Slavă lui Allah, Domnul oamenilor, al djinnilor și a tot ceea ce există și pacea și binecuvântarea Sa fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii! Adepții creștinismului au făcut eforturi extraordinare pentru a răspândi credințele lor îndoielnice pe întreg mapamondul şi, în special, în lumea islamică. În acest sens, ei s-au folosit de diverse mijloace, printre care oferirea de servicii medicale și educaționale sau oferirea de ajutor umanitar celor afectați de dezastre şi calamități naturale etc. Astfel de eforturi sunt însoțite de obicei de ceremonii religioase, de propagandă creștină și de nenumărate cuvinte şi sloganuri teologice. Pe lângă acestea, sunt efectuate anumite ritualuri religioase de o natură ciudată într-o asemenea manieră încât să îi lase laicului impresia că îi este prezentat ceva rațional şi serios și să îl convingă de faptul că practicile creștinismului se bazează pe fundamente și practici mărețe, care au drept scop salvarea întregii omeniri. Creștinii pretind că propria credință este construită pe stâlpii toleranței, ai dragostei, milei, simpatiei și ai sacrificării de dragul celorlalți; și că aceasta, împreună cu toate eforturile lor, are ca scop final fericirea și salvarea oamenilor de păcate și intrarea lor în Împărăţia lui Dumnezeu. Ei susțin că religia creștină este singura cale care conduce către Paradis. Mai mult decât atât, creștinii insistă asupra faptului că eforturile și credințele lor vor conduce în mod inevitabil omenirea către o fericire eternă printr-o salvare care îl va elibera pe om de păcate şi îl vor duce în Împărăţia Divină a lui Dumnezeu, unde doar creștinii sunt primiți. Cu toate acestea, adevărul este departe de ceea ce pretind ei. Două dintre credințele lor ciudate sunt