În islam, prizonierii de război au drepturi. Nu este
permisă torturarea, umilirea, terorizarea sau lipsirea acestora de
mâncare sau băutură până la moarte, ci, dimpotrivă, ei trebuie
să fie tratați cu amabilitate. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi ei dau hrană, în ciuda (nevoii şi) dragostei lor
pentru ea (sau: «de dragul Lui») celor sărmani, orfanilor şi
captivilor (de război), ~ (Spunând:) «Noi vă hrănim pe voi
doar de dragul lui Allah. Nu vrem nici răsplată şi nici
mulțumiri de la voi!»” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 76:8-9]
Statul musulman are dreptul de a face cu prizonierii ceea
ce consideră că este în interesul public sau ceea ce impun
acordurile internaționale. Aceștia pot fi eliberați cu sau fără
răscumpărare sau în schimbul unor prizonieri musulmani.
În ceea ce îi privește pe nemusulmanii din locul cucerit
de musulmani, islamul a interzis atacarea, agresarea sau lezarea
lor sub orice formă, deoarece Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Oricine ucide un mu’ahid (creștin sau evreu care are
un tratat cu musulmanii sau trăiește o țară musulmană ori
se află în vizită pe teritoriul acesteia) care are protecția lui
Allah și a Mesagerului Său ( صلى الله عليه وسلم), nu va mirosi parfumul
Paradisului, cu toate că parfumul lui se simte de la o
distanță de șaptezeci de ani de mers.”
(Ibn Majah)
De asemenea, a fost interzisă încălcarea demnității lor,
26 At-Tabari, vol. 3, p. 226
umilirea, înjosirea, asuprirea sau persecutarea acestora,
deoarece Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Dacă cineva îl nedreptățește pe un mu’ahid (creștin
sau evreu care are un tratat cu musulmanii sau trăiește o
țară musulmană ori se află în vizită pe teritoriul acesteia), îl
privează de drepturile sale, îl împovărează cu mai mult
decât poate suporta sau ia ceva de la el fără consimțământul
său, voi interveni pentru el (pentru cel nedreptățit) în Ziua
Judecății.”
(Abu Dawud)
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) le recomanda companionilor
săi mujahidini (Allah să fie mulțumit de ei!) să arate bunătate
față de oamenii din orice țară merg și să îi trateze cu
amabilitate. El ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Veţi cuceri în curând Egiptul, unde al-qirāt (numele
monezii folosite de egipteni) este menționat în mod frecvent.
Astfel, atunci când îl cuceriți, tratați-i pe locuitorii lui cu
bunătate deoarece ei au drepturi asupra voastră și au
legături de sânge cu voi (deoarece Profetul Ismael – pacea
fie asupra sa! - părintele arabilor, a fost fiul Profetului
Avraam -pacea fie asupra sa! - de la Hajar, femeia
egipteană).”
(Muslim)
Dovada faptului că dorința Mesagerului lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a
fost respectată este promisiunea pe care ʻOmar ibn al-Khattāb
(Allah să fie mulțumit de el!) i-a făcut-o poporului din
Ierusalim la intrarea sa victorioasă în oraș:
„În Numele lui Allah, Preamilostivul, Prea
Îndurătorul. Acesta este legământul de garantare a
securității oamenilor din Ierusalim, făcut de robul lui Allah,
ʻOmar ibn al-Khattāb. El garantează astfel securitatea
oamenilor şi a bunurilor acestora, precum şi a bisericilor şi
a crucilor lor... Ei nu vor fi persecutați din cauza religiei lor
şi niciunul dintre oameni nu va suferi.”
A mai fost martoră istoria la o asemenea noblețe,
dreptate şi toleranță a unui învingător faţă de cei învinși? Deşi
ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) le-ar fi
putut porunci orice ar fi dorit celor învinși, el nu a făcut altceva
decât să aplice dreptatea, din dorința de a răspândi religia lui
Allah Preaînaltul și binele pentru toţi oamenii. Acest lucru
indică faptul că jihād-ul în islam nu are interese lumești.
Trebuie să fie luat în considerare faptul că nu orice
război dus de o țară musulmană este considerat a fi jihād și că
nu orice musulman care luptă este considerat a fi mujahid
(luptător pe Calea lui Allah). Aceasta se datorează faptului că
jihād-ul are anumite condiții, iar noi, musulmanii, cunoaștem
diferența dintre termenul de „jihād” și cel de „război”, însă
mass-media de astăzi încearcă să strice imaginea islamului prin
denaturarea sensului termenului de „jihād” și prezentarea
acestuia ca pe un război barbar, având drept scop realizarea
unor anumite agende politice. Astfel, mass-media caută orice
război care se află în curs de desfășurare, iar dacă acesta este
între două țări creștine ea spune: „Un război a izbucnit între
această țară și cealaltă.”, fără a face referire la religia
acestora. Cu toate acestea, dacă una dintre ele este musulmană,
ea spune: „Mujahidinii musulmani extremiști i-au declarat
războiul sfânt (jihād) unei țări creștine.” Întrebarea este: cine
le-a dat autoritatea să îi atribuie termenul de „jihād” acelui
război sau termenul de „mujahidini” acelor luptători?
Pentru a afla dacă acel război este jihād și dacă acei
luptători sunt mujahidini, ei trebuie să analizeze obiectivele
jihād-ului, morala și condițiile sale și să vadă dacă acestea sunt
puse în aplicare în acel război sau nu. De asemenea, trebuie să
se ia în considerare faptul că există mai multe considerente
politice după care este condusă lumea și sunt administrate
relațiile dintre țări, care nu au nicio legătură cu jihād-ul,
deoarece acestea sunt războaie de interese. De exemplu:
1. Războiul din Crimeea din anul 1853 între Imperiul
Rus și Imperiul Otoman. Regatul Unit și Franța au intrat în
război împotriva Rusiei pentru a sprijini alianța lor cu Imperiul
Otoman, din cauza unor considerente politice, iar nu religioase,
având în vedere că Rusia, Marea Britanie și Franța erau țări
creștine, în timp ce Imperiul Otoman era o țară musulmană.
2. În anul 1854, Grecia, care se afla sub stăpânirea
Imperiului Otoman la acel moment, a profitat de războiul dintre
ruși și turci din Crimeea și a pornit o revoltă în Epirus împotriva
turcilor pentru a îi scoate din Grecia. Atunci, Franța și Regatul
Unit au fost cele care au suprimat acea revoltă, înconjurând
principalele porturi ale Greciei și împiedicând aprovizionarea
participanților la această revoltă, astfel încât Grecia să rămână
sub dominația otomană!
Este jihād-ul în islam un război sfânt prin care oamenii
sunt forțați să își părăsească religia și să îmbrățișeze islamul?
Răspunsul este: „Bineînțeles că nu, pentru că există texte clare
în Nobilul Coran care interzic forțarea oamenilor să își
părăsească religia și credințele pentru a îmbrățișa islamul.”
Allah Cel Atotputernic spune:
„Nu este silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea
dintre Calea cea Dreaptă şi rătăcire (...)” [Traducerea
sensurilor Nobilului Coran, 2:256]
Scopul jihād-ului este acela de a le transmite oamenilor
Mesajul islamului, iar nu forțarea acestora să îl accepte. Allah
Cel Atotputernic spune:
„Dacă ei se împotrivesc ţie, spune-le (o, Mohammed):
«M-am supus în faţa lui Allah (întru totul, pe deplin), eu şi
cei care m-au urmat!» Şi spune celor cărora li s-a dat
Scriptura (evreii și creștinii), precum şi celor în neștiință
(aceştia sunt arabii păgâni, numiți astfel pentru că nu ştiau să
citească şi să scrie sau pentru că ei nu aveau o Scriptură):
«V-aţi supus lui Allah (îmbrățișând islamul)?» Şi dacă s-au
supus, sunt bine călăuziţi, iar dacă nu voiesc, datoria ta este
transmiterea (Mesajului) şi Allah este Cel care îi Vede Bine
pe robii Săi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:20]
Călăuzirea către religia corectă, cunoașterea și urmarea
acesteia este un dar de la Allah Preaînaltul pe care El alege să îl
ofere oricui dorește dintre robii Săi, iar acesta este motivul
pentru care a fost interzisă constrângerea oamenilor pentru a o
accepta. Allah Preaînaltul spune:
„Nu e treaba ta, (o, Mohammed), călăuzirea lor (a
celor nelegiuiţi pe Calea cea bună), căci Allah călăuzeşte pe
cine voieşte El (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 2:272]
Prin urmare, nu este permisă forțarea nemusulmanilor,
fie că sunt evrei sau creștini, să îmbrățișeze islamul, iar dacă
acest lucru se întâmplă, islamul lor nu este unul real. Condiția
îmbrățișării islamului este că aceasta trebuie să fie voluntară, iar
nu prin constrângere. Cineva ar putea spune: „Însă vedem la
televizor rapoarte cu privire la un atac împotriva unei biserici
dintr-o țară care se află în război.” La aceasta, noi răspundem:
„Rapoartele ar putea fi adevărate sau nu, iar dacă sunt
adevărate, câte moschei nu au fost distruse și atacate în aceeași
țară?” Cineva ar putea spune, de asemenea, că unii creștini au
fost uciși, însă noi întrebăm: „Câți musulmani nu au fost uciși
în aceeași țară?” Atunci când vorbim despre o țară care se află
în război, este normal să se întâmple astfel de lucruri care nu au
nicio legătură cu islamul și învățăturile sale.
Așadar, acel război nu este jihād. Motivul pentru care nu
se numește jihād este acela că mulți oameni au fost forțați să
emigreze sau au fost uciși. Mai mult decât atât, au fost demolate
mai multe case de adorare, iar jihād-ul este împotriva tuturor
acestor acțiuni, pe care le respinge.
Diferența dintre război și jihād devine clară atunci când
privim la unele dintre războaiele care au avut loc de-a lungul
istoriei, așa cum sunt:
- Alexandru cel Mare: Alexandru cel Mare a câștigat
respectul tuturor națiunilor și țărilor lumii, fiind o figură foarte
importantă și influentă pe plan internațional. El a dus multe
bătălii pentru a își extinde regatul, Imperiul Grec ajungând până
în India sub conducerea sa.
- Ginghis Han: Ginghis Han a stabilit cel mai mare
imperiu din lume, care, după moartea sa, a fost extins din China
până în estul Europei, în Polonia și în alte țări. El are multe
statui ridicate în mai multe țări, fiind respectat de către multe
națiuni.
- Hitler: Hitler și-a extins imperiul de-a lungul Europei,
anexându-i multe țări europene.
- Imperiul Britanic (Imperiul în care Soarele nu
apune niciodată): coloniile sale s-au extins din Orientul
Îndepărtat până în Vestul Îndepărtat. Acesta este motivul pentru
care a fost numit imperiul în care Soarele nu apune niciodată.
- Coloniile franceze, spaniole, portugheze, italiene și
japoneze: autoritatea și puterea lor s-au extins din Estul până în
Vestul lumii.
Rezumat:
Ceea ce au în comun toate aceste imperii și războaiele pe
care le-au dus este faptul că acestea au avut drept scop sporirea
bogăției și cucerirea teritoriilor altor țări, pentru extinderea
puterii și a autorității în întreaga lume. Un alt lucru pe care îl au
în comun aceste războaie este faptul că acestea au dus la
distrugerea multor civilizații și la sacrificarea și înrobirea
națiunilor, lăsând milioane de victime în urmă. Aceasta este
ceea ce arată și dovedește istoria. Ginghis Han este considerat a
fi un erou național în țara sa, însă el și nepotul lui, Hulagu, sunt
considerați a fi niște criminali de război în țările pe care le-au
invadat. Ei au zdrobit națiuni, răspândind corupția și
distrugerea. Hulagu a distrus „Casa înțelepciunii”, cărțile și
manuscrisele sale științifice, care aveau o valoare
incomensurabilă. Acum, pentru a cunoaște diferența dintre
aceste războaie și jihād, trebuie să comparăm obiectivele,
rezultatele și etica lor cu obiectivele, rezultatele și etica jihādului!
Jihād-ul este cel care a oprit tirania și a protejat civilii
musulmani și nemusulmani.
Înainte de a menționa câteva dintre textele Vechiului
Testament cu privire la jihād, vom menționa citatele lui Pavel
din Noul Testament în care laudă jihād-ul menționat în Vechiul
Testament și complimentează tot ceea ce a fost făcut în timpul
acestuia, precum uciderea civililor neînarmați!
Pavel spune în Epistola sa către Evrei (11:30-34): „30
Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost
ocolite şapte zile. 31 Prin credinţă n-a pierit curva Rahav
împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu
bunăvoinţă. 32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge
vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de
Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci! 33
Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au
căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, 34 au stins
puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat
de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile
vrăjmaşe.”
Acum, să vedem ce spune Vechiul Testament cu
privire la ceea ce s-a întâmplat după ce au căzut zidurile
Ierihonului, o acțiune pe care Pavel a menționat-o și a
lăudat-o în mesajul său anterior!
Iosua (6:16-24): „16 A şaptea oară, pe când preoţii
sunau din trâmbiţe, Iosua i-a zis poporului: «Strigaţi, căci
Domnul v-a dat cetatea în mână! 17 Cetatea să fie dată
Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să
lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în
casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi.
18 Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci,
dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi
face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi
nenoroci. 19 Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de
aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în
vistieria Domnului.» 20 Poporul a scos strigăte, şi preoţii au
sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei,
a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate,
fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate 21 şi au nimicito
cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în
cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi
măgari (...) 24 Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în
ea; numai argintul, aurul şi toate lucrurile de aramă şi de
fier le-au pus în vistieria Casei Domnului.”
Ei nu numai că au ucis fiecare suflet de bărbat,
femeie și copil, ci și animalele, după care au dat foc cetății!!!
1 Samuel (15:3): „Du-te acum, bate pe Amalec şi
nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să
omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi
măgarii, boii şi oile.”
Osea (13:16): „Samaria este pedepsită pentru că s-a
răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea ucişi de
sabie; pruncii lor vor fi zdrobiţi şi vor spinteca pântecele
femeilor lor însărcinate.”
Isaia (13:15-16): „15 Toţi cei ce vor fi prinşi vor fi
străpunşi, şi toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea ucişi de
sabie. 16 Copiii lor vor fi zdrobiţi sub ochii lor, casele le vor
fi jefuite, şi nevestele lor vor fi necinstite.”
2 Samuel (4:12): „Şi David le-a poruncit oamenilor
lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile şi picioarele şi i-au
spânzurat la marginea iazului din Hebron (...)”
1 Cronici (20:3): „I-a scos afară pe locuitori şi i-a
tăiat în bucăţi cu ferăstraie, cu securi şi cu topoare; tot aşa
le-a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s-a întors
la Ierusalim cu tot poporul.”
● Shariʻah islamică și combaterea lipsei de moderație și
a extremismului
● Monahismul în creștinism
1. Celibatul este mai bun decât căsătoria
2. Interzicerea divorțului
3. Decapitările
● Islamul și combaterea sclavagismului
● Sclavagismul în Biblie
● Islamul și combaterea rasismului
● Shariʻah islamică și permisiunea acesteia de a se
bucura de viață
Allah Preaînaltul și Preaslăvitul l-a trimis pe Mohammed
صلى الله عليه وسلم) ) și i-a revelat Shariʻah Lui, care este o îndurare pentru
întreaga omenire. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi Noi nu te-am trimis (o, Mohammed) decât ca o
îndurare pentru lumi (a oamenilor, a djinnilor şi a tot ceea ce
există).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:107]
Allah Preaînaltul l-a trimis pe Mesager ( صلى الله عليه وسلم) ca o
îndurare pentru oameni în toate chestiunile lor, o îndurare
pentru ei înșiși și pentru sufletele lor, care obișnuiau să adore
idoli (icoane sau cruci) ce nu le puteau face nici bine, nici rău,
sau alți robi (precum Isus – Pacea fie asupra sa! - sau Buddha),
ori creaturi pe care I le asociau în adorare lui Allah. Așadar,
Allah Preaînaltul i-a călăuzit către adorarea numai a Lui, Cel
Atotputernic, fără a Îi asocia niciun partener în adorare.
De asemenea, Allah Preaînaltul l-a trimis ca o îndurare
pentru trupurile lor, interzicând unele alimente și băuturi care le
pot provoca daune. Allah Cel Atotputernic spune:
„Spune (o, Mohammed): «Eu nu găsesc în ceea ce mia
fost revelat ceva oprit de a fi mâncat de către cel care
mănâncă (bărbat sau femeie), decât dacă este mortăciune
sau sânge care s-a scurs (sânge scurs, neincluzându-se în
aceasta ficatul, splina şi sângele rămas în carne sau în vasele
sanguine) sau carne de porc - aceasta fiind murdărie - sau
ceva pângărit, peste care s-a rostit numele altcuiva decât al
lui Allah.» Iar dacă cineva a fost constrâns (cine nu găseşte
mâncare îngăduită – halal - şi este ameninţat de moarte), fără
plăcere şi fără poftă (fără să caute din plăcere ceea ce este
interzis sau să-l priveze pe altul aflat în aceeaşi situaţie de
şansa de a supravieţui şi fără să consume mai mult decât atât
cât trebuie pentru a-şi potoli foamea), (să știe că, într-adevăr)
Domnul tău este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea
Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:145]
În plus, Allah Preaînaltul l-a trimis ca o îndurare pentru
averile lor, interzicându-le să își însușească banii altora pe
nedrept sau prin înșelăciune. Allah Cel Atotputernic spune:
„Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i
ademeniţi cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din
averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:188]
Allah Preaînaltul a prescris reguli care reglementează
toate chestiunile lor lumești, călăuzindu-i pe oameni pe Calea
cea Dreaptă, unde nu este loc pentru lipsa de moderație sau
abandonare. Allah Cel Atotputernic spune:
„El (Allah) v-a orânduit vouă religia pe care i-a
prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie (o,
Mohammed) şi am prescris-o pentru Avraam, şi Moise, şi
Isus (v-a orânduit vouă religia pe care a prescris-o tuturor
profeţilor, de la Noe până la Mohammed): «Întemeiaţi religia
(devoţiunea exclusivă faţă de Allah Cel Unic) şi nu vă
despărţiţi întru ea!» Li se pare prea mare politeiştilor aceea
la care tu (o, Mohammed) îi chemi (religia monoteistă). Allah
îi alege (pentru aceasta) pe aceia pe care El voieşte şi îi
călăuzeşte către El pe aceia care se căiesc.” [Traducerea
sensurilor Nobilului Coran, 42:13]
Allah Cel Atotputernic l-a trimis pe Mesager ( صلى الله عليه وسلم) cu
Shariʻah îndurării. Allah Preaînaltul spune:
„Şi datorită Îndurării lui Allah, tu, (Mohammed), ai
fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândeţe şi
aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă-le lor
şi roagă-te (lui Allah) pentru iertarea lor! Sfătuieşte-te cu ei
asupra treburilor, dar, odată ce ai luat o hotărâre, încredete
în Allah! Allah îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred
(în El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:159]
Aceasta este Shariʻah blândeții și a toleranței. Allah
Preaînaltul Și-a revărsat Harul Său asupra omenirii prin
trimiterea Mesagerului Său ( صلى الله عليه وسلم). El, Cel Atotputernic, spune:
„A venit la voi un Trimis chiar dintre voi, căruia îi
sunt grele necazurile ce vă lovesc, care este plin de grijă
pentru voi, iar cu dreptcredincioşii este plin de compasiune
și milostiv.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:128]
Două dintre calitățile acestei Shariʻah sunt toleranța și
ușurința ei, fapt pentru care ea este lipsită de intransigență sau
dificultate. Allah Cel Atotputernic spune:
„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în
putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit (faptele
bune) şi împotriva lui ceea ce a dobândit (faptele rele) (...)”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:286]
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„(...) Dacă vă interzic să faceți un lucru, atunci stați
departe de el, iar dacă vă poruncesc să faceți un lucru,
atunci faceți-l atât cât puteți (în conformitate cu abilitățile și
capacitățile voastre).”
(Sahih Al-Bukhari)
Soția sa (mama credincioșilor), ʻAishah (Allah să fie
mulțumit de ea!), a spus despre el ( :(صلى الله عليه وسلم
„Ori de câte ori Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) avea de ales
între două opțiuni, o alegea pe cea mai ușoară dintre ele,
atât timp cât aceasta nu implica un păcat; dar dacă implica
un păcat, era cel mai strict în a o evita (...)”
(Sahih Muslim)
Allah Preaînaltul l-a trimis pe Profet ( صلى الله عليه وسلم) cu o Shariʻah
care combate toate formele de lipsă de moderație și extremism
prin texte legitime clare, care îi avertizează pe oameni
împotriva nepăsării sau a lipsei de moderație de care au dat
dovadă cei de dinaintea lor în ceea ce privește religia. Allah Cel
Atotputernic spune:
„Spune (o, Mohammed): «O, voi oameni ai Scripturii
(creștini și iudei)! Nu treceţi în credinţa voastră peste adevăr
şi nu urmaţi poftele unor oameni care sunt rătăciţi, de mai
înainte (este vorba despre căpeteniile evreilor şi creştinilor de
dinainte de misiunea lui Mohammed) şi care i-au dus întru
rătăcire pre mulţi şi s-au abătut de la Calea cea Dreaptă!»”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:77]
• Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a interzis lipsa de moderație
și extremismul în religie, avertizându-i pe oameni cu privire la
acestea. Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„(...) Feriți-vă de lipsa de moderație (și extremism) în
chestiunile religioase, deoarece predecesorii voștri au fost
distruși din cauza lipsei lor de moderație (și a
extremismului) în chestiunile religioase.”
(Ahmad)
• Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a interzis, de asemenea, lipsa
de moderație și extremismul în actele de adorare. Anas (Allah
să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Un grup (de trei bărbați) a venit la casele soțiilor
Profetului ( صلى الله عليه وسلم) pentru a întreba despre modalitatea în care
Profetul ( صلى الله عليه وسلم) Îl adora pe Allah. Când au fost înștiințați
despre aceasta, ei au considerat adorarea lor
nesemnificativă și au spus: «Unde suntem noi în comparație
cu Profetul ( صلى الله عليه وسلم), căruia Allah i-a iertat păcatele trecute și
viitoare?!» Unul dintre ei a spus: «În ceea ce mă privește,
mă voi ruga fără încetare toată noaptea!» Altul a spus: «Eu
voi posti pe fiecare zi și nu voi rupe postul.» Celălalt a spus:
«Eu voi sta departe de femei și nu mă voi căsători
niciodată.» Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a venit la ei și a spus:
«Voi sunteți cei care ați spus aceasta și aceasta? Jur pe
Allah că eu sunt mai supus și mai cu teamă de Allah decât
voi, însă postesc și rup postul, mă rog și mă odihnesc
noaptea și mă căsătoresc cu femei, iar cel care nu urmează
Tradiția mea nu este dintre ai mei.»”
(Sahih Al-Bukhari)
El ( صلى الله عليه وسلم) a spus, de asemenea:
„Într-adevăr, religia (islamului) este ușoară, și nimeni
nu va face religia dificilă fără ca acest lucru să îl copleșească
(...)”
(Sahih Al-Bukhari)
• Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a interzis, de asemenea,
duritatea, intransigența, lipsa de moderație și extremismul în
comportamentul față de alții. El ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Mila lui Allah fie asupra celui care este îngăduitor
atunci când cumpără, vinde sau își cere banii înapoi!”
(Sahih Al-Bukhari)
• Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a interzis lipsa de moderație
și extremismul în invitarea altora la islam. El ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Faceți lucrurile ușoare pentru oameni (în ceea ce
privește chestiunile religioase) și nu le faceți dificile; dați-le
vești bune și nu-i alungați (intimidându-i).”
(Sahih Al-Bukhari)
În islam, nu există monahismul sau ierarhia bisericească,
așa cum există în alte religii. Allah Cel Atotputernic a renegat
acest act al oamenilor din credințele anterioare. El Preaînaltul
spune:
„Apoi, Noi i-am făcut să meargă pe urmele lor pe
Trimişii Noştri şi l-am făcut să urmeze pe Isus, fiul Mariei,
şi i-am dăruit lui Evanghelia, iar în inimile celor care l-au
urmat am pus milă şi îndurare. Însă monahismul l-au
născocit ei singuri - nu l-am prescris Noi pentru ei - căutând
Mulţumirea lui Allah! Dar ei nu au păzit aceasta aşa cum sar
fi cuvenit să o păzească. Noi le-am dăruit acelora dintre
ei care au crezut răsplata lor, însă mulţi dintre ei au fost
fāsiqūn (cei care au deviat de la Calea lui Allah, cei care
persistă în comiterea de păcate).” [Traducerea sensurilor
Nobilului Coran, 57:27]
Profetul ( صلى الله عليه وسلم) a avertizat cu putere împotriva acestuia. El
صلى الله عليه وسلم) ) a spus:
„(...) Nu vă impuneți austerități vouă înșivă, astfel
încât să nu vă fie impuse austerități, pentru că oamenii și-au
impus austerități și Allah le-a impus austerități. Urmașii lor
se află în schituri și mănăstiri. (Apoi, el a citat:) «(...)
monahismul l-au născocit ei singuri - nu l-am prescris Noi
pentru ei (...)» (...)”
(Sunan Abu Dawud)
Trebuie reținut faptul că Isus Hristos (Pacea fie asupra
sa!) nu a fost un călugăr și nici nu a prescris monahismul pentru
adepții săi. El (Pacea fie asupra sa!) le-a cerut discipolilor săi să
meargă la neamuri pentru a răspândi religia lui Allah și a le
călăuzi către religia corectă (de la acel moment, înainte de
modificările pe care creștinii le-au făcut în religia lor).
Învățații în islam au o mare responsabilitate. Ei trebuie să
socializeze cu oamenii, să îi îndemne să facă bine, să le
interzică să facă rău și să îi călăuzească pe Calea cea Dreaptă,
după cum a spus Mesagerul lui Allah ( :(صلى الله عليه وسلم
„Transmiteți de la mine chiar şi numai un verset din
Coran! (...)”
(Sahih Al-Bukhari)
El trebuie să fie, de asemenea, un membru productiv al
societății și un exemplu pentru aceasta. Mesagerul lui Allah
صلى الله عليه وسلم) ) a spus:
„Un credincios care interacționează cu ceilalți oameni
și îndură răul venit din partea lor este mult mai bun decât
cel care nu interacționează cu oamenii şi care nu îndură
răul (venit din partea lor).”
(Al-Bukhari în Al-Ādab Al-Mufrad)
El nu trebuie să depindă de alții sau să le ceară ajutorul
pentru a își câștiga traiul, tot la fel cum Profeții (Pacea fie
asupra lor!) obișnuiau să muncească păstorind oile pentru a
câștiga bani pentru ei și familiile lor. Profetul Mohammed ( (صلى الله عليه وسلم
a fost întrebat odată:
„«Ai păstorit vreodată oile?» El ( صلى الله عليه وسلم) a răspuns: «Nu
a existat niciun Profet care să nu le fi păstorit.»”
(Sahih Al-Bukhari)
Pavel spune în 1 Corinteni (7:1-8): „1 Cu privire la
lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca
omul să nu se atingă de femeie (...) 8 Celor neînsuraţi şi
văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine
(adică necăsătoriți).”
Bineînțeles, acestea sunt învățăturile lui Pavel și nu cele
ale lui Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!), deoarece acestea
contrazic firea înnăscută cu care Allah Preaînaltul i-a creat pe
oameni. Căsătoria este o tradiție a Profeților (Pacea fie asupra
lor!), iar Allah Cel Atotputernic spune:
„Am trimis Noi Profeţi şi mai înainte de tine (o,
Mohammed) și le-am dat lor soaţe şi urmaşi. Însă niciun
Trimis nu a putut să aducă vreun semn (minune vizibilă)
decât cu Voia lui Allah. Şi fiecare soroc a fost scris într-o
Carte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:38]
Oare sunt de acord societățile civilizate cu învățăturile
lui Pavel, conform cărora oamenii nu ar trebui să se
căsătorească sau să aibă copii? Aceste învățături ar avea un
singur rezultat și anume distrugerea omenirii! Oare Allah Cel
Atotputernic vrea ca noi să dispărem sau să ne înmulțim și să
construim pe Pământ?
Toate acestea contrazic Porunca lui Allah Cel
Atotputernic, Care spune:
„El este Acela care v-a făcut pe voi urmaşi pe Pământ
(locuitori ai Pământului, care se succed unii după alţii), care
v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte
(pentru a vă deosebi în privinţa averii, a calităţilor şi a
defectelor, a înfăţişării, a culorii pielii etc.), pentru a vă
încerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevărat, Domnul tău este
repede la pedeapsă, însă El este Ghafūr (Prea Iertător),
Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 6:165]
Atunci când cineva îi cere cuiva să nu se căsătorească,
acest lucru se ciocnește cu instinctul lui. În oameni există o
poftă, care este asemeni poftei de mâncare și băutură, iar
Shariʻah islamică a legislat satisfacerea acestei pofte prin
căsătorie. Prin aceasta, sunt asigurate afecțiunea, mila și
stabilitatea psihologică pentru ambii parteneri, asigurându-se în
același timp continuitatea rasei umane. Allah Cel Atotputernic
spune:
„Şi printre Semnele Lui (este acela) că El v-a creat
din voi înşivă (din specia voastră) soaţe, pentru ca voi să
trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi
dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt Semne pentru un
neam (de oameni) care chibzuiesc.” [Traducerea sensurilor
Nobilului Coran, 30:21]
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) i-a îndemnat pe oameni să se
căsătorească și a interzis cu fermitate celibatul. El ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Căsătoriți-vă cu (femei) iubitoare și fertile, căci mă
voi mândri cu numărul mare (de membri) al națiunii mele
(în Ziua Judecății).”
(Sahih Ibn Hibban)
De asemenea, Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) i-a încurajat pe
tineri să se căsătorească pentru a evita calea imoralității,
deoarece dorința sexuală la o vârstă fragedă se află la apogeu.
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„O, voi, tineri, acela dintre voi care își permite
căsătoria (din punct de vedere financiar și fizic) să se
căsătorească, pentru că aceasta stăpânește privirea (de la
lucruri interzise) și împiedică de la imoralitate, iar cel care
nu își permite, atunci să postească, pentru că acesta este un
mijloc de a controla dorința sexuală.”
(Al-Bukhari si Muslim)
Un lucru și mai măreț este acela că el ( صلى الله عليه وسلم) a făcut din
căsătorie o modalitate de a câștiga fapte bune și recompense.
Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„(...) «În actul sexual al bărbatului (cu soția sa) este o
caritate.» Ei au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, există o
răsplată pentru acela dintre noi care își satisface dorințele
sexuale?» (Profetul ) le-a răspuns: «Spuneți-mi, dacă și-ar
satisface nevoile prin mijloace nepermise (haram), oare nu iar
fi (scris) pentru aceasta un păcat? Tot astfel, dacă își va
satisface nevoile prin mijloace permise, îi va fi (scrisă) o
răsplată.»”
(Sahih Muslim)
Evanghelia după Matei (5:31-32): „31 S-a zis iarăşi:
«Oricine îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.»
32 Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai
de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va
lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”
Oare sunt de acord societățile civilizate cu interzicerea
divorțului sau, de fapt, în acestea se află cea mai mare rată de
divorțuri?! Sunt creștinii capabili să urmeze aceste învățături
sau le consideră exagerate și inflexibile?!
Realitatea practică ne arată că există multe căsnicii care
nu pot continua, iar dacă o astfel de căsnicie continuă, în ciuda
problemelor pe care le are, acest lucru le va provoca daune mari
atât soțului, cât și soției, iar aceste daune nu pot fi evitate decât
prin divorț. Putem citi în ziare știri cu privire la unele cazuri de
femei care își ucid soții creștini pentru a scăpa de ei, din cauza
faptului că nu pot obține divorțul!
Pe de altă parte, islamul a permis divorțul pentru a le
ușura existența oamenilor atunci când căsnicia nu mai poate
continua. Prin urmare, oamenii se pot separa unul de altul întrun
mod civilizat și se pot recăsători cu cine doresc. Allah Cel
Atotputernic spune:
„(...) fie luaţi-le înapoi (în viaţa maritală) în cel mai
bun mod cu putință (trataţi-le în cel mai bun mod cu putinţă
şi cheltuiţi pentru ele), fie despărţiţi-vă de ele în cel mai bun
mod cu putință (daţi-le toate drepturile ce li se cuvin, fără a
le răni în vreun fel) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 65:2]
Între timp, toate țările civilizate au urmat Shariʻah
islamică în ceea ce privește permisibilitatea divorțului. Acestea
au legalizat divorțul civil, care se află departe de autoritatea
Bisericii ce respinge divorțul indiferent de circumstanțe.
Decapitarea inamicilor și mutilarea cadavrelor acestora
sunt interzise în islam.
„ʻAmr ibn Al-ʻAs și Shurahabil ibn Hasana l-au
trimis pe ʻUqbah la Abu Bakr pentru a îi duce acestuia
capul lui Yianaq, unul dintre cei mai mari inamici, iar
atunci când ʻUqba a intrat la Abu Bakr și i-a arătat ceea ce
avea de arătat, el a condamnat această acțiune. ʻUqbah i-a
spus: «O, califule, bizantinii fac același lucru cu noi (adică îi
decapitează pe musulmanii pe care îi capturează)!» Atunci,
Abu Bakr i-a spus: «Urmezi exemplul persanilor și al
bizantinilor?! Niciun cap nu trebuie să fie adus la mine.
Este suficient să mi se dea de știre.»”
(Ibn Hajar Al-ʻAsqalani)
Unii prezentatori de televiziune din mass-media
occidentală contemporană încearcă să le atribuie musulmanilor
decapitările. Dacă acești prezentatori ar consulta cărțile de
istorie, ar descoperi că opusul este, de fapt, adevărul. Câte
decapitări nu au fost făcute în țările lor până în urmă cu doar
câțiva ani? De exemplu, pe pereții exteriori ai Catedralei din
Milano putem observa statuia unui cavaler care ține într-o mână
capul unui om, pe care el însuși l-a tăiat, iar în cealaltă mână o
sabie lungă. Putem vedea o astfel de sculptură pe pereții vreunei
moschei?! Bineînțeles că NU.
În ceea ce privește imaginile pe care le vedem ale
câtorva musulmani care îi sacrifică pe unii oameni și le taie
capetele în mod public, acestea sunt doar niște incidente izolate,
care nu au nicio legătură cu Shariʻah. Obiectivul acestora este
acela de a realiza o agendă politică murdară, de a denatura
imaginea islamului și de a îi ține pe oameni departe de acesta.
Acei oameni sunt puternic finanțați de către părți terțe pentru a
realiza o scenă de film cu camerele lor profesionale scumpe,
filmând, de exemplu, modul în care ucid un jurnalist nevinovat
care nu a făcut nimic rău și nu a luptat niciodată împotriva lor.
Astfel de oameni nu fac decât să răspândească distrugerea pe
Pământ, în locul construirii și al păcii. Allah Preaînaltul spune:
„Şi, de îndată ce pleacă, străbate Pământul, căutând
să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile şi
dobitoacele. Allah însă nu iubeşte stricăciunea!”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:205]
Cineva ar putea întreba: „Dar cum rămâne cu steagurile
pe care acești oameni le poartă și pe care sunt scrise unele
expresii islamice? Nu este acest lucru o dovadă a faptului că ei
reprezintă islamul?” Noi le răspundem: „Dacă o persoană are
un autoturism mic și ieftin și lipește pe el logo-ul unui
Mercedes, îl transformă acesta într-un Mercedes?” Sigur că nu.
Nu trebuie decât să comparați acțiunile acestor oameni cu
învățăturile islamice pentru a realiza că nu au nicio legătură
unele cu altele.
Allah Cel Atotputernic spune:
„Dacă pedepsiţi, atunci pedepsiţi cu ceea ce voi aţi
fost pedepsiţi, iar dacă răbdaţi, e chiar mai bine pentru cei
răbdători (urmaţi calea echităţii; talionul este, aşadar,
autorizat, însă iertarea este recomandată).” [Traducerea
sensurilor Nobilului Coran, 16:126]
Islamul a luptat împotriva sclavagismului prin toate
modalitățile posibile. Acesta a poruncit eliberarea sclavilor și
le-a promis o mare răsplată celor care își eliberează sclavii,
acest lucru fiind considerat, de asemenea, un motiv pentru
intrarea în Paradis. Mesagerul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus:
„Celui care eliberează un sclav, Allah îi va elibera din
Iad un membru (al trupului său) pentru fiecare membru al
trupului (sclavului său), chiar și pentru părțile sale private.”
(Muslim)
Cu toate acestea, islamul nu a interzis sclavagismul,
deoarece acest lucru s-ar fi ciocnit în totalitate cu realitatea
practică, acesta fiind la acel moment un sistem internațional
care era folosit în toate țările și un sistem economic și financiar
de care depindea fiecare societate. Din același motiv, nici Isus
Hristos (Pacea fie asupra sa!) nu a interzis sclavagismul.
Islamul a interzis toate metodele prin care oamenii pot fi
înrobiți, cu excepția captivității în timpul războiului și aceasta
numai dacă liderul musulmanilor le impune prizonierilor de
război condiția de sclavi. În plus față de acest lucru, islamul a
oferit multe metode prin care sclavii pot fi eliberați. Astfel, el a
făcut din eliberarea acestora un act de ispășire pentru multe
dintre păcatele comise de musulmani, așa cum sunt:
• Omorul prin imprudență: Allah Cel Atotputernic
spune:
„Nu se cade ca un dreptcredincios să omoare un alt
dreptcredincios, decât (dacă se întâmplă) din greşeală. Cel
care omoară un dreptcredincios din greşeală, trebuie să
elibereze un rob credincios şi să dea (drept compensație) un
preţ de sânge familiei lui, afară dacă aceasta îl iartă, în
semn de milostenie. Dacă (cel omorât) este dintr-un neam
duşman vouă, dar el este dreptcredincios, atunci trebuie să
elibereze un rob credincios. Dacă este însă dintr-un neam de
care sunteţi legaţi printr-un legământ, atunci trebuie un
preţ de sânge dat familiei lui şi eliberat un rob credincios
(...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:92]
• Jurământul încălcat: Allah Cel Atotputernic spune:
„Allah nu vă va mustra pentru jurămintele voastre
rostite la întâmplare, însă vă va mustra pentru jurămintele
prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă. Ispăşirea pentru ele va
fi hrănirea a zece sărmani cu ceea ce îi hrăniţi în mod
obişnuit pe cei din familia voastră, sau îmbrăcarea lor, sau
eliberarea unui rob (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului
Coran, 5:89]
• Az-zihār27: Allah Cel Atotputernic spune:
27 Az-Zihār are loc atunci când un bărbat îi spune soției sale: „Tu eşti
pentru mine asemeni spatelui mamei mele.” (semnificând: „Îmi este
interzis să mă mai apropii de tine.”) Aceasta era o formă de divorț
„Şi aceia care le fac pe soţiile lor interzise pentru ei
prin az-zihār şi apoi vor să revină asupra celor pe care le-au
spus (adică să se atingă din nou de soţiile lor) atunci
(ispăşirea, în limba arabă kaffarah, pentru aceasta este) să
elibereze un sclav înainte de a se mai atinge unul de celălalt
(...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 58:3]
