isus Hristos, însă, după


venirea lui, totul s-a schimbat.” Bineînțeles că această


explicație este inacceptabilă și irațională, deoarece un creștin nu


poate fi creștin decât dacă el crede în Biblie, în Vechiul și Noul


Testament deopotrivă. Acest lucru este clar și evident pentru


creștini. Astfel, dacă un creștin spune că nu crede în Vechiul


Testament și crede numai în Noul Testament, atunci el nu crede


în creștinism! Oricine dorește să se asigure de acest lucru ar


trebui să întrebe un preot și să vadă ce îi va răspunde!


Evanghelia după Matei (5:17-19) menționează că Isus


(Pacea fie asupra sa!) a spus:


„17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau


Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18 Căci,


adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece Cerul şi


Pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din


Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. 19 Aşa că,


oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi


va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în


Împărăţia Cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe


alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia


Cerurilor.”


Acum, să vedem câteva exemple de pedepse care au fost


menționate în Biblie:


Deuteronomul (25:11-12): „11 Când doi oameni se vor


certa unul cu altul şi nevasta unuia se va apropia să scoată


pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde


mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase, 12


Să-i tai mâna: să n-ai nicio milă de ea.”


Leviticul (21:9): „Dacă fata unui preot se necinsteşte


curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.”!!!!!


Deuteronomul (22:20-21): „20 Dar dacă faptul este


adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară, 21 Să scoată pe fată


la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din


cetate şi să moară, pentru că a săvârşit o mişelie în Israel,


curvind în casa tatălui ei. Să cureţi astfel răul din mijlocul


tău.”


Deuteronomul (22:22): „Dacă se va găsi un bărbat


culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul


care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să cureţi astfel răul din


mijlocul lui Israel.”


Deuteronomul (22:23-24): „23 Dacă o fată fecioară


este logodită, şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,


24 Să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu


pietre şi să moară amândoi (...)”


Evanghelia după Matei (5:27-29): „27 Aţi auzit că s-a


zis celor din vechime: «Să nu preacurveşti.» 28 Dar Eu vă


spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi


preacurvit cu ea în inima lui. 29 Dacă deci ochiul tău cel


drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine;


căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi


să nu-ţi fie aruncat tot trupul în Gheenă.”


Leviticul (20:10-15): „10 Dacă un om preacurveşte cu


o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui


său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi


cu moartea. 11 Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său şi


descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia


aceea să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra


lor. 12 Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie


pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge:


sângele lor să cadă asupra lor. 13 Dacă un om se culcă cu un


om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un


lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să


cadă asupra lor. 14 Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe


mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca


nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru. 15 Dacă un


om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o


omorâţi.”


Versetul menționat anterior continuă să menționeze


multe sancțiuni, așa cum este pedeapsa cu moartea pentru


femeia care s-a culcat cu un animal, pentru bărbatul care a văzut


goliciunea surorii lui, pentru cel care s-a culcat cu o femeie care


se află la menstruaţie, pentru cel care a văzut goliciunea mătușii


sale, pentru cel care a dormit cu soția unchiului sau a fratelui


său etc.


Cineva poate întreba: „Nu a abrogat Isus Hristos


pedeapsa pentru adulter, care era moartea prin lapidare,


făcând din acesta un delict fără penalizare? Nu spune el în


Evanghelia după Ioan (8:7): «Cine dintre voi este fără păcat


să arunce cel dintâi cu piatra în ea.»?”


Noi răspundem la aceasta spunând că teologii creștini au


fost de acord cu privire la faptul că această poveste este falsă și


a fost adăugată în Biblie în secolul al X-lea29, neputând fi luată


29 Bart D. Ehrman, „Parafrazându-l pe Isus în Biblie”, conferință,


minutul 33:00. A se vedea, de asemenea, Bart D. Ehrman, „Isus și


adultera”, „Studii ale Noului Testament”, xxxiv (1988), pp. 24-44.


în considerare din acest motiv. În afară de aceasta, Isus Hristos


însuși (Pacea fie asupra sa!) a spus că el nu a venit să anuleze


Legea lui Moise (Pacea fie asupra sa!):


Evanghelia după Matei (5:17-18): „17 Să nu credeţi că


am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci


să împlinesc. 18 Căci, adevărat vă spun, câtă vreme nu va


trece Cerul şi Pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de


slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”


Cu alte cuvinte, dacă Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!)


ar fi fost cu noi astăzi, el ar fi lapidat orice femeie care a comis


adulter, urmând Shariʻah lui Moise (Pacea fie asupra sa!).


Pavel spune în Epistola sa către Evrei (10:28): „Cine


a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia


a doi sau trei martori.”


Exodul (21:12-25): „12 Cine va lovi pe altul cu o


lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea (...) 14 Dar


dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său,


folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul


Meu să-l smulgi, ca să fie omorât. 15 Cine va lovi pe tatăl său


sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea (...) 17 Cine va


blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu


moartea (...) 22 Dacă se ceartă doi oameni şi o lovesc pe o


A se vedea, de asemenea, Bruce Metzger, „Un comentariu textual


cu privire la Noul Testament grec” (Stuttgart, 1971), pp. 219-221.


femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme,


fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de


bărbatul femeii, pe care o vor plăti după hotărârea


judecătorilor (...) 24 Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte,


mână pentru mână, picior pentru picior, 25 Arsură pentru


arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.”


Exodul (22:18-20): „18 Pe vrăjitoare să n-o laşi să


trăiască. 19 Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu


moartea. 20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decât


Domnului Singur să fie nimicit cu desăvârşire.”


Geneza (9:6): „Dacă varsă cineva sângele omului, şi


sângele lui să fie vărsat de om (...)”


Numeri (35:31-33): „31 Să nu primiţi răscumpărare


pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie


pedepsit cu moartea. 32 Să nu primiţi răscumpărare pentru


cel ce trebuie să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se


întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului. 33


Să nu pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui


nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în


ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va


vărsa.”


Exodul (32:26-28): „26 (Moise) s-a aşezat la uşa


taberei şi a zis: «Cine este pentru Domnul să vină la mine!»


Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el. 27 El le-a zis: «Aşa


vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi să


se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o


poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi


pe ruda sa.”» 28 Copiii lui Levi au făcut după porunca lui


Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea


din popor.”


Deuteronomul (21:18-21): „18 Dacă un om are un fiu


neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul


tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar


după ce l-au pedepsit, 19 tatăl şi mama să-l ia şi să-l ducă la


bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte. 20 Să


le spună bătrânilor cetăţii lui: «Iată, fiul nostru este


neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru şi este


lacom şi beţiv.» 21 Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă


cu pietre şi să moară (...)”


Evanghelia după Luca (19:27) menționează că Isus


Hristos (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cât despre vrăjmaşii


mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i


încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”


Deuteronomul (13:12-16): „12 Dacă vei auzi


spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca


locuinţă Domnul Dumnezeul tău: 13 «Nişte oameni răi au


ieşit din mijlocul tău şi au amăgit pe locuitorii din cetatea


lor zicând: „Haidem şi să slujim altor dumnezei!”,


dumnezei pe care tu nu-i cunoşti.» 14 Să faci cercetări, să


cauţi şi să întrebi cu de-amănuntul. Dacă este adevărat,


dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost


făcută în mijlocul tău, 15 Atunci să treci prin ascuţişul sabiei


pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire


împreună cu tot ce va fi în ea şi să-i treci chiar şi vitele prin


ascuţişul sabiei. 16 Să strângi toată prada în mijlocul pieţei şi


să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea


Domnului Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna


un morman de dărâmături, şi niciodată să nu fie zidită din


nou.”


Deuteronomul (7:1-5): „1 Când Domnul Dumnezeul


tău te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în


stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri (...) 2


Când Domnul Dumnezeul tău ţi le va da în mâini şi le vei


bate, să le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ cu


ele şi să n-ai milă de ele. 3 Să nu te încuscreşti cu popoarele


acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe


fetele lor de neveste pentru fiii tăi (...) 5 Dimpotrivă, iată


cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le


sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi


dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.”


Ezechiel (9:4-7): „4 Domnul i-a zis: «Treci prin


mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn


pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina


tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.» 5 Iar celorlalţi


le-a zis în auzul meu: «Treceţi după el în cetate şi loviţi;


ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! 6 Ucideţi


şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe


femei; dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul


pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!» Ei au


început cu bătrânii care erau înaintea Templului. 7 Şi El le-a


zis: «Spurcaţi Casa şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…»


Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate.”


Numeri (5:11-28): „11 Domnul i-a vorbit lui Moise şi ia


zis: 12 «Vorbeşte-le copiilor lui Israel şi spune-le: „Dacă


păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei şi-i este


necredincioasă; 13 Dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este


ascuns de bărbatul ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără


să fie vreun martor împotriva ei şi fără să fie prinsă asupra


faptului; - 14 Și dacă bărbatul este apucat de un duh de


gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui care s-a pângărit,


sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli


asupra nevestei lui care nu s-a pângărit; - 15 Omul acela săşi


aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea,


să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz;


să nu toarne untdelemn pe ea şi să nu pună tămâie pe ea,


căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un


dar de descoperire, care descoperă o fărădelege. 16 Preotul


s-o apropie şi s-o pună să stea în picioare înaintea


Domnului. 17 Preotul să ia apă sfântă într-un vas de


pământ; să ia ţărână de pe podeaua Cortului şi s-o pună în


apă. 18 Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea


Domnului; să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini


darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de


mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apa


amară aducătoare de blestem. 19 Preotul să pună pe femeie


să jure şi să-i zică: «Dacă niciun om nu s-a culcat cu tine şi


dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la


el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău


această apă amară aducătoare de blestem! 20 Dar dacă, fiind


sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el şi te-ai


pângărit, şi dacă un alt om decât bărbatul tău s-a culcat cu


tine,» 21 Și preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ


de blestem şi să-i zică: «Domnul să te facă să ajungi de


blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se


usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele, 22 Și apa aceasta


aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să


facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!» Şi


femeia să zică: «Amin! Amin!» 23 Preotul să scrie blestemele


acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apa cea amară. 24


Şi să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem; şi


apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va pricinui


amărăciunea. 25 Preotul să ia din mâinile femeii darul de


mâncare adus pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi


într-alta înaintea Domnului şi să-l aducă pe altar. 26 Apoi


preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte,


şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apa. 27


După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi a fost


necredincioasă bărbatului ei, apa aducătoare de blestem va


intra în ea şi-i va pricinui amărăciunea; pântecele i se va


umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem


în mijlocul poporului ei. 28 Dar, dacă femeia nu s-a pângărit


şi este curată, va rămâne neatinsă şi va avea copii.”»”


În cele din urmă, vreau să spun că toate citatele biblice


au drept scop doar reducerea furiei celor care acuză pe nedrept


islamul și Shariʻah islamică, fără a cunoaște ce spun cărțile lor


sfinte. Shariʻah islamică este singura Lege care luptă împotriva


tuturor formelor de rasism și discriminare, precum și împotriva


furtului, a fraudei și a abuzurilor împotriva onoarei oamenilor.


Pe de altă parte, în Deuteronom (23:19-20) putem citi:


„19 Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru


argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se


împrumută cu dobândă. 20 De la străin vei putea să iei


dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul


Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot ce vei face în ţara


pe care o vei lua în stăpânire.”


Exod (3:22): „Fiecare femeie va cere, de la vecina ei şi


de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur


şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi


jefui astfel pe egipteni.”


Zaharia (14:1-2): „1 Iată, vine ziua Domnului, când


prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. 2 Atunci voi


strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului.


Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite şi femeile,


batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar


rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din


cetate.”


Așadar, unde este mass-media occidentală care acuză zi


și noapte, în mod fals, Shariʻah islamică, pentru a critica cele de


mai sus, care reprezintă o încălcare explicită a drepturilor


omului?! În sinea lor, acești oameni știu că islamul este religia


adevărului, însă dușmănia lor față de el îi determină să îl atace


în acest mod feroce, având drept scop îndepărtarea oamenilor


de el, mai ales după ce au văzut numărul imens de persoane


care îl îmbrățișează zilnic. Ei sunt asemeni celor care încearcă


să ascundă lumina Soarelui cu un deget. Allah Cel Atotputernic


spune:


„Şi când le-a venit (evreilor) Cartea (Coranul) de la


Allah, întărind-o pe cea pe care o aveau ei - după ce mai


înainte se rugaseră pentru ajutor împotriva celor care nu


credeau - când le-a venit ceea ce ştiuseră (când a venit


Mohammed, aducând mesajul, după ce în Tora fuseseră


menţionate veştile despre el şi cunoscuseră calităţile lui), l-au


tăgăduit pe el (Mohammed). Blestemul lui Allah asupra


celor care nu cred! ~ Pe nimica toată şi-au dat sufletele lor,


tăgăduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmă pentru ceea ce


Allah pogoară cu Harul Lui acelora dintre robii Săi pe care


El îi voieşte. Şi au avut ei parte de mânie peste mânie. Iar


necredincioşii au parte de chinuri umilitoare. ~ Iar când li sa


zis: «Credeţi în ceea ce a trimis Allah!», ei au răspuns:


«Noi credem în ceea ce ne-a fost trimis!» Şi ei se leapădă de


ceea ce a venit mai apoi - şi care este Adevărul ce întăreşte


ceea ce au ei! Spune (spune-le, o, Mohammed, iudeilor): «Şi


de ce i-aţi omorât pe Profeţii lui Allah de mai înainte, dacă


aţi fost dreptcredincioşi?» ~ Şi pentru voi Moise a venit cu


semnele doveditoare iar după aceea voi aţi ales viţelul în


lipsa lui şi aţi fost zalimun (politeiști, nedrepţi, răufăcători şi


neascultători faţă de Allah).” [Traducerea sensurilor


Nobilului Coran, 2:89-92]


Eu afirm cu încredere deplină că nu există alt salvator în


afară de islam pentru societățile lumii moderne, care au fost


complet distruse în toate aspectele, precum cel moral, politic,


social și economic, din cauza tiraniei legilor făcute de om, așa


cum sunt capitalismul odios, comunismul ateist și socialismul


umilitor, care nu face decât să își însușească eforturile și


câștigurile oamenilor, sau dictatura răuvoitoare care ucide


creativitatea umană și care se caracterizează prin limbajul


violent și discriminarea rasială din cauza sectarismului și a


etniei. De asemenea, nu există alt salvator pentru sufletele


anxioase și îngrijorate în afară de îmbrățișarea islamului și


punerea în aplicare a învățăturilor sale. Aderarea la islam aduce


cu sine siguranță, dreptate, pace, prosperitate și îndurare, iar


inimile confuze ale adepților săi se simt liniștite și sufletele lor


îngrijorate se calmează. Allah Cel Atotputernic spune:


„Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi


avut taqwa (evlavie și conștiință de Allah), atunci Noi le-am fi


dăruit Binecuvântări din Cer şi de pe Pământ (ar fi avut


parte de ploaia Cerului şi de roadele pământului). Însă ei i-au


socotit mincinoşi (pe Profeți) şi din această pricină Noi i-am


apucat (i-am pedepsit) pentru ceea ce au agonisit (pentru


păcatele pe care le-au săvârşit).” [Traducerea sensurilor


Nobilului Coran, 7:96]



 



Articole recente

Islam este O Introduc ...

Islam este O Introducere despre Islam si Principiile sale

Mesajul Adevărat al l ...

Mesajul Adevărat al lui Iisus Hristos ÎN CORAN ȘI BIBLIE

ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE ...

ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE LA PROBLEMELE DE SEX ȘI INTIMITATE AM RĂSPUNS 1 (VEDERE ISLAMICĂ)