Scopul acestei lucrari este de a prezenta invataturile autentice ale Islamului. Noi nu prezentam nici o versiune specifica ori o
interpretare unica a Islamului. Noi prezentam Islamul asa cum este, fara indulcituri, si il lasam sa se sustina prin propriile sale merite.
Exista un singur Islam si un singur exemplu de viata islamica – acela al Profetului Muhammadp (pacea fie asup ra lui).1
Intentia noastra este de a oferi o viziune de baza, asupra celor mai importante principii ale Islamului, asa cum au fost date in Coran si
exemplificate de Profet p. De asemenea, intentionam sa adresam unele dintre cele mai comune intrebari despre Islam.
In ciuda faptului ca o cincime din populatia lumii este musulmana, Islamul este de multe ori prost-inteles si prost-interpretat, in
societatile vestice contemporane. Speram ca aceasta lucrare va ajuta protejarea luminii Islamului asa cum a fost comunicata prin decret
divin Profetului Muhammadp si stergerea oricarei comune neintelegeri care produc prejudicii si ura. Scriem aceasta carte in speranta ca
oamenii din toate credintele ni se vor alatura in a face aceasta lume o lume a tolerantei, bunatatii, intelegerii, si pacii.
1. CE ESTE ISLAMUL?
Din punct de vedere literal cuvantul arab Islam inseamna “predare” sau “supunere”.
Islamul, ca credinta, inseamna totala si sincera supunere lui Dumnezeu asa incat omul sa poata trai in pace si liniste. Pacea (Salam in
araba, Shalom in ebraica) este obtinuta prin obedienta activa fata de poruncile revelate ale lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu e Cel Drept,
e Pacea. (Cuvintele italicizate de-a lungul textului indica fie un vers din Coran fie unul dintre numele sau atributelelui Dumnezeu.)
Numele de Islam2 are un sens universal valabil. Islamul nu este denumit dupa un trib de oameni sau un individ, precum Iudaismul e
denumit dupa Iuda, Crestinismul dupa Cristos, si Budismul dupa Buda. Islam nu e un nume ales de oameni; a fost divin comunicat, de la
Dumnezeu. Islamul e o credinta globala, nu a estului sau a vestului. Islamul este o completa cale de viata, implicand o submisie totala catre
Dumnezeu. Cel sau cea care isi preda vointa total catre Dumnezeu, voluntar,3 este numit (a) musulman (a). Nu a fost Muhammadp ci
Adamp cel care a adus prima data Islamul catre umanitate. Apoi, fiecare Profet si Mesagerp a venit sa avertizeze oamenii pentru o clara
intelegere a poruncilor lui Dumnezeu. Ei au of erit invataturi relevante pentru acel timp, pana cand Dumnezeu a ales Profetul final,
Muhammad p, sa vina cu ultimul Testament la care ne referim cu numele de Coran.
Allah e un cuvant arab, insemnand “Unicul si Singurul Dumnezeu”, numele propice al Celui care a creat cerurile si pamantul.
Vorbitorii de araba evrei si crestini de asemenea il striga pe Dumnezeu cu numele de Allah. Pentru un musulman, Allah este Cel mai
mare si mai cuprinzator dintre numele lui Dumnezeu, denotand pe Cel care este adorat in veneratie, Cel care a creat tot ceea ce exista.
2. MONOTEISM
Conceptul de monoteism (cunoscut sub denumirea de tawheed in araba) este singurul cel mai important concept in Islam. Monoteismul
puncteaza catre primul dintre cele Zece Porunci, si in Islam totul este cladit pe singularitatea lui Dumnezeu. Islamul cheama umanitatea sa
se indeparteze de a venera orice parte a creatiei si sa venereze pe ”Singurul si Unicul Dumnezeu”. Nici un act de veneratie sau devotiune nu
are vreun inteles sau valoare daca, conceptul de monoteism este in vreun fel compromis.
Datorita importantei sale, conceptul de monoteism (divina unitate si singularitate) trebuie inteles total si propice. Pentru a usura
discutia, monoteismul poate fi privit din urmatoarele trei persp ective:
a. Singularitatea lui Dumnezeu in Imparatia Sa ( Omnipotenta)
b. Devotiunea tuturor actelor de veneratie catre Dumnezeul Singur
c. Unicitatea si Singularitatea lui Dumnezeu in Numele si Atributele Sale
Stabilirea de puncte principale nu e singura cale de a ne apropia de subiectul Dumnezeu este singur si unic, dar ajuta topica sa fie usor
analizata si discutata. (Monoteismul este cheia intelegerii Islamului, si revizuirea acestui concept este recomandata.)
2a. Singularitatea lui Dumnezeu in Imparatia S a inseamna ca Dumnezeu, Creatorul Originar al Cerurilor si al Pamantului, are absoluta
si perfecta stapanire asupra universului. El singur este Creatorul tuturor lucrurilor. El singur face ca totul sa se intample. El este Cel care
asigura sustinerea si care determina totul in viata si moarte. El este Cel Puternic, Omnipotentul, absolut perfect si fara nici un defect.
Nimeni nu imparte domeniul Lui. Nimeni nu poate rezista Decretului Lui. El este Cel care ne-a creat pe fiecare dintre noi dintr-o singura
celula si ne-a facut ceea ce suntem acum. El este Cel care a creat peste o suta de bilioane de galaxii si fiecare electron, neutron, si fiecare
nucleu continut in ele, pastrand tot ce exista si toate legile naturii in ordine perfecta. Nici o frunza nu cade dintr-un copac fara permisiunea
Lui. Totul este pastrat intr-o inregistrare precisa.
El este de departe mai mare decat ne putem noi imagina. El este atat de puternic incat totul pentru a fi creat El spune simplu “Fii!” si se
materializeaza. El a creat timpul, spatiul, si toate lumile cunoscute si necunoscute, si cu toate acestea El nu este o parte a nici uneia dintre
ele. Cele mai multe credinte admit ca, Creatorul universului este unul, fara partener. Islamul include cunostinta ca Dumnezeu nu este o
parte a creatiei Sale si nici una dintre creatii nu imparte puterea Sa.
In Islam, a crede ca vreo creatie a lui Dumnezeu imparte puterea sau atributele Lui e considerata politeism si necredinta. Exemple de
astfel de false credinte ar fi a crede ca prezicatorii sau astrologii pot prezice viitorul; Dumnezeu, Atotcunoscatorul , spune ca numai El
poseda cunoasterea viitorului. Numai Divinul poate da ajutor divin. Nici o fiinta cu exceptia lui Dumnezeu are abilitatea de a da ajutor
1 Simbolul p inseamna “ pacea si binecuvantarea(rile) fie asupra lui (lor)”. Este o traditie Islamica de a oferi pace si binecuvantare asupra tuturor Profetilor si Mesagerilor lui
Dumnezeu. A respecta reprezentantii lui Dumnezeu inseamna a-l respecta pe Dumnezeu.
2 Unii musulmani nu se simt in largul lor sa denumeasca Islamul o “religie”, deoarece Islamul nu e o credinta instutionalizata. In araba Islamul e categorisit ca Diin , “Mod
de a trai”. Aceasta este la fel ca la primii crestini care si-au numit credinta lor “Calea”.
3 “Voluntar”, in aces t sens, inseamna mai mult decat “a nu fi constrans”. Inseamna predare catre Dumnezeu fara motive ulterioare sau rezerve, si cu adevarat cu toata inima.
3
divin sau calauzire divina. Credinta ca norocul, farmecele, si talismanele au vreo putere este o forma de politeism. La aceste concepte se
renunta in Islam.
2b. DEVOTIUNEA TUTUROR ACTELOR DE VENERATIE CATRE UN SINGUR DUMNEZEU
Numai Dumnezeu, Apreciatorul, trebuie venerat. Acest lucru a fost proclamat de catre toti Profetii si Mesageriip in Islam care au fost
trimisi de Dumnezeu de-a lungul anilor si acesta este miezul credintei in Islam. Dumnezeu ne spune noua ca scopul crearii umanitatii este
sa-L venereze pe El singur. Scopul Islamului este de a chema oamenii sa se indeparteze de la venerarea creatiei si de a-i directiona spre
veneratia Creatorului singur.
Aici Islamul difera de alte religii. Cu toate ca cele mai multe religii ne invata ca este un creator care a creat tot ceea ce exista, ele
cuprind de cele mai multe ori forme de politeism (idolatrie) in legatura cu veneratia lor. Aceste religii fie isi cheama supusii sa adore si alte
fiinte pe langa Dumnezeu (de obicei plasand acesti alti dumnezei pe nivele mai joase decat Dumnezeul care este Creatorul), sau cer ca
aderentii lor sa se adreseze altor creatii ca intercesori pentru ei in fata lui Dumnezeu.
Toti Profetii si Mesageriip lui Dumnezeu, de la Adamp la Muhammadp, au chemat oamenii sa-l venereze pe Dumnezeu singur fara
partener sau intermediar. Aceasta este cea mai pura, simpla, cea mai naturala credinta. Islamul refuza notiunea detinuta de antropologi ca
cea mai veche religie a fiintei umane era politeismul - care in timp a evoluat catre monoteism. De fapt, Musulmanii cred exact contrariul,
cultura umana s-a degradat in idolatrie, in intervalul de timp intre diferitii Mesageri ai lui Dumnezeu. Chiar cand Mesagerii erau printre ei,
multi oameni au rezistat chemarilor lor si au practicat idolatria in ciuda avertismentelor. Ulterior Mesagerii au fost delegati de catre
Dumnezeu sa aduca oamenii inapoi catre monoteism.
Dumnezeu a creat oamenii cu o inclinatie inascuta si naturala spre a-l venera pe El singur. Satana pe de alta parte face tot posibilul
sa-i intoarca pe oameni de la monoteism, momindu-i, facandu-i sa venereze creatia (idolatrie). Cei mai multi oameni au tendinta de a-si
focaliza devotiunea lor spre ceva care poate fi vizualizat, ceva imaginabil, chiar daca au cunoasterea instinctiva ca, Creatorul universului
este mult mai mare decat imaginatia lor. De-a lungul istoriei umane Dumnezeu a trimis o succesiune de Profeti si de Mesageri pentru a
chema oamenii inapoi spre veneratia Acelui Singur Dumnezeu. Datorita ispitei lui Satana oamenii au deviat in mod repetat in a venera fiinte
create (idolatrie si politeism).
Dumnezeu a creat fiintele umane sa-L venereze pe El singur. In Islam, cel mai mare pacat posibil este de a venera orice sau pe oricine in
afara de Dumnezeu, chiar daca supusul intentioneaza sa se apropie de Dumnezeu prin oferirea actelor de devotiune altei fiinte. Dumnezeu,
Atotsuficient, nu are nevoie de intercesori sau intermediari. El aude toate rugaciunile noastre si are stiinta completa despre tot ceea ce se
intampla.
In acelasi timp Dumnezeu nu are nevoie de veneratia noastra, dar El spune ca il incanta. El este complet independent de toate lucrurile.
Toata creatia este dependenta de El. Daca toti oamenii din lume ar veni impreuna sa-l venereze numai pe Dumnezeu, nu-l vor ajuta pe
Dumnezeu pana la urma. Nu vor adauga nici un atom in greutate la domeniul Sau maiestuos. Si invers, daca toata creatia ar abandona
veneratia lui Dumnezeu, pana la urma nu vor micsora domeniul Lui. Venerandu-l pe Dumnezeu ne vom ajuta propriile noastre suflete si
vom implini nobilul scop pentru care am fost creati. Dumnezeu nu are nici o nevoie: El este Cel Etern , Cel Absolut.
Veneratie nu inseamna numai practicile si ceremoniile religioase traditionale. Conceptul de veneratie este mai cuprinzator. Schimbarea
unui scutec, onoarea si dragostea pentru parinti, la fel de bine ca si culegerea unei bucati de sticla de pe trotuar - toate pot fi forme de
veneratie daca sunt facute cu intentia primara de a -L multumi pe Dumnezeu. Daca orice forma de bunastare, fie ea avere, servici, putere sau
recunoastere devine mai mportanta decat a-L multumi pe Dumnezeu, chiar si aceasta reprezinta o forma de politeism.
2c. UNICITATEA SI SINGULARITATEA LUI DUMNEZEU IN NUMELE SI ATRIBUTELE SALE
Unicictatea si singu laritatea lui Dumnezeu in numele si atributele Sale indica faptul ca Dumnezeu nu se regaseste in atributele fiintei
create, si nici ea nu se regaseste in ale Lui. Dumnezeu este unic din toate punctele de vedere. El nu poate fi limitat in nici un fel, pentru ca
El este creatorultuturor lucrurilor. Dumnezeu, Cel mai Maret spune: “Dumnezeu! Nu exista divinitatea afara de El, Cel Viu, Vesnicul! Nici
atipirea nici somnull nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri si de pre pamant! Cine este acela care ar putea mijloci la El fara
ingaduinta Lui? El le stie pe cele din fata lor si pe cele din urma lor. Si ei nu pricep nimic din stiinta in afara de ceea ce El voieste. Tronul
Lui se intinde peste ceruri si peste pamant si nu-I este grea pazirea lor. El este Preainaltul, Maretul!” [Coran 2:255]
In Islam este interzis sa atribuim lui Dumnezeu caracteristici ale creatiei Sale. Singurele atribute care pot fi atribuite lui Dumnezeu sunt
cele pe care El singur Le-a relevat in Coran sau cele pe care Profetul p le-a utilizat ca sa-L descrie. Multe dintre numele lui Dumnezeu si
atributele Sale par a avea echivalente la nivel uman dar aceasta este numai o reflectare a limbajului uman. Atributele lui Dumnezeu, ca si
Dumnezeu Insusi, sunt ca nimic altceva din experienta noastra. De exemplu Dumnezeu are cunoastere divina. Omul are cunoastere. Cu
toate acestea, cunoasterea, lui Dumnezeu, nu e de loc la fel ca, cunoasterea fiintelor umane. Cunoasterea lui Dumnezeu este nelimitata
(omniscient, Cel Atotcunoscator). Nu e nici invatata nici dobandita. Cunoasterea lui Dumnezeu include toate lucrurile fara a fi marita sau
micsorata. Cunostinta umana pe de alta parte este dobandita si limitata. Ea se schimba constant, marindu-se si micsorandu-se, si este
subiect al uitarii si erorii.
Dumnezeu, Cel Irezistibil, are vointa divina. Si fiinta umana are vointa. Voia lui Dumnezeu intotdeauna se implineste. Ca si
cunoasterea Lui divina, vointa Lui include toate lucrurile pe care Dumnezeu vrea sa le treaca in fiinta in creatie - trecutul, prezentul si
viitorul. Vointa umana pe de alta parte e mai mult o intentie, o dorinta. Ea se poate implini numai daca Dumnezeu vrea sa se intample.
Atributele umane nu pot fi atribuite lui Dumnezeu. Toate atributele umane sunt limitate. Dumnezeu nu are gen, slabiciune, sau
deficienta. Dumnezeu este deasupra atributului de gen al omului si al creatiei. Aici am folosit pronumele ”El” numai pentru ca nu exista un
pronume neutru in limbile romana/semitica, si se foloseste convetia de utilizare a limbii romane. Cand regescul “Noi” este folosit in Coran
cu referire la Dumnezeu, este utilizat din respect si nici intr-un caz nu implica pluralitate. A atribui lui Dumnezeu atribute ale lucrurilor
4
create este o forma de politeism. Este, de asemenea, o forma de politeism sa atribui lucrurilor create atribute care apartin numai lui
Dumnezeu singur. De exemplu, oricine crede ca altcineva in afara de Dumnezeu este Atotintelept si Atotputernic a comis pacatul de
politeism.
“Binecuvantat fie numele Domnului tau, Cel plin de Slava si de CInste. ” [Coran 55:78]
3. CELE SASE ARTICOLE ALE CREDINTEI
Sunt sase principii pe care cineva trebuie sa le creada fara urma de indoiala pentru a fi considerat musulman. Aceste articole ale
credintei sunt urmatoarele:
a. Credinta in Dumnezeu
b. Credinta in Ingerii Sai
c. Credinta in Cartile Sale
d. Credinta in Profetii si Mesageriip Sai
e. Credinta in Ziua Judecatii
f. Credinta in Decretul Divin al lui Dumnezeu
3a. CREDINTA IN DUMNEZEU
Islamul emfazeaza ca Dumnezeu este Cel fara partener, Cel Cuprinzator a tot ceea ce exista, si el este unic in toate privintele. Numai
Dumnezeu Cel mai Binevoitor, are dreptul sa fie venerat.
3b. CREDINTA IN INGERII SAI
Ingerii sunt creatiile lui Dumnezeu. Dumnezeu, Cel Originator, i-a creat din lumina. Ei sunt puternici si intotdeauna fac, cu precizie,
ceea ce li se comanda sa faca de catre Dumnezeu.
Dumnezeu ne -a revelat nume si indatoriri ale unor ingeri. Un musulman trebuie sa creada in existenta ingerilor. Gavriil si Mihail sunt
printre ingerii mentionati in Coran. De exemplu printre indatoririle lui Gavriil este sa transmita revelatia lui Dumnezeu Profetilor si
Mesagerilorp.
3c. CREDINTA IN CARTILE SALE
Musulmanii cred in toate scripturile originale revelate de Dumnezeu Mesagerilorp Sai. Un musulman trebuie sa creada in toate
scripturile mentionate de Dumnezeu in Coran. Dumnezeu, Daruitorul , le-a revelat, si ele au fost, in forma originala, cuvantul lui
Dumnezeu. Scripturile, pe care Dumnezeu le mentioneaza in Coran sunt:
a. Originalele Pergamente cum au fost revelate lui Avraamp
b. Originala Tora cum a fost revelata lui Mois ep
c. Originalele Psalmi cum au fost revelate lui Davidp
d. Originalele Injiil (Evanghelia lui Isus) cum au fost revelate lui Isus p 4
e. Coranul cum a fost revelat lui Muhammad p (care e inca disponibil in forma sa originala)
Musulmanii nu considera scripturile revelate inaintea Coranului, care sunt prezente in circulatie in diferite editii si versiuni, sa fie o
reprezentare precisa a formei originale revelate. Conform Coranului oameni au modificat aceste scripturi pentru beneficiul lor lumesc.
Aceste distorsiuni au aparut pe diferite cai, ca de exemplu adaugarea sau eliminarea din text, sau schimbari in inteles sau de limba. Aceste
distorsiuni au fost adoptate in timp, si ceea ce a ramas este o mixtura a textului original divin cu interpretarea umnana fabricata si
contaminata. Cu toate ca musulmanii cred in toate cartile dinainte revelate, dovada finala dupa care judeca diferite aspecte si cauta
calauzirea finala este cautata prin intermediul Coranului si prin autentica traditie a Profetului Muhammadp.
3d. CREDINTA IN PROFETII SI MESAGERIIp SAI
Profetii si Mesageriip au fost persoane care au primit revelatia de la Dumnezeu si au transmis-o oamenilor. Ei au fost trimisi umanitatii
pentru a intoarce oamenii la monoteism, pentru a servi ca modele practice, in viata, de supunere lui Dumnezeu, si de a ghida oamenii catre
calea salvarii. Nici unul dintre Profeti si Mesagerip nu imaprt divinitatea cu Dumnezeu. Ei au fost doar fiinte umane. Este interzis pentru un
musulman sa-i venereze sau sa-i utilizeze pe post de conducta catre Dumnezeu. Un musulman nu ar trebui niciodata sa-i invoce, sa-i
implore, sau sa caute mila si iertarea lui Dumnezeu prin ei. Astfel, termenul de “Mahomedanism” e o insulta si nu ar trebui niciodata
aplicat musulmanilor. Fiecare Profet si Mesager a predicat ca toate aceste acte sunt politeistice, si oricine se implica in ele este considerat in
afara credintei Islamului.
D e-a lungul anilor, Dumnezeu, Impartitorul Binelui, a trimis profeti catre toate natiile din lume. Un musulman trebuie sa creada in toti
Profetii si Mesageriip trimisi de Dumnezeu. Dumnezeu i-a mentionat pe unii dintre ei in Coran. Printre cei mentionati in Coran cu numele5
sunt Adam, Noe, Avraam, Moise, Isus, si Muhammad. (pacea fie asupra lor)
Toti Profetii si Mesageriip lui Dumnezeu au adus invataturile Islamului. De-a lungul istoriei toti oamenii monoteisti care s-au supus lui
Dumnezeu si au urmat revelatia lui Dumnezeu catre Profetii si Mesageriip timpurilor lor sunt considerati musulmani. Dreptul la mostenirea
Avramica este obtinut prin aderarea oamenilor la credinta monoteista a lui Avraamp, si supunerea catre Dumnezeu, nu numai prin linie
4 Diferitele evenghelii, din Biblia de astazi, au fost scrise dupa timpul lui Isusp de catre alti autori. Injiil -ul mentionat in Coran se refera numai la revelatiile care au venit prin
Isusp,fiul Marieip
5 Profetii mentionati in Coran sunt: Adam, Enoch(Idris), Noe, Hud, Salih, Avraam, Lot, Ismael, Isaac, Iacov, Iosif, Shu’ayb, Iov, Moise, Aaron, David, Solomon, Ilie, Elisha,
Iona, Ezechiel, Zaharia, Ioan “Botezatorul”, Isus, si Muhammad (pacea fie asupra lor)
5
genealogica. Cand Moisep a venit si si-a proclamat profetia toti cei care l-au urmat cu adevarat in credinta sa monoteista sunt musulmani.
La fel, cand Isusp a venit si si-a proclamat profetia, cu semne clare si miracole, a fost obligatoriu pentru toata lumea sa-l accepte
neconditionat daca vroiau sa fie considerati musulmani. Toti cei care l-au respins pe Isus p au devenit necredinciosi, in Islam, datorita
acestei respingeri6. Respingand sau neplacand oricare dintre Mesagerii lui Dumnezeu descalifica o persoana ca musulman. Musulmanilor li
se cere sa iubeasca si sa respecte toti Profetii si Mesageriip lui Dumnezeu care au chemat umanitatea sa venereze numai Creatorul fara a-I
asocia nici un partener. Toti Profetii si Mesageriip s -au supus complet lui Dumnezeu, si aceasta este Islam.
Profetii, de la Adam p la Muhamadp, au fost toti frati in credinta. Ei toti au chemat oamenii la acelasi adevar. Diferiti mesageri au venit
cu diferite seturi de legi trimise de Dumnezeu sa ghideze si sa guverneze oamenii, dar esenta invataturilor lor a fost aceeasi. Toti au chemat
oamenii sa se indeparteze de a venera lucrurile create si sa-L venereze pe Creatorul, Cel Suprem.
In Islam, Muhammadp are distinctia de a fi ultimul dintre profetii lui Dumnezeu si Pecetea Profetilor. Motivul pentru aceasta este, in
primul rand, din cauza ca Dumnezeu a finalizat revelatia catre umanitate si a pastrat-o perfect in Coran, si in al doilea rand pentru ca
ultimul Sau Profet si Mesagerp a avut o viata exemplara in timpul celor douazeci si trei de ani ai profetiei sale trasand clar linia dupa care sa
se ghideze toate generatiile urmatoare. Dumnezeu spune in Coran ca nici un mesager nu va veni dupe el. Aceste este motivul pentru care
Muhammad p este cunoscut ca Pecetea Profetilor7. Aceasta insemna ca divina lege care a fost revelata si incorporata in invataturile
profetului Mohammadp este pentru toata umanitatea pana in Ziua Invierii (Ziua Judecatii). Pentru a fi un credincios, este obligatoriu sa
crezi in Muhammadp si in legile care au fost revelate prin el, ca si in toti Profetii si Mesageriip lui Dumnezeu care au venit inaintea lui.
Muhammad p si Profetii si Mesageriip dinaintea lui au trebuit sa creada, sa se supuna, si sa se predea Atotputernicului Dumnezeu. Cu toate
ca musulmanii cred in toti Profetii si Mesageriip lui Dumnezeu, ei urmeaza si se intrec in invatat urile ultimului Mesager, Muhammadp.
Dumnezeu Cel mai Glorios, afirma despre Muhammadp: “Si Noi nu te-am trimis decat ca o indurare pentru lumi.” [Coran 21:107]
3e. CREDINTA IN ZIUA JUDECATII
Musulmanii trebuie sa creada, fara nici un dubiu, in Ziua Judecatii si in resuscitarea fizica atunci cand corpul va fi recreat si sufletul va
fi reunit cu trupul prin puterea nelimitata a lui Dumnezeu. Asa cum Dumnezeu, Reunitorul Omenirii, ne-a creat la inceput, El este sigur
Reinvietorul care ne va aduce pe noi din moarte sa stam in fata Lui in judecata. Dupa Ziua Judecatii nu va mai fi moarte, si existenta
noastra va fi pentru totdeauna. Ziua Judecatii este atunci cand fiecare individ si individa va sta in fata Creatorului si va fi chestionat pentru
faptele lui sau ei. In acea zi importanta noi vom vedea in detaliu rezultatele oricarui mic bine si al oricarui mic rau pecare l-am facut inainte
in aceasta viata. In acea zi minciuna si deceptia nu vor mai fi posibile. Ultima recompensa este Paradisul si pedeapsa este Iadul. Din punct
de vedere literal Raiul si Iadul sunt locuri care exista in realitate. Ele nu sunt simboluri sau metafore.
Dumnezeu, Recunoscatorul si Recompensatorul Binelui, descrie Paradisul (gradinile Raiului) ca pe un loc minunat de placere, umplut
cu uimitoare gradini eterne, cu rauri pe dedesubt. In Paradis nu exista nici frig, nici caldura, nici boala, plictiseala sau rau. Dumnezeu,
Daruitorul Securitatii, va elimina boala din inimile si trupurile locuitorilor Sai, si tot ce omul doreste ii va fi garantat. Se va spune celor ce
vor intra in Paradis: Acest Paradis l-ai mostenit ca rezultat al milei lui Dumnezeu si al faptelor tale bune. Cea mai mare placere in Viata de
Apoi va fi abilitatea credinciosilor de a vedea fata lui Dumnezeu, Cel mai Inalt. Faptul de a fi musulman in sine nu asigura omului
Paradisul, decat daca el moare in starea Islamului - supunere catre Unul Singurul Dumnezeu.
Dumnezeu, Socotitorul, descrie Iadul ca pe un oribil loc etern, care depaseste imaginatia, un foc al carui combustibil este omenirea si
pietre. Cand ingerii necrutatori plaseaza oamenii in Iad, ei vor spune: “ Aceasta e ceea ce voi ati obisnuit sa negati.” [Coran 83:17] Noi
credem ca Dumnezeu este Cel mai Intelegator si Cel mai Milostiv; oricum, El este, de asemeni, sever in pedepsa Sa catre cei care o merita.
Infinita justitie a lui Dumnezeu este absoluta si eterna. In Ziua Judecatii toate faptele vor fi expuse si fiecare va fi tratat drept. Noi nu
vom intra in Paradis numai datorita faptelor noastre ci prin gratia lui Dumnezeu.
3f. CREDINTA IN DECRETUL DIVIN
Dumnzeu, in vesnicia Lui, stie tot ce se intampla in ceatia Sa. Din perspectiva fiintelor efemere ca noi, aceasta inseamna ca Dumnezeu,
Atotprivitorul , cunoaste tot ce s-a intamplat in trecut, tot ce se intampla acum si tot ce se va intampla in viitor. Divina cunoastere a lui
Dumnezeu este perfecta. Dumnezeu este Atotcunoscatorul si tot ceea ce El cunoaste se va intampla.
Dumnzeu, The Subduer, are absoluta soverenitate asupra intregii Sale creatii. Tot ceea ce exista in creatia Sa si orice eveniment care se
intampla este un rezultat direct al faptului ca El le creaza. Nimic nu se intampla, in creatie, decat cu puterea Lui, dorinta Lui, si cunoasterea
Lui.
4. LIBERA ALEGERE A FIINTEI UMANE
Un aspect important al Islamului este acela ca fiecare fiinta umana are libera vointa de a alege intre bine si rau. Dumnezeu, Daruitorul,
a onorat umanitatea cu acest dar. Acest lucru vine cu o grea responsabilitate si, in Ziua Judecatii, vom fi trasi la raspundere pentru modul in
care am utilizat acest dar.
Umana libertate de a alege nu vine, defel, in contradictie cu faptul ca Dumnezeu, Martorul, cunoaste tot ceea ce o sa se intample in
creatie. Cineva ar putea intreba: “ Daca Dumnezeu cunoaste ca maine am sa comit un pacat, atunci este inevitabil ca eu sa fac altfel pentru
ca, cunoasterea lui Dumnezeu este infalibila, si ceea ce Dumnezeu stie se va intampla.” Faptul ca Dumnezeu cunoaste decizia acestui om
nu inseamna ca el sau ea este fortat/fortata sa ia acesta decizie.
6 Dumnezeu a revelat lui Muhammad p: “ El v-a oranduit voua religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ti-am revelat -o tie si am prescris-o pentru Avraam si Moise si
Isus: ‘Intemeiati religia si nu va despartiti intru ea!’ Li se pare prea mare politeistilor aceea la care tu ii chemi. Dumnezeu ii alege [pentru aceasta] pe aceia pe care El
voieste si si ii calauzeste catre El pe aceia care se caiesc.” [Coran 42:13]
7 Unii musulmani se refera la urmatoarele versete Biblice ca prevestitoare ale Profetului Muhammad p: [Deut. 18:15, 18:18; Ioan 1:19 -21,14:16,14:17,15:26,16:7-8,16:12-13]
6
De asemenea, libera decizie umana nu contrazice in nici un fel absoluta soverenitate a lui Dumnezeu asupra creatiei. Nici nu contrazice
faptul ca nimic nu se intampla in creatie decat daca vrea Dumnezeu. Unii ar putea spune: “Asadar, nu am o libera vointa. Libera mea vointa
e doar o iluzie.” Din potriva, Dumnezeu a creat in fiecare dintre noi abilitatea de a formula o intentie. Dumnezeu vrea ca noi sa fim capabili
sa facem propriile noastre alegeri. Cand o persoana face o alegere, Dumnezeu, prin vointa Lui divina, creaza actiunile si circumstantele
care permit ca intentia acelei persoane sa se realizeze. Este voia lui Dumnezeu ca fiintele umane sa aiba libera decizie. Dumnezeu nu e
intotdeauna multumit cu deciziile oamenilor, dar el vrea ca ei sa fie capabili sa ia aceste decizii singuri, prin libera lor alegere. Un exemplu
pentru aceasta este vointa unui om de a face o fapta buna. Fapta buna s-ar putea sa nu se implineasca niciodata, dar Dumnezeu ar putea
recompensa acea persoana pentru intentia ei de a face o fapta buna. Daca fapta buna se implineste inseamna ca Dumnezeu a lasat-o sa se
intample, si Dumnezeu le va recompensa pe amandoua, atat intentia cat si fapta. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, Judecatorul, te-ar putea
recompensa pentru fapte bune pe care le-ai dorit dar nu le-ai putut implini; oricum, El nu pedepseste oamenii pentru relele intentii dupa
care nu s-a actionat.
5. NU EXISTA CONSTRANGERE IN RELIGIE
Din aceasta emfaza asupra liberei vointe rezulta ca Islamul poate fi acceptat numai prin libera alegere. Scopul vietii umane este de a-L
venera numai pe Dumnezeu din libera vointa a cuiva. Asadar, aspectele credintei au valoare numai daca ele sunt acceptate pe baza libertatii
de alegere. Daca o persoana este silita sa accepte vreo religie, acea acceptare este falsa si nu are nici o valoare. Dumnezeu, Cel Gentil,
spune: ”Nu este silire la credinta! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire, iar acela care se leapada de rau si crede
in Dumnezeu, acela s-a prins de cea mai trainica toarta [Islamul], care nu se sparge niciodata. Si Dumnezeu este Cel care Aude totul,
Atoatestiutor.” [Coran 2:256]
6. CEI CINCI STALPI AI ISLAMULUI
Sunt cinci acte de veneratie obligatorii pe car e fiecare musulman trebuie sa le face cu indatorire. Esecul acestora este un pacat mare.
Edificiul Islamului rezista pe acesti cinci stalpi. Cineva nu poate fi considerat musulman daca el sau ea neaga oricare dintre aceste acte
obligatorii.
Cele cinci obligatii ale musulmanilor sunt, dupa cum urmeaza:
a. Declaratia de credinta, de a “Marturisi ca nu exista alta zeitate in afara de Dumnezeu, si ca
Muhammad este Mesagerul Sau” (Shahadah)
b. Sa faca rugaciune , de cinci ori pe zi (Salah)
c. Sa plateasca milostenia anuala (Zakah)
d. Sa posteasca in timpul lunii Ramadan (Sawm)
e. Sa faca pelerinaj la Meca (Hajj)
6a. MARTURISIREA DE CREDINTA (SHAHADAH)
Este obligatoriu pentru fiecare persoana care intra in Islam sa creada si sa spuna: “ Marturisesc ca nu exista nici o zeitate in afara de
Dumnezeu, si ca Muhammad este Mesagerul Sau.” Cu aceasta simpla, importanta, si puternica declaratie o persoana este considerata
musulmana. Nu exista termenul de initiere in doctrinele Islamului.
Conceptele din testimonialul credintei pot fi explicate analizand fiecare dintre cele trei parti cuprine in marturisire. Prima parte “nici o
zeitate...” reprezinta o negatie a politeismului8. Este o negatie a existentei oricarei altei zeitati, alta decat Dumnezeu, sau alta entitate
care ar face parte in oricare dintre divinele atribute ale lui Dumnezeu. A doua parte “ ...cu exceptia lui Dumnezeu” este o afirmatie a
monoteismului. Dumnezeu este singurul vrednic de veneratie.
“Muhammad este Mesagerul lui Dumnezeu” este a treia parte a declaratiei de credinta. Este o afirmatie a Profetiei lui Muhammadp, ca
Profet si Mesagerp final al lui Dumnezeu9. Aceasta cere neconditionata acceptare a Coranului si a zicerilor autentice si traditiilor lui
Muhammad p.
Crezand si spunand testimonialul credintei, o persoana refuza toate falsele obiecte de veneratie si afirma ca Dumnezeu este singurul
care poate fi venerat. Dumnezeu nu are partener sau egal. Dumnezeu promite ca, odata ce o persoana afirma sincer ca: “Marturisesc ca nu
exista nici o zeitate cu exceptia lui Dumnezeu, si ca Muhammad este Mesagerul Sau,” toate pacatele ei anterioare sunt iertate. Faptele
bune anterioare ale acesteia pot fi recompensate de Dumnezeu, Cel mai Iertator.
6b. A FACE RUGACIUNE DE CINCI ORI PE ZI (SALAH)
Se cere de la fiecare musulman sa performe cinci rugaciuni obligatorii pe zi. Un musulman se indreapta catre Meca cand executa aceste
rugaciuni, stand cu fata catre prima casa care a fost construita pentru veneratia Singurului Dumnezeu. Aceasta casa este numita Ka’bah, o
structura asemanatoare unui cub gol care este localizata in ceea ce este azi Arabia Saudita. A fost ridicata de Avraam p si fiul sau Ismailp
pentru veneratia Singurului Dumnezeu Adevarat.
8 Aceasta negatie inseamna ca nimic nu trebuie venerat cu exceptia lui Dumnezeu, nimic nu are divinitate cu exceptia lui Dumnezeu, nimic nu imparte atributele lui
Dumnezeu, si nimic nu poate fi creatorul sau sustinatorul creatiei cu exceptia lui Dumnezeu, care nu are egal sau partener.
9 Cineva ar putea sa intrebe : “ Daca Islamul invata ca toti Profetii si Mesagerii p sunt egali, atunci de ce testimonialul de credinta afirma numai Profetia lui Muhammad p fara
a-i mentiona pe ceilalti profeti?” Trebuie inteles ca oricine afirma Profetia lui Muhammad ii recunoaste pe toti Profetii si Mesagerii p lui Dumnezeu care au venit inintea lui.
Daca cineva ar trebui sa marturiseasca, de exemplu, ca: “Nu exista nici o zeitate cu exceptia lui Dumnezeu, si Moise p este Mesagerul lui Dumnezeu,” aceasta nu necesita
acceptarea persoanei respective a Profetilor si Mesagerilor p care au urmat dupa Moise p, cum ar fi Isus p sau Muhammad p.
7
Omul trebuie sa inteleaga ca Islamul nu are vreo relicva sau vreun simbol sacru. Noi nu veneram Ka’bah; noi pur si simplu veneram pe
Dumnezeu cand stam cu fata la Ka’bah. Statul cu fata spre Ka’bah, in rugaciune, unifica supusii in rugaciunea lor catre Singurul
Dumnezeu. Oricine venereaza Ka’bah sau orice alt lucru creat va fi considerat un idolatru. Ca sa vorbim mai pe sleau, materialele de
constructie din care este construita aceasta casa nu sunt cu nimic mai sacre decat oricare alte materiale de constructie.
Aceste rugaciuni iau loc de-a lungul zilei si noptii, si sunt considerate aducatoare aminte ale datoriei unei persoane si ale predarii catre
Dumnezeu. Rugaciunile sunt un fir direct intre venerator si Dumnezeu. Este o sansa a te intoarce catre Dumnezeu in veneratie, a oferi
multumiri, a cere iertare, si a cere calauzirea Sa si mila.
Un musulman poate performa rugaciuni, in mod voluntar, mai des. Rugaciuni, in sensul general de suplicari, pot fi oferite, practic, la
orice timp si in orice loc.
6c. PLATA MILOSTENIEI ANUALE (ZAKAH)
Este o datorie religioasa a oricarui musulman care e indeajuns de prosper, sa acumuleze si sa retina o cantitate suficienta de economii,
sa dea o parte din averea lui celor nevoiasi in fiecare an. Aceste milostenii sunt denumite Zakah in limba araba, ceea ce literal inseamna
“purificare”. Toate lucrurile apartin lui Dumnezeu, Cel mai Milostiv , si averea este detinuta pe incredere de catre fiinta umana. Plata acestor
milostenii este o cale pentru oamenii care sunt financiar in stare sa purifice averea obtinuta in mod etic, pe care Dumnezeu a revarsat-o
asupra lor. In plus este o modalitate directa de a distribui averea in randurile societatii si de a ajuta pe cei saraci si nevoiasi. Zakah
(milostenia), de asemenea, purifica sufletul daruitorului, reduce lacomia, fortifica compasiunea si generozitatea intre oameni. Rata de baza
a acestei milostenii este de doua procente si jumatate din avutia care a fost obtinuta spre pastrare de-a lungul unui an intreg. Aceste
milostenii sunt percepute pe baza economiilor, nu a veniturilor.
6d. POSTUL DIN LUNA RAMADAN
Un musulman adult capabil, din punct de vedere fizic, trebuie sa posteasca luna, calculata lunar, a Ramadanului.” O, voi cei care
credeti,v -a fost statornicit voua postul, asa cum le-a fost prescris si celor dinaintea voastra –poate ca veti fi cu frica!” [Coran 2:183]
Aceasta luna este semnificativa pentru ca primele revelatii ale Coranului catre Muhammadp au aparut in aceasta luna. Din moment ce un an
al calendarului lunar este cu sapte zile mai scurt decat cel al calendarului solar, luna Ramadan trece in mod gradat prin toate anotimpurile
anului. Asa cum cedarea milosteniei este o forma de purificare a averii, postul este o forma de purificare personala. Postul incepe in zorii
zilei si se termina la apusul soarelui, ora locala. In timpul orelor zilei, o persoana care posteste trebuie sa se abtina de la mancare, bautura,
si contact sexual marital.10 Aceste activitati sunt permise dupa apusul soarelui pana la zorile urmatoare. Postul ne invata autocontrol si
rabdare. Ca si rugaciunea, postul este o cale de intoarcere catre Dumnezeu in sincera veneratie. Cele doua sarbatori ale musulmanilor sunt
Aid Al-Fitr care este celebrata la sfarsitul Ramadanului, si Aid Al-Adha care e celebrata la sfarsitul pelerinajului (hagi). Postul ne aminteste
conditia celui nevoias si ne da aprecierea binecuvantarilor simple pe care de multe ori le luam ca garantate, ca de exemplu bautul uni pahar
de apa pura sau mancatul la discretie.
6e. PELERINAJUL LA MECA
Fiecare musulman trebuie sa faca pelerinaj la Ka’bah, in Meca, o data in viata daca are abilitatea si posibilitatea sa faca aceasta.
Musulmani din toate colturile lumii se aduna impreuna in scopul venerarii si cautarii placerii numai lui Dumnezeu. Milioane de pelerini
viziteaza Ka’bah si performeaza hagi in fiecare an.
Ritualul de a performa hagi dateaza de la Profetul Avraamp si a fost reinstaurat de Muhammadp. Pelerinajul la Meca constrange
pelerinii sa rupa barierele rasiale, economice, si sociale care inca planeaza asupra societatilor lor. De asemenea, invita pelerinii sa practice
rabdarea, autoabtinerea, si pietatea. Pelerinii poarta vesminte simple care inlatura distinctiile de clasa si cultura. Toate aceste acte
obligatorii de credinta pastreaza vie amintirea lui Dumnezeu si reamintesc tuturor musulmanilor ca de la Dumnezeu venim si la El ne
intoarcem.
7. CORANUL
Coranul este o finala, infalibila, directa, si completa inregistrare a cuvintelor exacte ale lui Dumnezeu, coborate de ingerul Gavriil11 si
puternic implantata in inima Profetului si Mesagerului Sau final, Muhammadp. Coranul a fost invatat si memorat de multi dintre
companionii lui Muhammadp si transmis noua prin meticulozitate orala (la inceput) si conservare scrisa (mai apoi) de-a lungul secolelor.
Cartile care au venit inaintea Coranului prin Profetii si Mesagerii lui Dumnezeu au fost, de asemneni, trimise de Dumnezeu. Prin
revelatia Coranului mesajul lui Dumnezeu a fost restaurat si clarificat. Coranul este unic prin cateva cai. Dumnezeu, Pazitorul, a pastrat
perfect Coranul l-a garantat impotriva coruptiei pana la sfarsitul vremurilor. Coranul este considerat nu numai de musulmani dar si de
istorici ai religiilor, ca fiind cel mai autentic text religios intre religiile lumii.12 Nici una dintre celelalte carti religioase nu ne-au fost
transmise in forma si limba lor originala. Unele dintre ele, ca de exemplu pergamentele care au fost revelate prin Avraam p, nu au ajuns la
noi defel. De-a lungul timpului, parti din celelalte scripturi au fost rescrise si unele parti au fost eliminate, distorsionand mesajul lor.
10 Islamul cere castitate, si interzice orice relatie sexuala premaritala.
11 Este invatat in Islam ca “spiritul Celui Sfant” este ingerul Gavriil, care nu ar trebui niciodata sa fie venerat. (Credinta in trinitate contrazice clar sufletul principiului
credintei Islamice – monoteism.)
12 Vezi Josep van Ess, “Muhammad and the Qur’an; Profecy and Revelation” in Christianity and the World Religions: Paths to Dialogue with Islam, Hinduism, and
Buddhism, editata de Hans Kung (Garden City,NY:Doubleday & Co.,1986); Si Michael Sell, Approachind the Qur’an: The Early Revelations (Ashland,OR: White Cloud
Press, 1999).
8
Dumnezeu nu a ingaduit ca aceasta contaminare sa se intample Coranului pentru ca el este cartea Lui finala catre toata umanitatea pana
in Ziua Judecatii. Nici un alt nou Profet sau Mesager nu va fi trimis. Daca Dumnezeu nu ar fi protejat Coranul, nu ar fi ajuns la noi
niciodata in forma lui originala pura. Din acest motiv, Dumnezeu nu a incredintat pastrarea Coranului13 fiintelor umane.
Divina prezervare a scripturilor mai vechi nu a fost chiar asa de critica pentru ca Dumnezeu a continuat sa trimita o succesiune de
Profeti si Mesageri catre oameni. Legea, cum a fost incorporata in aceste scripturi mai vechi nu a fost in forma sa finala si completa. Din
ordinul lui Dumnezeu, a venit Isusp cu modificari ale legii, de exemplu facand legale unele lucruri care erau ilegale inainte fara sa faca nici
o schimbare in miezul conceptului de monoteism.
O alta calitate unica a Coranului este aceea ca este un uimitor miracol el si in el. Un miracol este un fenomen care merge impotriva
legilor firii lucrurilor si demonstreaza clar directa interventie a lui Dumnezeu, Atotputernicul.
Toti Profetii si Mesagerii au adus miracole de la Dumnezeu care demonstreaza clar adevarul proclamarii Profetiei lor. Avraamp a
supravietuit, dupa ce a fost aruncat in valvataia unui foc, fara a fi atins. Moisep a ridicat toiagul sau si marea s-a departat pentru el, prin mila
lui Dumnezeu. Isus p, fiul Mariei, a atins mortii si bolnavii in stadii terminale si i-a readus la viata si la sanatate completa, cu permisiunea
lui Dumnezeu. Toate aceste miracole releva legimitatea si validitatea Profetilor si Mesagerilor p, dar aceste miracole au putut fi impartasite
doar de oamenii care chiar au fost acolo in acel timp.
In timp ce Profetia lui Muhammadp a fost in mod similar atestata de variate intamplari miraculoase, de departe cea mai importanta
dintre toate este Gloriosul Coran. Dumnezeu ii provoaca pe toti cei care se indoiesc de aut enticitatea Coranului sa produca macar un singur
capitol similar unui capitol din Coran. (Ar trebui scos in evidenta faptul ca cel mai mic capitol din Coran este compus din numai trei scurte
versete.) Acest lucru nu a fost niciodata implinit, cu toate ca au fost multi oameni de-a lungul istoriei carora le-ar fi placut sa discrediteze
Coranul si sa termine cu Islamul. Provocarea lui Dumnezeu ramane deschisa pana in Ziua Judecatii. Unul dintre miracolele Coranului este
acela ca el este culmea excelentei literare. Este cea mai elocventa proza araba existenta. Are un stil ca nici o alta lucrare in limba araba, un
stil care este inimitabil. Coranul este pentru toti oamenii si ne este disponibil in originala sa, via limba, araba, care este inca utilizata pe
scara larga in lume de milioane de oameni. Textele originale ale multor altor carti religioase au fost pierdute de-a lungul timpului si au fost
scrise in limbi care nu mai sunt vorbite in mod curent.
Nici un singur cuvant in Coran nu este cuvantul lui Muhammad p, ci toate sunt cuvintele lui Dumnezeu. De fapt, Muhammadp nici nu a
stiut sa scrie sau sa citeasca. El a recitat Coranul exact asa cum i-a fost revelat de catre ingerul Gavriil, in timp ce companionii lui, la
instructiunile sale, l-au inregistrat in scris si l-au memorat. Coranul este cuvantul direct al lui Dumnezeu. Asadar Coranul este singura carte
pe care o avem astazi care este cunoscuta a fi realizata de Dumnezeu singur. Nu exista alte versiuni ale Coranului. Cu toate ca exista multe
traduceri ale sensurilor Coranului, ele nu sunt nici pe aproape asa magnifice si frumoase precum intreg textul arab al Coranului. Aici este o
mostra a Coranului, capitolul 112 al traducerii in romana al sensului sau:
“In numele lui Dumnezeu, Cel Milostiv, Indura tor,
1. Spune: El este Dumnezeu, Cel Unic; 2. Dumnezeu este Stapanul;
3. El nu zamisleste si nu este nascut; 4. Si nu are pe nimeni egal.”
8. PROFETUL MUHAMMAD p SI TRADITIA (SUNNAH) SA
Muhammadp s-a nascut in anul 570 d.C. din onorabila genealogie a doi mari Profeti ai lui Dumnezeu, Avraam p si primul sau nascut,
Ismaelp. Muhammadp a crescut supranumit fiind Cel Demn de Incredere . La varsta de patruzeci de ani, Muhammadp a fost ales de
Dumnezeu sa fie ultimul Sau Profet si Mesager.
Sunnah se refera la zicerile, actiunile, si aprobarile tacite ale Profetului Muhammadp. Raportarile si naratiunile despre Sunnah sunt
cunoscute ca Hadith, si sunt adunate in carti bine-cunoscute. Ca si Coranul, Sunnah este inspirata de revelatiile de la Dumnezeu prin
Profetul Muhammad p. Spre deosebire de Coran, ea nu este direct, literal, cuvantul lui Dumnezeu. Invataturile au venit de la Dumnezeu
(divina revelatie) si cuvintele au fost de la Profetul Muhammadp (un exemplu pentru umanitate). Sunnah a fost, de asemeni, meticulos
prezervata.
Este obligatoriu pentru musulmani sa urmeze Sunnah Profetului Muhammadp. In Coran, Dumnezeu ordona credinciosilor sa se supuna
Mesageruluip (reprezentantului Lui). Dumnezeu spune: “ Fiti cu supunere [ascultare] fata de Dumnezeu, si fiti cu supunere fata de Trimisul
Sau si fata de diriguitorii vostri!” [Coran 4:59]
Scopul acestei vieti este de a servi si de a ne supune lui Dumnezeu. Acesta este obtinut prin urmarea invataturilor si pract icilor
Profetuluip. Dumnezeu spune: “Ati avut voi in Trimisul lui Dumnezeu o pilda frumoasa,pentru cel care nadajduieste in Dumnezeu si in
Ziua de Apoi si Il pomeneste pe Dumnezeu mereu” [Coran 33:21]
Profetulp a aratat musulmanilor cum sa performe toate actele de veneratie. El a murit la varsta de 63 de ani (in anul 632 d.C.) si a fost
inmormantat acasa la el in orasul Medina (Yathrib). El intotdeauna a felicitat si s-a despartit de companionii lui cu salutari si invocatii de
pace, care sunt recomandate pentru toti musulmanii. Intr-un secol, Islamul a impanzit trei continente, din China de-a curmezisul Asiei, de-a
lungul Africii, si in Spania in Europa.
9. PERICOLELE INOVATIEI IN ISLAM (BID’AH)
Dumnezeu a ordonat musulmanilor sa nu se divida in secte. Inovatiile si diviziunile in problemele religiei si veneratiei din Islam sunt
considerate a fi contaminari, erori, si devieri. Mai inainte devieri haine din monoteism, cum ar fi venerarea creatiei, au rezultat a fi
condamnate de Dumnezeu. (In orice caz, inovatiile in alte probleme, cum ar fi stiinta si tehnologia sa imbunatateasca viata sunt foarte
incurajate.) Dumnezeu, Cel mai Compasionant , ne-a spus, prin ultimul Sau Profet Muhammadp, cand Muhammadp se apropia de sfarsitul
13 Coranul consista din 114 capitole intr-o singura carte, spre deosebire de versiunile curente variate ale Bibliei. Crestinii Protestanti numara 66 de carti in versiunea lor si
Crestinii Romano-Catolici numara 72 de carti. Sunt inca si mai multe carti in alte versiuni.
9
vietii sale, ca El a completat religia Islamului. Musulmanii trebuie sa admita ca orice schimbare in probleme de veneratie este strict
interzisa. Nici o schimbare introdusa de umanitate, care e sub influenta lui Satana, ar fi putut adauga nimic pozitiv ci ar putea numai
contribui la degradarea completei si perfectionatei religii stabilita de Dumnezeu. Toate inovatiile in materie de religie conduc la incordare,
si toate incordarile duc spre focul Iadului. Oamenii trebuie sa nu permita nici o deviatie (aditie sau stergere), chiar asa de mici cat un grad,
in materie de veneratie.14 Daca sunt permise orice schimbari, acele devieri vor fi compuse de generatiile viitoare, si rezultaltul va fi o alta
religie fabricata de om, nu Islamul cum a fost el perfectat de Dumnezeu, Adevarul. Sa construiesti o religie folosind stilul de apropiere al
unui “car de cumparaturi” sau urmarirea oarba a oricarui lider religios este inadmisibil.
Schimbarea legii lui Dumnezeu este interzisa in Islam. Dumnezeu condemna liderii religiosi care altereaza principiile divine. Cineva
care incearca sa faca schimbari se plaseaza singur pe acelasi nivel cu Dumnezeu, comitand pacatul politeismului. Un exemplu pentru
aceasta ar fi sa se legifereze omorul de oameni inocenti. Legile lui Dumnezeu sunt perfecte si nu au nevoie sa fie “modernizate” de catre
nimeni. Dumnezeu ne permite libertatea de supunere sau nesupunere Lui prin alegerea de catre noi fie a credintei Lui fie a urma propriile
dorinte. Oricum, El ne interzice sa facem schimbari in principiile Sale religioase.
(Este interesant de notat faptul ca semiluna nu este reprezentativa religiei Islamului, deoarece Profetul Muhammadp nu a obisnuit
niciodata sa o mentioneze. Ea a fost un simbol pagan si o inovatie adusa de generatiile ce au urmat ca un simbol politic. Din nefericire, este
adoptata in mod curent si gresit considerata un simbol Islamic.)
10. ISTORIA LUI ADAMp SI A EVEI
Istoria lui Adam p si a Evei este spusa in Coran. Cu toate ca este similara in multe privinte cu ceea ce a fost gasit in ramasitele
supravietuinde ale scripturilor anterioare, unele importante principii difera.
Dumnezeu a anuntat ingerii ca avea sa puna o noua specie pe Pamant. Dumnezeu l-a creat pe Adam p, prelucrandu -l din lut. El a suflat
sufletul in Adamp, invatandu -l numele tuturor lucrurilor, si a creat-o din acelasi suflet pe sotia lui, Eva. Dumnezeu le-a permis sa stea in
Paradis cu libera vointa. Dumnezeu a spus ingerilor: “Inclinati-va lui Adam” (Ei au facut aceasta in forma respectului, nu a veneratiei).
Satana era prezent printre ingeri, desi nu era unul dintre ei. El era din neamul Jinn-ilor 15 , o rasa de fiinte posesoare de libera vointa pe care
Dumnezeu a creat-o inainte de Adamp dintr-o flacara de foc fara fum. Cand Dumnezeu le-a ordonat ingerilor si celor aflati in compania lor
sa se incline in fata lui Adamp, toti au facut asa cu exceptia lui Satana, care a refuzat din mandrie si aroganta, pretinzand a fi mai bun decat
Adamp pentru ca el a fost creat din foc, in timp ce Adamp a fost creat din lut. Intr-adevar Satana a fost primul rasist.
Satana a decazut din gratiile lui Dumnezeu. Dumnezeu, Socotitorul , l-a condamnat pentru disobedienta sa, dar Satana, cel blestemat, i-a
cerut lui Dumnezeu sa-i dea ragaz pana in Ziua Judecatii (reinvierii), pentru ca el sa-l poata face pe Adamp si pe descendentii lui nedemni.
Satana a zis: “Intr-adevar ii voi ghida in mod gresit si sigur voi trezi in ei dorinte in van”. Dumnezeu i-a garantat lui aceast ragaz ca pe o
incercare pentru umanitate. Dumnezeu cunoaste ceea ce Satana nu cunoaste. Este important de notat faptul ca Satana sub nici o forma nu ar
putea “lupta” cu Dumnezeu, pentru ca, ca orice alt lucru, el este creatia lui Dumnezeu. Satana exista numai din vointa lui Dumnezeu; el
este complet sub puterea lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu ar fi vrut ca Satana si ajutoarele sale sa existe, ei nu ar fi fost in stare sa existe
nici macar pentru o clipa.
Islamul nu ii da lui Satana nici o parte in divinitatea lui Dumnezeu. Nu ii atribuie lui nici o calitate buna sau divina. Is lamul respinge
notiunea ca Satana a mers la razboi cu Dumnezeu si a luat o treime din locuitorii Raiului cu el. Satana este un dusman declarat al
umanitatii, dar el este de abia o creatura, absolut dependent de Dumnezeu pentru existenta sa.
Desi plin de mandrie, blestemat, si cazut din gratiile lui Dumnezeu, Satana serveste unui scop. Dumnezeu a vrut ca oamenii sa aiba
libertatea de a alege intre bine si rau. El a garantat fiintelor umane o abilitate inascuta in a recunoaste Creatorul, si a se intoarce spre El.
Fiinta umana este considerata prin natura sa original buna, nascuta pura in starea Islamului (submisie). Satana si gazdele sale ordona raul si
se opun binelui, cautand sa ghideze gresit umanitatea, dusmanul lui declarat, in rau si idolatrie, departe de monoteism, justete, si pactul lui
Dumnezeu. Dumnezeu, Cel Atotintelept, invita musulmanii sa se complaca in bine si sa interzica raul. Pentru ca exercita libera vointa,
rezistand tentatiei lui Satana, oamenii pot obtine un mare nivel de onoare.
Ceea ce urmeaza este un compendiu al incercarii lui Adam si a Evei in Paradis: Ei s-au bucurat de perfecta libertate si fericire in
Paradis. Dumnezeu le-a spus sa manance din fiecare fruct al Gradinii cu placere si deliciu asa cum vroiau ei. El le-a interzis sa se apropie
de un copac, si i-a atentionat ca daca o fac, vor fi amandoi nelegiuiti. Satana a venit si i-a inselat, spunand ca Dumnezeu le-a interzis sa
manance din acel pom doar pentru ca ii va face nemuritori si vor ajunge ca ingerii. Ei au fost asadar inselati de Satana si au mancat din acel
pom.
Adam si Eva s-au simtit rusinati. Ei s-au intors catre Dumnezeu in sincera cainta si Dumnezeu, Atotiertator, Cel mai Gratios, Cel mai
Iertator, i-a iertat. Islamul refuza clar conceptul de pacat or iginal, sau notiunea ca toti oamenii sunt nascuti pacatosi din cauza actiunilor lui
Adam. Nici un om nu va indura greutati vreodata pentru un altul (pentru ca Dumnezeu este Cel Just). Toata fiinta umana este responsabila
pentru actiunile sale si este nascuta musulmana, pura si libera de orice pacat. Este important de notat ca Islamul nu plaseaza vina asupra
Evei. Amandoi Adam si Eva au avut libera vointa. Pacatul si dezobedienta lor au fost o legatura aventuroasa. Islamul respinge ideea ca
femeile sunt temperamente inselatoare sau blestemate sa poarte povara menstruatiei si durerea facerii datorita pacatului Evei.
Dumnezeu i-a indepartat pe Adam si Eva din Paradis si i-a facut sa se instaleze pe pamant. Dumnezeu le-a spus mai inainte ingerilor ca
avea sa plaseze o noua creatura pe pamant. Pamantul este acolo unde Dumnezeu, din timpul realizarii creatiei, din cunoasterea Lui mai
presus de timp, a vrut ca noi sa fim.
14 Islamul ne invata ca pentru ca un act de veneratie sa fie acceptat de Dumnezeu trebuie implinite doua conditii: Intentia trebuie sa fie mai intai si mai ales sa caute placera
lui Dumnezeu, si actul trebuie facut in conformitate cu Sunnah Profetului Muhammadp.
15 Jinn-ii au fost creati ininte de Adamp; ei au libera vointa. Jinn-ii dizobedienti sunt demoni. Ei traiesc aici cu noi intr-o maniera in care ei ne pot vedea pe noi dar noi nu ii
putem vedea pe ei decat daca ei aleg sa ni se arate. Vrajitoria, care este interzisa in Islam, este de asemeni facuta prin intermediul lor.
