articole




Concepție greșită:


Cineva ar putea spune: „Am văzut o scenă în care mâna


unui hoț era tăiată de către un membru al unei grupări islamice


dintr-o țară arabă care se afla în război. Era o scenă șocantă în


care mâna unui om era lovită cu o sabie neascuțită, motiv


pentru care a fost nevoie de mai multe lovituri pentru ca aceasta


să îi fie tăiată, iar acei oameni erau mulțumiți și strigau: «Allahu


Akbar (Allah este Prea Măreț!)»”


Răspunsul la aceasta:


Acesta este un act individual care contrazice învățăturile


Shariʻei cu privire la această chestiune. Legea islamică nu


permite tăierea mâinii în acest fel, iar fapta lor indică ignoranță


cu privire la învățăturile sale, lucru care pătează imaginea


Shariʻei islamice iertătoare! De asemenea, ei încalcă


învățăturile Shariʻei cu privire la următoarele puncte:


1. Pedepsele nu trebuie să fie aplicate în timpul


războaielor:


Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a spus în acest sens:


„Nicio mână nu ar trebui să fie tăiată în timpul


războaielor.”


(At-Tirmidhi)


Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el!) a spus:


„Chiar dacă aceasta este o pedeapsă prescrisă de


către Allah, Profetul ( صلى الله عليه وسلم) ne-a explicat că ea nu trebuie să


fie aplicată în timpul războaielor, deoarece ar putea duce la


ceva mai rău decât suspendarea sau amânarea acestora, așa


cum este, spre exemplu, aderarea hoțului la grupul care


luptă împotriva musulmanilor din cauza furiei sale, iar


acest lucru este, de asemenea, explicat în relatările lui


ʻOmar, Abu ad-Darda, Hudhaifah și alții.”


2. Oamenii nu ar trebui să se bucure atunci când


pedeapsa îi este aplicată celui vinovat:


Profetului ( صلى الله عليه وسلم) nu îi plăcea acest lucru și le-a interzis


oamenilor să se bucure atunci când pedeapsa este aplicată, chiar


dacă aplicarea acesteia este o dovadă de supunere față de Allah


Preaînaltul și de respectare a Poruncii Sale. ʻAbd Allah ibn


Masʻud (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:


„Îmi amintesc de primul om a cărui mână a fost


tăiată din porunca Profetului ( صلى الله عليه وسلم). Un hoț a fost adus în


fața lui, iar el ( صلى الله عليه وسلم) a poruncit să îi fie tăiată mâna, însă


chipul Mesagerului lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) părea a fi trist, fapt


pentru care (oamenii) l-au întrebat: «O, Mesager al lui


Allah, ți-a displăcut ca mâna lui să fie tăiată?» El ( صلى الله عليه وسلم) a


răspuns: «Sigur că mi-a displăcut, cum să nu? Nu fiți


ajutoarele lui Șeitan împotriva fratelui vostru (musulman).


Dacă este prezentat în fața judecătorului un caz care


necesită o pedeapsă, el trebuie să pună în aplicare acea


pedeapsă. Allah este Prea Iertător și iubește iertarea, „Ci să


ierte şi să miluiască (pe cei care le-au pricinuit un rău). Oare


nu voiţi voi ca Allah să vă ierte vouă? Iar Allah este Ghafūr


(Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea


sensurilor Nobilului Coran, 24:22]»”


(As-Silsilah As-Sahiha)


Aceasta este pedeapsa aplicată hoțului în Shariʻah


islamică. După cum am văzut, aceasta s-a dovedit a fi eficientă


dacă o privim dintr-o perspectivă rațională, logică și de viitor,


ajutând la protejarea societății. Acum, să vedem care este


pedeapsa pentru furt în celelalte religii.


1) Lapidarea și arderea hoțului și a întregii sale


familii:


Iosua (7:1-26): „1 Copiii lui Israel au păcătuit cu


privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi,


fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din


lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie


împotriva copiilor lui Israel (...) 10 Domnul a zis lui Iosua:


«Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? 11 Israel a


păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au


luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit


şi le-au ascuns printre lucrurile lor. 12 De aceea copiii lui


Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în


faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi


mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din


mijlocul vostru.» (...) 19 Iosua i-a zis lui Acan: «Fiule, dă


slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi


spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.» 20 Acan i-a


răspuns lui Iosua şi a zis: «Este adevărat că am păcătuit


împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am


făcut: 21 am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear,


două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de


cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt


ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este


pus sub ele.» 22 Iosua a trimis nişte oameni, care au alergat


în cort; şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan, şi


argintul era sub ele. 23 Le-au luat din mijlocul cortului, le-au


adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel şi le-au pus


înaintea Domnului. 24 Iosua şi tot Israelul împreună cu el au


luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de


aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui


şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. 25 Iosua a zis:


«Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci


Domnul azi.» Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc,


i-au ucis cu pietre 26 şi au ridicat peste Acan un morman


mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul


S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei


întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele


de valea Acor.”


2) Răstignirea până la moarte:


Evanghelia după Matei (27:37-38): „37 Şi i-au scris


deasupra capului vina: «Acesta este Isus, Împăratul


iudeilor.» 38 Împreună cu el au fost răstigniți doi tâlhari:


unul la dreapta şi celălalt la stânga lui.”


3) Moartea:


Deuteronomul (24:7): „7 Dacă se va găsi cineva care


să fi furat pe vreunul dintre fraţii lui, pe vreunul dintre


copiii lui Israel şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vândut, hoţul


acela să fie pedepsit cu moartea. Să cureţi astfel răul din


mijlocul tău.”


4) Sclavia:


Exodul (22:1-3): „1 Dacă un om fură un bou sau o


oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi


patru oi pentru oaia furată. 2 Dacă hoțul este prins


spărgând şi este lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi


vinovat de omor faţă de el; 3 dar dacă a răsărit soarele, va fi


vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce


este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca


despăgubire pentru furtul lui.”


În islam, fiecare persoană vinovată este trasă la


răspundere pentru delictul său și nimeni nu poartă vina altcuiva


și nu este pedepsit în locul lui. Allah Cel Atotputernic spune:


„(...) Şi niciun (suflet) purtător de poveri (păcate) nu


va purta povara altuia! Şi apoi la Domnul vostru se află


întoarcerea voastră şi El vă va vesti despre cele asupra


cărora aţi fost cu păreri diferite.” [Traducerea sensurilor


Nobilului Coran, 6:164]


Dacă cineva atacă o altă persoană pentru a îi fura banii


sau anumite bunuri sau dacă apelează la violență pentru a îi lua


ceva pe nedrept, acesteia îi este permis să se apere în modul pe


care îl consideră necesar, începând cu cel mai ușor și terminând


cu cel mai violent. Prin urmare, dacă o persoană se poate apăra


doar prin cuvinte, atunci nu este nevoie să îl lovească pe


atacator, iar dacă trebuie să îl lovească, nu trebuie să folosească


un băț pentru a face aceasta. Dacă ea îl poate opri pe atacator


prin tăierea unui organ, îi este interzis să îl omoare, iar dacă


uciderea este singura modalitate prin care se poate apăra, atunci


aceasta îi este permisă și nu are nicio vină pentru ea. În cazul în


care persoana care este atacată poate fugi, trebuie să o facă,


deoarece ea este obligată să se salveze în cel mai simplu și mai


rapid mod posibil. Allah Cel Atotputernic spune:


„Aşadar, celui care v-a atacat răspundeți-i întocmai


aşa cum v-a atacat el! Şi fiţi cu frică de Allah! Şi să ştiţi că


Allah este cu cei care se tem de El!” [Traducerea sensurilor


Nobilului Coran, 2:194]


Condițiile autoapărării:


1. Atacul trebuie să fie unul real.


2. Atacul trebuie să aibă loc în momentul acesteia.


Astfel, dacă o persoană este amenințată că i se va face ceva în


viitor, nu are nevoie să se apere, deoarece nu există apărare


înainte de atac. Însă, dacă atacatorul o amenință îndreptând


către ea o armă, așa cum este un pistol, de exemplu, și o


amenință cu moartea, atunci ea are dreptul să îl oprească și să


respingă atacul.


3. Trebuie să existe dovezi ale atacului, nefiind


acceptată simpla afirmație că acesta a avut loc. Dacă nu ar fi


așa, multe persoane ar folosi scuza autoapărării pentru a vărsa


sânge nevinovat.


4. Autoapărarea trebuie să fie progresivă. Mesagerul


lui Allah ( صلى الله عليه وسلم) a fost întrebat:


„«O, Mesager al lui Allah, ce să fac dacă cineva


încearcă să îmi fure banii?» El ( صلى الله عليه وسلم) a răspuns: «Spune-i să


aibă teamă de Allah.» El a întrebat: «Și dacă persistă?» El


صلى الله عليه وسلم) ) a răspuns: «Spune-i să aibă teamă de Allah.» El a


întrebat: «Și dacă persistă?» El ( صلى الله عليه وسلم) a răspuns: «Spune-i să


aibă teamă de Allah.» El a întrebat: «Și dacă persistă?» El


صلى الله عليه وسلم) ) a răspuns: «Atunci luptă! Dacă ești ucis, te vei afla în


Paradis, iar dacă îl ucizi, se va afla în Foc.»”


(Ahmad)


Exodul (22:2): „2 Dacă hoţul este prins spărgând, e


lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă


de el.”


Trebuie menționat faptul că traducerea în limba greacă


a acestui verset este diferită față de cea în limba română, ea


spunând: „2 Dacă hoţul este prins spărgând, trebuie executat


pe loc, iar cel ce l-a ucis nu va fi vinovat de omor faţă de el.”


(Αν ο κλέφτης συλληφθεί επ’ αυτοφόρω να κλέβει, θα


εκτελείται επί τόπου, κι εκείνος που θα τον σκοτώσει δεν θα


φέρει ευθύνη για το φόνο του.)


Am văzut deja nivelul de contradicție din legile făcute de


om în definirea a ceea ce este infracțiune și a ceea ce este


corect. În plus, am văzut confuzia în determinarea pedepsei


adecvate care trebuie să fie aplicată în fiecare țară și care poate


contribui la menținerea siguranței și conduce la descurajarea


infractorilor. Aceste confuzii și diferențe sunt observate, de


asemenea, în domeniul autoapărării împotriva hoților, deoarece


există unele legi care îi iau apărarea infractorului în detrimentul


victimei și altele care îi iau apărarea victimei în detrimentul


infractorului. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, se


aplică legea „Stand your ground” (Apără-ți teritoriul), care le


permite proprietarilor să folosească forța letală atunci când simt


că se află sub amenințarea unui furt. Această lege a provocat


conflicte și dezacorduri politice și juridice grave, fiind


organizate multe proteste împotriva ei. În statul american


Connecticut, un profesor a intrat în casa lui și a găsit acolo un


intrus mascat, înarmat cu un cuțit, motiv pentru care l-a


împușcat, provocându-i moartea. După aceea, s-a dovedit că


intrusul era fiul său adolescent. În ceea ce privește Regatul


Unit, domeniul autoapărării a asistat la un conflict politic și


juridic sever. Atunci când primul-ministru, David Cameron, și


Lordul Cancelar și Secretarul de Stat pentru Justiție,


Christopher Stephen Grayling, au încercat să emită o lege care


să fie mai strictă împotriva efracției, Liberty, grupul lider în


domeniul drepturilor civile, a condamnat politica, numind-o


„iresponsabilă”.


Drept dovadă, putem cita spusele Secretarului de Stat


pentru Justiție, Chris Grayling6:


„Niciunul dintre noi nu știe cu adevărat ce reacție ar avea


dacă ar suferi un furt în propria casă, niciunul dintre noi nu știe


cât de înfricoșătoare este confruntarea cu un jaf în miezul nopții


și niciunul dintre noi nu știe cu adevărat cât de oribil este


sentimentul că propria familie se află în pericol. Probabil că,


într-o asemenea situație, singurul lucru la care ne-am gândi ar fi


să îi protejăm pe cei dragi, însă, în prezent, nu sunt sigur că


legea ar fi de partea noastră. Capul familiei care acționează în


6 http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/the-burglar-isunarmed-


you-have-a-knife-so-what-do-you-do-next-


8203046.html


mod instinctiv și cu adevărat în legitimă apărare este o victimă,


nu un infractor, iar el ar trebui să fie tratat ca atare. Din această


cauză, ne vom ocupa de această chestiune o dată pentru


totdeauna. Suntem pe punctul de a schimba ceva care este


foarte important, numit «legea celor două abateri», conform


căreia cel care comite două infracțiuni violente sau de natură


sexuală grave primește în mod automat o pedeapsă pe viață!!


După ultimele alegeri, am promis că vom lua măsuri împotriva


culturii drepturilor nelimitate ale omului. Este complet absurd


că oamenii care au decis să ne atace societatea pot să se prezinte


în fața instanțelor de judecată din nou și din nou pentru diferite


infracțiuni, iar noi suntem acuzați de violarea drepturilor


omului dacă îi deportăm în țările din care provin. Știm foarte


bine că nu ne putem ocupa de această chestiune în modul în


care ne-am dori, dar nu putem continua în aceeași manieră în


care o facem acum. (...) Trebuie să ne punem în postura


bărbatului sau a femeii care a reacționat cu furie, anxietate și


frică în fața unui hoț și care nu a avut timp pentru a reflecta în


mod calm. (...) Acei oameni sunt o amenințare reală pentru


societatea noastră, iar noi trebuie să îi tratăm ca atare.”


Cele ce urmează sunt afirmațiile primului-ministru


David Cameron7:


„Noi spunem că poţi face orice atât timp cât nu este


extrem de disproporționat. (...) De exemplu, nu poți înjunghia


un hoț dacă acesta este deja inconștient, însă este adevărat că


legea ar trebui modificată astfel încât să fie în mod ferm de


partea capului familiei și a familiei sale, stabilind că, atunci


7


http://www.telegraph.co.uk/news/politics/conservative/9595589/D


avid-Cameron-when-a-burglar-invades-your-home-they-give-uptheir-


rights.html


când un hoț vă trece pragul, vă invadează casa și vă amenință


familia, ei renunță la drepturile lor.”


Un jurnalist britanic, susținător al înăspririi


pedepselor pentru furt, a spus:


„Cred că judecătorii sunt mai puțin severi atunci când


vine vorba despre infracțiunile periculoase și cred că popoarele


au eșuat în susținerea înăspririi pedepselor împotriva


spărgătorilor. Astfel, poți obține o pedeapsă strictă pentru


infracțiuni simple, precum excesul de viteză sau altele


asemănătoare, în timp ce există infracțiuni periculoase care nu


sunt pedepsite așa cum ar trebui să fie.”


Poligamia în Shariʻah islamică și în legile făcute de om


• Poligamia, amantele și schimbul de soții


• Poligamia și amantele în legile făcute de om


• Diferența dintre a doua soție și a doua amantă


• Schimbul de soții în legile făcute de om


• Poligamia în iudaism și creștinism


• Poligamia în islam


Shariʻah islamică i-a permis poligamia bărbatului într-un


cadru care păstrează stabilitatea societății și a familiei. Pe de


altă parte, legile făcute de om le-au permis bărbaților să aibă


mai multe amante și prietene într-un cadru care distruge


societatea și familia.


Vom compara în continuare poligamia din Shariʻah


islamică și multiplele amante din legile făcute de om, pentru a


vedea care legislație este în concordanță cu firea înnăscută a


omului și îi garantează femeii drepturile și demnitatea ei.


De fapt, islamul este singura religie care a stabilit în mod


clar restricții cu privire la poligamie, reducând numărul de


femei cu care bărbatul se putea căsători înainte de apariția


acestuia. În timp ce niciuna dintre celelalte religii nu specifică


sau determină numărul de soții cu care un bărbat se poate


căsători, Allah Cel Atotputernic spune:


„Iar dacă vă temeți că veţi fi nedrepți cu orfanii, luaţi


de soții pe acelea care vă plac dintre femei - două, trei sau


patru (dacă în perioada anterioară islamului – Jahiliyyah -


numărul soţiilor nu era limitat, Coranul limitează numărul


lor la patru, cu condiţia de a le asigura un tratament perfect


egal din punct de vedere material şi afectiv; dacă aceste


condiţii nu pot fi îndeplinite, se recomandă monogamia;


principiul porneşte de la o situaţie din trecut, dar el are o


valabilitate generală în etica islamică), dar, dacă vă temeți că


nu veţi fi drepți (cu ele), atunci (luaţi) una singură sau ce se


află în stăpânirea mâinilor voastre drepte (în acest context


sunt avute în vedere femeile roabe). Aceasta (este situaţia


care) vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept.”


[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:3]


În ceea ce le privește pe celelalte religii, poligamia este


permisă fără nicio restricție cu privire la numărul de femei cu


care un bărbat se poate căsători și fără nicio condiție cu privire


la modul în care soțul trebuie să se comporte în mod drept cu


ele. Înainte de a discuta poziția religiilor față de poligamie, vom


prezenta poziția legii făcute de om față de acest subiect.


Poligamia și amantele au un sens general comun și


anume faptul că bărbatul simte nevoia profundă de a avea mai


mult de o femeie din anumite motive personale specifice, iar pe


unele dintre ele le vom menționa mai târziu. Rezultatul final


este același și anume că bărbatul are fie o soție și încă o soție,


fie o soție și o amantă!


Din punct de vedere juridic, unele legi au acuzat


poligamia de faptul că aceasta contrazice comportamentul


moral, iar, în același timp, au legalizat amantele multiple și


chiar adulterul și prostituția! Astfel, dacă un bărbat se


căsătorește cu o a doua soție și guvernul descoperă acest lucru,


el se va confrunta cu un proces, deoarece guvernul va considera


cea de a doua căsătorie a lui ca fiind o infracțiune, iar el va fi


considerat a fi un desfrânat și un degenerat, fiind pedepsit cu


închisoarea.


Pe de altă parte, dacă el are o amantă pe lângă soția lui și


chiar copii nelegitimi de la ea, atunci este în regulă, el nu este


nici incriminat, nici pedepsit. Acest lucru se datorează faptului


că, în opinia lor, aceasta nu este o crimă, un desfrâu sau o


decadență morală, ci este o libertate personală și o dovadă a


unei minți deschise! Țineți minte că diferența dintre poligamie


și amantele multiple este prezența unui certificat de căsătorie,


care este asemeni unui contract ce asigură drepturile celei de a


doua soții, în timp ce lipsa acestei hârtii înseamnă că a doua


soție va rămâne doar o amantă, fără niciun drept recunoscut


oficial!


Așadar, guvernele luptă împotriva faptului ca bărbatul să


își ia o altă femeie, alta decât soția lui, fie că este a doua soție


sau a doua amantă, sau împotriva acelei hârtii sau contract care


îl leagă de cea de a doua soție, în timp ce garantează drepturile


ei asupra lui, obligându-l să le respecte? Cu alte cuvinte,


infracțiunea lui este aceea că are o relație cu o altă femeie, alta


decât soția sa, fie că este a doua soție sau a doua amantă, sau


infracțiunea lui este aceea că a semnat o hârtie (certificatul de


căsătorie cu cea de a doua soție)? În cazul în care interzicerea


poligamiei are drept scop împiedicarea bărbatului de la a își lua


o a doua soție, atunci ar trebui să îi fie interzis, de asemenea, să


își ia o amantă! De fapt, mulți bărbați din țările occidentale se


abțin de la a se căsători și preferă să își trăiască viața fără a își


lua angajamente față de nicio femeie, pentru a își putea schimba


iubita cu una nouă la fiecare câteva luni și pentru a trăi o viață


asemeni oamenilor căsătoriți (adică având relații sexuale), însă


fără nicio obligație! Așadar, luptă legile făcute de om împotriva


acestui fenomen sau acesta este considerat a fi o libertate


personală a bărbatului, care poate dormi cu un număr nelimitat


de femei?


Încă și mai grav este faptul că legile făcute de om au


legalizat prostituția ca profesie, existând multe locuri autorizate


de guvern în care unele femei pot fi închiriate pentru o oră de


orice bărbat care dorește să își înșele soția. Fiecare dintre aceste


femei obține o licență oficială din partea guvernului pentru a


practica prostituția, iar ea are un dosar fiscal și își plătește


impozitele la sfârșitul anului, asemeni oricărui alt cetățean


onorabil!


Această situație este larg răspândită în aceleași țări care


incriminează poligamia, fiind greu de găsit o stradă de-a lungul


acestora fără un bordel!


Dorim să precizăm că poligamia ar trebui să fie


considerată, de asemenea, ca fiind o libertate personală, dacă


Occidentul își dorește cu adevărat să respecte libertățile


personale, având în vedere că aceasta nu se face decât cu


consimțământul ambelor părți.


Înainte de a decide să aibă o a doua soție, bărbatul


trebuie să se gândească profund, serios și cu multă


responsabilitate la acest lucru, analizând angajamentele pe care


și le ia față de cea de a doua soție și drepturile pe care aceasta le


are asupra lui, indiferent dacă acestea sunt de natură financiară


sau juridică. Cu toate acestea, în cazul unei amante, decizia va


fi mai ușoară, având în vedere că ea va rămâne doar o amantă


care nu va avea niciun drept asupra lui, nici ea și nici copiii ei,


dacă rămâne însărcinată!


Aceasta deschide ușa către rele și corupție în cadrul


societății, deoarece îl împinge pe bărbat să treacă de la o amantă


la alta cu unicul scop de a se distra. De fiecare dată când obține


ceea ce dorește de la o amantă, el începe să caute o alta sau, cu


alte cuvinte, o altă victimă ale cărei sentimente și emoții vor fi


manipulate și al cărui viitor va fi distrus! Un astfel de bărbat nu


s-ar abține de la a o minți pe amanta sa spunându-i că el vrea să


se căsătorească cu ea și așa mai departe, însă ceea ce îl


împiedică să facă acest lucru este guvernul, care nu permite


poligamia, sau că se va separa de soția lui pentru a se căsători


cu ea. Însă, dacă el și-a mințit și înșelat soția, ce anume l-ar


împiedica să își mintă și să își înșele amanta?!


Trebuie precizat faptul că a avea o amantă aduce cu sine


dezavantaje chiar și pentru bărbat, deoarece acesta va avea o


viață nefericită și va trăi ca un criminal, ascunzându-se de toată


lumea pentru ca soția lui să nu îl vadă cu ea sau să audă de la


altcineva de relația lui. Acest comportament arată în mod clar


că este greșit ceea ce face, deoarece, dacă ar fi fost un lucru


bun, nu ar fi încercat să îl ascundă! Acest fapt aduce cu sine


dezavantaje și pentru femeie, deoarece ea a acceptat să fie


amanta unui bărbat însurat și nu va fi considerată niciodată


egală cu prima lui soţie, ea însăși considerându-se a fi inferioară


din cauza faptului că trăiește cu un bărbat care nu este soțul ei,


ci este cel al unei alte femei. Prin urmare, ea nu va trăi o viață


normală cu el, nici în privat, nici în public, deoarece nu se va


putea bucura de plimbările alături de el din teamă că vor fi


văzuți împreună, ca să nu mai vorbim de lipsa ei de stabilitate


psihologică și emoțională pe care o provoacă sentimentul că


iubitul ei o va părăsi atunci când se va plictisi de ea.


Un alt lucru căruia legile făcute de om nu i-au acordat


atenție sau pe care au încercat să îl ignore este faptul că


poligamia este mai mult în interesul femeii decât în cel al


bărbatului, deoarece numărul de femei din lume este mai mare


decât cel al bărbaților din următoarele motive:


1. Nașterile: numeroase statistici internaționale indică


faptul că numărul mediu de nașteri de copii de sex feminin îl


depășește pe cel de nașteri de copii de sex masculin.


2. Rata de deces: rata de deces din rândul bărbaţilor este


foarte ridicată din cauza războaielor violente care au avut loc


de-a lungul timpului, precum Primul și cel de Al Doilea Război


Mondial. În plus, majoritatea victimelor provocate de


accidentele din trafic par a fi bărbați, iar rata mortalității la


vârste mai mici este mai ridicată la bărbați decât la femei.


3. Abținerea bărbaților de la căsătorie, deoarece ei nu


doresc să își asume obligațiile pe care le presupun căsătoria și


formarea unei familii sau din cauza homosexualității ori a


monahismului, în unele comunități creștine mulți oameni


alegând celibatul și refuzând să se căsătorească.


4. Închisoarea: în care numărul deținuților este mai


mare decât cel al deținutelor.


Din cauza tuturor acestor motive, este greu ca o femeie


să își găsească un soț cu care să își împartă viața.


Prin interzicerea poligamiei, legile făcute de om au


obligat multe femei să accepte să devină doar amante pentru a


putea avea un bărbat lângă ele, chiar dacă acel bărbat este soțul


unei alte femei! Mai degrabă, legile făcute de om ar trebui să


legalizeze poligamia și să le lase femeilor libertatea de a alege,


având în vedere că o căsătorie nu este încheiată decât prin


consimțământul reciproc. De fapt, criminalizarea poligamiei


încalcă libertatea indivizilor pentru care luptă aceleaşi țări.


De exemplu, dacă cineva i-ar spune uneia dintre acele


femei care nu își pot obține un soț și dorește să se căsătorească


cu un bărbat deja căsătorit, indiferent dacă este creștină,


evreică, musulmană sau budistă, că poligamia este inadecvată


din punct de vedere moral și că ea ar trebui să rămână mai bine


virgină, fără un soț, și ar trebui să fie lipsită de dreptul de a trăi


o viață normală, la fel ca orice altă femeie căsătorită, sau dacă iar


spune că este mai bine pentru ea să devină amanta unui


bărbat căsătorit, iar după ce el o va părăsi, ea va trebui să își


caute un alt partener căsătorit, iar ea va trebui să își petreacă


viața în acest fel, răspunsul ei ar fi: „De ce îți bagi nasul în


viața mea personală? Ce este în neregulă cu tine? Nu este


problema ta! Dacă nu accepți poligamia sau o consideri


nepotrivită, atunci acest lucru este problema ta. Nu ai


dreptul să îți impui opinia în fața altor persoane care au


opinii diferite. Astfel, cel care dorește să se căsătorească cu


o a doua soție, o poate face, și cel care nu dorește poate avea


doar o singură soție!”


Un fenomen extrem de comun în multe țări dezvoltate


este cel al schimbului de soții (swing), în care doi bărbați fac


schimb de soții și fiecare întreține relații sexuale cu soția


celuilalt, sau unul dintre ei întreține relații sexuale cu soția sa și


cu soția celuilalt bărbat în acelaşi timp. După aceea, celălalt


bărbat întreține relații sexuale cu soția sa și cu soția celuilalt


bărbat în același timp.


Potrivit multor persoane căsătorite, motivul pentru care


fac acest lucru este dorința de schimbare și diversitate sexuală,


considerându-l o modalitate de apropiere și consolidare a


relațiilor dintre prieteni. Scriitorul Curtis Bergstrand a precizat


în cartea sa, „Schimbul de soții în America”, faptul că acest


obicei a luat naștere în America printre piloții de pe avioanele


de luptă, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, pe când


ratele de deces din rândul piloților erau foarte mari, iar aceștia


au format un fel de comunitate specială pentru ei, urmărind


consolidarea relațiilor dintre familiile lor. Astfel, piloții aveau


grijă de soțiile celor morți sau declarați pierduți, iar această


grijă implica latura emoțională și sexuală, de asemenea. Una


dintre formele de schimb de soții, care a început să apară și să


se răspândească în rândul persoanelor căsătorite din societatea


americană civilă, este cunoscută sub numele de „cluburi de


chei”, în care bărbații aruncă cheile caselor lor pe podea, iar


apoi fiecare soție ia o cheie la întâmplare și își petrece acea


noapte cu proprietarul acesteia.8


Pe data de 15 septembrie a anului 2011, a fost publicat


pe pagina web a canalului de știri CNN că numărul de persoane


căsătorite care practică schimbul de soții a ajuns la aproximativ


15 milioane! Acum, există organizații globale care încurajează


fenomenul schimbului de soții și organizează excursii și


petreceri speciale unde acesta poate fi practicat. Bărbații nu au


voie să intre decât dacă vin însoțiți de soțiile lor, spre deosebire


de femei, cărora li se permite intrarea chiar dacă vin fără soți. În


acele cluburi există camere special amenajate în care un bărbat


poate întreține relații sexuale cu soția altui bărbat, iar după ce


termină, poate întreține relații sexuale cu soția unui alt bărbat și


așa mai departe. Același lucru este valabil și pentru soția lui, ea


8 Schimbul de soții în America: Dragostea, Sexul și Căsătoria în


secolul al XXI-lea, de Curtis R. Bergstrand, Jennifer Blevins Sinski


putând întreține relații sexuale cu mulți bărbați căsătoriți, unul


câte unul!


Desigur, în legile făcute de om, schimbul de soții nu este


considerat a fi o infracțiune, ci o libertate personală și sexuală.


Astfel, gestul pilotului care are grijă de soția colegului său mort


și îi îndeplinește dorințele sexuale și emoționale este considerat


adecvat din punct de vedere moral, însă atunci când vine vorba


despre poligamie, aceasta este considerată a fi o infracțiune!


Așadar, dacă un pilot căsătorit se căsătorește cu soția unui alt


pilot mort pentru a avea grijă de ea, el va fi considerat un


criminal și va fi pedepsit cu închisoarea pentru infracțiunea de


poligamie!


Toţi Profeţii din Biblie au avut mai mult de o soţie, ca de


exemplu: Profetul Solomon (Regele Solomon), David, Avraam,


Iacov și alții (Pacea fie asupra lor!) sunt înregistrați în Biblie ca


având mai multe soții.


1 Regi (11:3): „(Profetul Solomon) A avut de neveste


şapte sute de crăiese împărătești şi trei sute de țiitoare; şi


nevestele i-au abătut inima.”


Deuteronomul (21:15): Dacă un om, care are două


neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă (...)”


Exodul (21:10): „Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va


scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte


şi din dreptul ei de soţie.”


Nu există nici măcar o singură propoziție în Biblie, nici


în Vechiul și nici în Noul Testament, care să menționeze


interzicerea poligamiei sau care să specifice numărul maxim de


soții permis! Unul dintre textele care demonstrează prezența


poligamiei în Noul Testament este următorul:


1 Timotei (3:1): „1 Adevărat este cuvântul acesta:


«Dacă râvnește cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.»


2 Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei


singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste,


primitor de oaspeți, în stare să îi învețe pe alţii (...) 12


Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi


cârmuiască bine copiii şi casele lor.”


Din acest text, aflăm că poligamia le este permisă


tuturor bărbaților, cu excepția celor care doresc să fie


diaconi sau membri ai eparhiei.


Scriitoarea Matilda Joslyn a afirmat în cartea ei,


„Femeile, Biserica și statul”9:


„Nu este clar din cuvintele lui Pavel cu privire la


calitățile unui episcop, printre care aceea conform căreia el


trebuie să fie căsătorit cu o singură femeie, că poligamia era


permisă de Biserică, iar acest lucru avea aprobarea


apostolilor lui Isus Hristos?! Dacă este astfel, atunci de ce,


în zilele noastre, sunt adoptate măsuri diferite, altele decât


cele pe care apostolii le-au aprobat?!”


Unii creștini citează câteva texte din Noul Testament


pentru a dovedi interzicerea poligamiei, precum:


Evanghelia după Marcu (10:2-12): „2 Au venit la El


fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă îi este


9 Matilda Joslyn Gage, „Femeile, Biserica și statul”, Capitolul al


VII-lea, Poligamia, pagina 404


îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta. 3 Drept răspuns, El


le-a zis: «Ce v-a poruncit Moise?» 4 «Moise», au zis ei, «a


dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire şi s-o


lase.» 5 Isus le-a zis: «Din pricina împietririi inimii voastre


v-a scris Moise porunca aceasta. 6 Dar de la începutul lumii


„Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. 7


De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi


de nevasta sa. 8 Şi cei doi vor fi un singur trup.” Aşa că nu


mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 9 Deci, ce a împreunat


Dumnezeu, omul să nu despartă.» 10 În casă, ucenicii L-au


întrebat iarăși asupra celor de mai sus. 11 El le-a zis:


«Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă


preacurvește faţă de ea; 12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul


şi ia pe altul de bărbat preacurvește.»”


Evanghelia după Luca (16:14-18): „14 Fariseii, care


erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi


îşi băteau joc de El. 15 Isus le-a zis: «Voi căutaţi să vă arătaţi


neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte


inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o


urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea şi prorocii au


ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției


lui Dumnezeu se propovăduiește; şi fiecare, ca să intre în ea,


dă năvală. 17 Este mai lesne să treacă Cerul şi Pământul


decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. 18


Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurvește;


şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei


preacurvește.»”



Articole recente

Islam este O Introduc ...

Islam este O Introducere despre Islam si Principiile sale

Mesajul Adevărat al l ...

Mesajul Adevărat al lui Iisus Hristos ÎN CORAN ȘI BIBLIE

ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE ...

ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE LA PROBLEMELE DE SEX ȘI INTIMITATE AM RĂSPUNS 1 (VEDERE ISLAMICĂ)