Note de la autor (1) Citatele din Biblie sunt preluate din versiunea standard revizuită (VSR), copiate din limbile originale fiind versiunea stabilită (King James Version) AD 1611, revizuită AD 1881-1885 şi AD 1901, revizuită şi AD 1946 - 1952, şi a doua ediţie a Noului Testament AD 1971, publicată de Wm. Collins Sons & Co, Ltd. pentru Societatea Biblică din Canada. 1835 Yonge St, Toronto 7, Ontario, Canada. Alte versiuni sunt indicate suficient. (2) Expresia „Pacea lui Allah fie asupra lui!” a fost un salut obişnuit, utilizat de către toţi Profeţii lui Allah (Dumnezeu). Acesta este, prin urmare, utilizat ca un salut de respect care urmează să fie acordat fiecărui profet atunci când numele său este menţionat. (3) NT - Prescurtarea pentru Noul Testament (4) VT - Prescurtarea pentru Vechiul Testament


4


DEDICAŢIE Dedic această lucrare de cercetare umilă lui Dumnezeu, pentru înţelepciunea pe care mi-a dăruit-o. Apoi soţiei mele, Nenet, ajutorul meu mult iubit, cu o inimă mare, mamă grijulie a copiilor noştri. Ea este o femeie virtuoasă, cu frică dDumnezeu. Şi pentru toţi copiii mei pentru entuziasmul şi sprijinul lor, pentru vecinii şi rudele mele pentru loialitatea lor, şi în memoria părinţilor mei care au suferit din cauza slăbiciunilor mele dar au revărsat asupra mea afecţiune şi toleranţă. În cele din urmă o dedic tuturor prietenilor si cunoştinţelor mele, pentru cuvintele lor frumoase de încurajare şi sprijinul necondiţionat în publicarea acestei cărţi. M. A. C. Cave 15 August


5


MULŢUMIRI Cu toată smerenia, sunt recunoscător pentru binecuvântările lui Dumnezeu, care mi-a oferit şansa de a scrie această carte, făcând astfel din scopul meu drag o realitate. Îi rămân dator Dr. Maneh AL-Johani, Secretar General al Adunării Mondiale a Tineretului Musulman (WAMY) pentru publicarea acestei lucrări de cercetare. Aduc sincere mulţumiri tuturor persoanelor care m-au ajutat cu detaliile tehnice ale acestei lucrări. Aduc recunoştinţa mea sinceră faţă de toţi cei care au lucrat conştiincios şi sincer pentru a scoate această publicaţie. Fie ca Atotputernicul Dumnezeu, prin Mila Sa infinită, să reverse binecuvântările Sale asupra lor. Amin În Evanghelia lui Ioan (8:40) din Biblie, Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.”


6


Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios: „Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El 1-a făcut din lut şi apoi i-a zis lui «Fii» şi el a fost.” [Coran, 3:59] Această carte discută despre Unicitatea lui Dumnezeu, natura şi rolul lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!), conform Scripturilor şi îşi doreşte eliminarea conceptului de Dumnezeu Întrupat şi de Sfânta Treime, care nu îl discreditează pe Isus, ci doar îl plasează pe Dumnezeu în Poziţia Sa înaltă, unică şi de neegalat, ca singur Zeu demn de adorare. Isus Hristos (Pacea lui Allah fie asupra sa!) nu este Dumnezeu, ci un mare Profet şi Trimisul lui Dumnezeu!


7


CUPRINS ● PREFAŢĂ ● INTRODUCERE ●RAPOARTE SPECIALE MEDIA DIN MAREA BRITANIE ● CREŞTINII ● DOCTRINA SFINTEI TREIMI ● CUMS-A TRANSFORMAT SFÂNTA TREIME ÎNTR-O DOCTRINĂ CREŞTINĂ ● FACTORI CARE AU INFLUENŢAT SFÂNTA TREIME ● JUSTIFICAREA SFINTEI TREIME DE CĂTRE TRINITARIENI ● DOCTRINA SFINTEI TREIMI NU A FOST PREDATĂ PRIMILOR CREŞTINI ● PREDICĂ BIBLIA DOCTRINA SFINTEI TREIMI?


8


● RESPINGEREA DOCTRINEI SFINTEI TREIMI DE CĂTRE CREŞTINII MODERNI ●ÎNVĂŢĂTURILE PROFEŢILOR LUI DUMNEZEU ●CE SPUNE BIBLIA DESPRE DUMNEZEU ŞI ISUS (PACEA LUI ALLAH FIE ASUPRA SA !) ● CE SPUNE CORANUL DESPRE DUMNEZEU ● EVIDENŢE BIBLICE ALE DOCTRINEI SFINTEI TREIMI ● ARGUMENTE SUPLIMENTARE CARE DEZMINT DOCTRINA SFINTEI TREIMI ● APROBĂ ISUS CONCEPTUL DE SFÂNTUL DUH ? ● CE ESTE CORANUL ŞI CE SPUNE DESPRE ISUS (PACEA LUI ALLAH FIE ASUPRA SA!) ŞI MAMA SA ● O POVESTE CIUDATĂ


● AVERTISMENT PENTRU CEI CARE ÎMPIEDICĂ MESAJUL LUI DUMNEZEU


9


Prefaţă


Această publicaţie, „Este doctrina


Sfintei Treimi inspirată divin?” ar trebui


să servească drept hrană pentru gândirea


fiecărei persoane înţelepte şi cea a


adepţilor creştinismului modern.


Conceptul de Sfânta Treime a uimit


toate cultele creştine. Deşi domnul MAC


Cave a fost un creştin care a crezut în


Sfânta Treime înainte, odată cu


cercetarea originii acestei doctrine, el a


descoperit, spre uimirea sa, că aceasta a


fost o creaţie târzie, concepută şi


proiectată de către diverşi scriitori şi


gânditori creştini.


10


Dl. M. A. C. Cave acumulează dovezi care demonstrează că Trinitatea nu este altceva decât o doctrină inventată de om, care eşuează în a fi o revelaţie de la Dumnezeu. Ulterior, această doctrină croită şi-a pierdut direcţia, pe contul construirii contradicţiilor şi s-a dovedit spinoasă în rândul ierarhiei creştine în general, şi în special a clerului, care încearcă să o sprijine.


Este inacceptabil ca o persoană cu gândire corectă să sprijine această dogmă în ciuda tuturor defectelor sale. Omul fiind raţional, ar trebui să fie mai critic în ceea ce priveşte problemele ce ţin de aspectul spiritual, care sunt vitale pentru viaţa lui. El ar trebui să încerce să privească şi la celelalte scripturi religioase pentru un adevăr convingător.


11


Iar el nu ar trebui să accepte să fie o victimă a mulţumirii de sine şi a credinţei oarbe, la fel ca şi în trecut. Încercaţi să reflectaţi asupra versetelor Scripturii. Fac apel la cititori să examineze această carte cu o gândire imparţială şi cu o inimă deschisă spre adevăr, deoarece aceasta este singura cale care poate conduce la decizia corectă care modelează viaţa în această lume şi în lumea de Apoi.


12


Introducere Nimic nu ofensează mai mult creştinii ca punerea sub semnul întrebării a doctrinei Sfintei Treimi, izvorul credinţei lor. Din moment ce am crescut ca un creştin, ştiu foarte bine că va răni, cu siguranţă, un adept devotat al creştinismului. Dar să împrumuţi un ochi orb cuiva când ştii foarte bine adevărul, este nedrept, deoarece suntem obligaţi de poruncile lui Dumnezeu să-i ghidăm pe cei duşi în eroare de o doctrină falsă. Cunoaşterea adevărului este un drept fundamental al fiecărui individ, care îl va duce pe calea cea dreaptă.


Este un fapt cunoscut, că omul a fost creat ca o fiinţă raţională. Prin urmare, el posedă capacitatea raţiunii. Asociat cu acesta, omul are întotdeauna înclinaţia pentru căutarea adevărului. De aceea, ca individ, este de aşteptat ca el să motiveze lucrurile obiectiv în toate cuvintele şi acţiunile sale pentru a-şi atinge scopul. Mai mult, el a fost completat cu libertatea de a alege care-i permite să se adapteze într-o societate civilizată. Este la fel de adevărat că nimeni nu are dreptul să-l forţeze să accepte chiar şi adevărul. Cu toate acestea, este o dovadă de aroganţă şi încăpăţânare din partea unei persoane raţionale să respingă adevărul. Oamenii cu principii nu numai că susţin adevărul, fie el un adevăr amar,


13


dar de asemenea, sunt gata să apere adevărul în orice circumstanţe, chiar cu preţul sacrificiului propriei lor vieţi. Sfânta Treime este atât de adânc înrădăcinată în rândul creştinilor, încât rareori poate cineva să ia în considerare implicaţiile unui Dumnezeu „trei-în-unul”. Deşi originile sale provin din credinţa păgână, majoritatea nu pun niciodată la îndoială veridicitatea acestei doctrine, nerealizând că aceasta este creată de om şi nu insuflată de către Dumnezeu. Doctrina Sfintei Treimi presupune: ● „Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu şi împreună, nu exclusiv, ei formează un singur Dumnezeu. Sfânta Treime este coeternă, fără început sau sfârşit, şi coegală.” Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) este considerat de trinitarieni ca având două naturi - umană şi divină. El este considerat fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu întreg, fiind a doua persoană a Dumnezeirii din doctrina Sfintei Treimi.


Cu toate acestea, în această carte, cititorii vor descoperi că unele adevăruri revelate au fost în mod deliberat pervertite de către gânditorii creştini, cărturari, teologi, scriitori, evanghelişti şi biserici, cu scopul de a


14


susţine afirmaţia lor de doctrină a Sfintei Treimi de „inspiraţie divină”. Cu mult timp în urmă, Profetul Ieremia (Pacea lui Allah fie asupra lui!) a avertizat oamenii despre corupţia făcută de cei care predică religia lui Dumnezeu. El spune: „Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.” (Ieremia 8:8, Biblia) În ceea ce priveşte conceptul fals de cult, Profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) ne repetă avertismentul dat de profetul Isaia (Pacea lui Allah fie asupra lui!), dar oamenii sunt într-adevăr nepăsători. El spune: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15:8-9, Noul Testament). Decizia de a mă angaja în această aventură, a izvorât din căutarea adevărului despre conceptul de Sfântă Treime. Cercetarea nu a fost limitată doar la Scripturi ci, de asemenea, la tratate şi articole ale unor savanţi religioşi. Unele dintre lucrările lor s-au dovedit senzaţionale şi au primit aprobarea cultelor creştine.


15


Cercetarea a fost efectuată cu o minte deschisă, având în vedere credinţa mea anterioară în doctrina Sfintei Treimi. De fapt, ideea a fost căutarea de dovezi concrete pentru a dovedi autenticitatea acesteia, şi nu invers, având în vedere că aceasta îşi avea originea de la Dumnezeu. În plus, pentru a fi obiectiv, am folosit orice material de referinţă pe care am putut să pun mâna. Într-adevăr, a fost un efort de căutare a sufletului din partea mea, să cântăresc dovezile care se adunau. Din păcate, pe măsură ce cercetarea progresa, doctrina Sfintei Treimi era primită de generaţii ca adevăr final devenit muribund. Având rezultatul în favoarea sa, inima mea s-ar fi luminat. Cu toate acestea, spre uimirea mea, am găsit-o greşită. Această doctrină a fost inventată de oameni pentru a servi interesele lor egoiste. Astfel, toate cererile anterioare s-au dovedit a fi absolut false. Doctrina Sfintei Treimi nu numai că este împotriva învăţăturilor profeţilor lui Dumnezeu, ci, de asemenea, este o insultă la adresa intelectului uman, deoarece este contrară raţiunii şi nu poate fi găsită nicăieri în Biblie. În cele din urmă, adevărul amar este că demolează doctrina Sfintei Treimi şi cea a întrupării, împreună cu toate credinţele aferente. Să-l adori pe Dumnezeu în conformitate cu îndrumările pe care El le-a revelat, înseamnă să le respingi pur şi simplu.


16


Eliminarea conceptului de Dumnezeu Întrupat şi de Sfânta Treime nu îl discreditează pe Isus, ci doar îl plasează pe Dumnezeu în poziţia Sa înaltă, unică şi de neegalat, ca singur Zeu demn de adorare. Isus Hristos nu este Dumnezeu, ci un mare profet şi Trimisul lui Dumnezeu! Invit pe toată lumea să caute adevărul în lucrarea mea, care poate să deschidă inimile celor care tânjesc după mântuire. „Dumnezeul nostru! Prin această lucrare ne-am străduit să transmitem sensul corect al mesajului tău omenirii. Domnul nostru, presară binecuvântările Tale şi ghidează-i la Adevăr. Ori de câte ori am greşit, te rugăm să ne ierţi şi să protejezi oamenii de neajunsuri! Amin.” Rapoarte special media din Marea Britanie Sondaj şoc al episcopilor anglicani


Unde de şoc au lovit întreaga Anglie şi lume creştină atunci când un raport în Daily News din Marea Britanie sub titlul: „Sondaj şoc al episcopilor anglicani” a raportat că mai


17


mult de jumătate dintre episcopii anglicani din Anglia sunt de acord că: „Creştinii nu sunt obligaţi să creadă că Isus Hristos a fost Dumnezeu”. Sondajul realizat de 31 din 39 de episcopi anglicani, neagă divinitatea şi învierea lui Isus astfel, sfâşiind până la anularea completă a două dintre cele mai fundamentale doctrine creştine. Ei atribuie aceste concepte vechi, inexactităţilor din Biblie. Nu e Dumnezeu, dar e „Agentul Suprem al lui Dumnezeu” Raportul confirmă mai departe că 19 din 31 de episcopi sunt de acord că: „Ar fi fost suficient ca Isus să fie văzut ca Agent Suprem al lui Dumnezeu.” AŞADAR, MAI MULT DE JUMĂTATE DINTRE EPISCOPII ANGLICANI SE ABSOLVĂ DE BLASFEMIE ŞI ÎL PRIVESC PE ISUS CA FIIND DOAR UN MESAGER. Episcopul Jenkins critică doctrinele fundamentale creştine


Într-un interviu pentru „CREDO”, un program religios de weekend al unei televiziuni londoneze, noul


18


numit episcop de Durban, profesorul rev. David Jenkins, care este al patrulea episcop în clasamentul Bisericii Anglicane, şi-a justificat atacul său cu baza şubredă pe care stă întreaga structură a creştinismului. Doctrinele creștine fundamentale, divinitatea şi învierea lui Isus, au fost lovite de episcop, explicând că evenimentele misiunii timpurii ale lui Isus „Nu au fost strict adevărate, dar au fost adăugate poveştii lui Isus de către primii creştini pentru a-şi exprima credinţa lor în el ca Mesia.” Acest concept despre Dumnezeu şi Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) este împărtăşit de către toţi apostolii, primii creştini, savanţii creştini antici şi moderni, gânditori, scriitori şi chiar de către creştinul obişnuit. Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) spune în (Matei 4:10 Noul Testament): „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti...” În (Ioan 17:3) spune: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu .” Din nou spune în (Ioan 20:17): „... şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”


19


Nu sunt aceste afirmaţii destul de clare? Cum a ajuns Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) să fie acceptat ca Dumnezeu? Acum, vine întrebarea de un miliard de dolari: „Este doctrina Sfintei Treimi inspirată divin?” Creştinii Aproape un miliard de oameni din întreaga lume continuă să creadă şi să practice doctrina Sfintei Treimi în timp ce un număr dublu, dacă nu mai mult, o resping pur şi simplu din motivul că aceasta nu este biblică, dar este, de asemenea, eronată, fără temei, fără sens, respingătoare şi contrară raţiunii. Conform lui Bamber Gascoigne, în cartea sa „Creştinii”:


În primii cincizeci de ani din ceea ce noi numim astăzi era creştină, nu găsim în nici un document un cuvânt despre Hristos sau despre adepţii săi. În următorii cincizeci de ani, creştinii au scris cele mai multe dintre cărţile care astăzi alcătuiesc Noul Testament. Dar încă nici un cuvânt, cu o mică excepţie, de la un scriitor din afară. Iar apoi, în secolul al doilea, autorii romani au început sa comenteze:


20


„Există un grup, urât pentru urâciunile lor, numit creştini de către popor. Christus, de la care vine numele, a suferit pedeapsa extremă în timpul domniei lui Tiberius, de mâinile unuia dintre agenţii noştri, Pilat din Pont.” (Tacitus) „Creştinii sunt o clasă de oameni vânduţi unei superstiţii noi şi rele.” (Suetonius) „Săracii nefericiţi sunt convinşi că vor fi nemuritori şi vor trăi pentru totdeauna, prin adorarea sofistului răstignit şi prin traiul după legile sale. De aceea, ei dispreţuiesc lucrurile lumeşti, considerându-le proprietate comună. Ei primesc această doctrină prin tradiţie, fără nici o dovadă clară. Deci, dacă orice şarlatan sau jongler vine printre ei, el dobândeşte rapid avere prin impunerea sa asupra acestor oameni simpli.” (Lucian)


Cu toate acestea, creştinismul a înflorit şi a devenit o mare religie dar învăţăturile creştinismului modern aşa cum le ştim astăzi, sunt diferite de ceea ce Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) a predicat discipolilor săi. Diferite doctrine ale creştinismului, cum ar fi Sfânta Treime a fost dezvoltată mai târziu. Începuturile sale au loc în timpul domniei împăratului Constantin cel mare (Niceea) şi este dezvoltată ulterior într-o dogmă integrală în timpul împăratului Teodosie în anul 381 d.hr. Ce ciudat! De atunci, creştinismul s-a împărţit în diferite secte fiind greu acum să recunoşti adevărata credinţă creştină. Dar orice ar fi, în contextul


21


actual, nici una nu se proprie de învăţăturile originale ale profeţilor. Ei îşi bazează învăţăturile lor pe Biblie, care este obiectul unei revizuiri continue. Numai Dumnezeu ştie când creştinii vor fi capabili să producă o versiune corectă a propriei lor scripturi. (Biblia) Oricine se poate mira de numărul de versiuni ale Bibliei puse în circulaţie astăzi. Fiecare este diferită de celelalte, însă fiecare pretinde a fi versiunea originală. Fiecare declară lumii că biblia lor este inspirată divin. Se folosesc de referinţa din Biblie (II Timotei 3:1, Noul Testament), care spune:


„Toată scriptura este inspirată de Dumnezeu…” Dar ceea ce creştinii nu înţeleg este că, „în mod substanţial conţinerile Bibliei lor, nu sunt scripturi, ci doar poveşti, însemne, evenimente şi tradiţii.” Problema devine mai complexă atunci când ajungem să aflăm că unele versiuni ale Bibliei conţin mai multe cărţi decât altele. Versiunea Ortodoxă (OVC), conţine 86 de cărţi; Versiunea Carismatică (CV), conţine 76 de cărţi; Versiunea Romano-Catolică (RCV), conţine 73 de cărţi iar toate Versiunile Protestante conţin 66 de cărţi incluzând Noua Traducere mondială a Sfintei Scripturi [1984] (NW), folosită de Martorii lui Iehova şi alte versiuni precum King James [1611-1942] (KJ), American Standard [190-1944] (AS), Standard Revizuită [1971] Second Edition (RS) Biblia Ierusalim [1966] (JB),


22


Biblia Vestea Bună – Versiunea de astăzi în limba engleză [1976] (TEV), Biblia Sfântă (1954: printată în 1956), Ronald A. Knox (Kx), Noua Versiune Internaţională (NIV), şi nenumărate alte versiuni. Mai mult de atât, cum rămâne cu acuzaţiile revizorilor distinşi ale Bibliei din Versiunea Standard Revizuită (RS), ediţie revizuită în 1952 şi pentru Noul Testament, ediţia a doua din 1971, de către Wm. Collins Sons & Co Ltd, publicată de Societatea Biblică din Canada, care menţionează în prefaţa sa: „Cu toate acestea, versiunea King James are greşeli grave... aceste greşeli sunt atât de multe şi atât de grave încât să solicite revizuirea traducerii în limba engleză.” sau „Versiunea King James a Noului Testament a fost bazată pe un text grecesc, care a fost marcat de greşeli.” Cum rămâne cu acuzaţiile Martorilor lui Iehova, publicate în ediţia din septembrie 1951 a revistei „Treziţi-vă”, care menţionează: „Biblia are 50.000 de erori” Şi, cum e dacă spun, contrar convingerilor noastre, că „nici unul dintre scriitorii celor 4 evanghelii nu au fost discipoli ai lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui! ).” În (Luca 6:14-16 şi Marcu 3:17, Noul Testament), găsim numele celor doisprezece ucenici numiţi de către Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!). În timp ce numele de Matei şi Ioan sunt incluse, numele de Marcu, Luca şi Paul nu sunt menţionate.


23


Cu toate acestea, din citatele următoare, veţi descoperi că cele două Evanghelii atribuite lui Matei şi lui Ioan, respectiv, au fost scrise de terţe persoane. Citiţi reproducerile versetului din (Matei 9:9, NT): „De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: «Vino după Mine.» Omul acela s-a sculat şi a mers după El.” Şi în (Ioan 21:24, NT): „Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.” În primă instanţă, scriitorul doar relatează ce s-a întâmplat între Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) şi Matei, în timp ce în a doua instanţă, este evident că pronumele „Noi”, stă ca scriitor. Să ne gândim acum la ceea ce doi învăţaţi creştini afirmă despre crearea Bibliei:


„Un copist ar pune uneori, ceea ce nu a fost în text, ci ceea ce el a învăţat că ar fi. El va avea încredere într-o memorie nestatornică, sau va face textul în acord cu punctele de vedere ale şcolii de care a aparţinut. În plus faţă de versiunile şi citatele de la Sfinţii Părinţi, era cunoscută existenţa a patru mii de MSS (manuscrise) greceşti ale


24


Noului Testament. Drept urmare, varietatea lecturii este considerabilă.” „Astfel, Evangheliile au fost create, ceea ce reflectă în mod clar concepţia nevoilor practice ale comunităţii pentru care au fost scrise. Materialul tradiţional a fost folosit în ele, dar nu a existat nici o ezitare în modificarea acestuia sau pentru adăugiri la aceasta, sau în eliminarea a ceea nu se potriveşte cu scopul scriitorului.” Doctrina Sfintei Treimi


Doctrina Sfintei Treimi consideră existenţa unui singur Dumnezeu în trei Persoane. Fiecare dintre cele 3 persoane este fără de început, existând dintotdeauna şi pentru eternitate. Fiecare parte este Atotputernică, nici mai mare, nici mai mică decât cealaltă, fiecare spune că este un Dumnezeu complet în orice sens al cuvântului, care include atributele lui Dumnezeu şi toate părţile sunt egale în timp, poziţie, putere şi cunoştinţe. Această doctrină constituie baza şi pilonul credinţei creştine susţinută de aproape toate cultele creştine. Cu toate acestea, doctrina Sfintei Treimi nu este inspirată de către Dumnezeu, ci este o dogmă inventată de creştini în timpul ultimului sfert al secolului al patrulea. De


25


fapt, acesta a fost rezultatul Sinodului de la Constantinopol din 381 d. Hr, care a hotărât să pună Duhul Sfânt în aceeaşi statură cu Dumnezeu şi Isus Hristos. Enciclopedia statelor britanice afirmă: Conceptul de unitate de esenţă (homoousia) a Logosului divin cu Dumnezeu Tatăl a asigurat divinitatea completă a lui Isus Hristos. Misterul persoanei lui Isus Hristos a putut fi surprins în formula: două naturi într-o singură persoană ... nefiind derivată în primul rând din învăţătura abstractă, ci mai degrabă se schimbă în cadrul liturghiei în forme mereu noi şi în nenumărate imnuri de cult - la fel ca în cuvintele liturghiei de Paşti: „Regele cerului a apărut pe pământ din bunătatea pentru om, asociindu-se cu oamenii. S-a întrupat dintr-o fecioară pură şi a ieşit din ea, în sensul că el a acceptat. Unul este Fiul, dublu în esenţă, dar nu în persoană. Prin urmare, în anunţarea lui, ca un Dumnezeu perfect şi om perfect, mărturisim pe Hristos ca fiind Dumnezeul nostru.” Crezul atanasian prevede:


„Există o persoană a Tatălui, o alta a Fiului, și o alta a Duhului Sfânt. Însă Dumnezeirea Tatălui, a Fiului, şi a Sfântului Duh este tot una; slava egală, maiestatea co-eternă ... Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, si


26


Duhul Sfânt este Dumnezeu. Şi totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu ... Pentru că astfel suntem obligați de realitatea creştină să recunoaştem fiecare persoană ca fiind Dumnezeu şi Domn, religia catolică ne interzice să spunem că sunt trei Dumnezei sau trei Domni.” Definiţia ortodoxă a Sfintei Treimi creştine şi Crezul atanasian: „Doctrina Sfintei Treimi afirmă că Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu şi împreună, nu în mod exclusiv, ei formează un singur Dumnezeu. Sfânta Treime este co-veşnică, fără început sau sfârşit şi coegală.” Biserica romano-catolică afirmă: Sfânta Treime este termenul folosit pentru a denumi doctrina centrală a religiei creştine... În timp ce Biserica Ortodoxă Greacă numește Sfânta Treime „doctrina fundamentală a creştinismului”, spunând chiar: „creştinii sunt cei care-l acceptă pe Hristos ca Dumnezeu.” În cartea „Credinţa noastră ortodoxă creştină”, declară aceeaşi biserică: „Dumnezeu este triunic. Tatăl este în totalitate Dumnezeu. Fiul este Dumnezeul complet. Sfântul Duh este total Dumnezeu.”


27


Cum s-a transformat Sfânta Treime într-o doctrină creştină Persecuţia creştinilor şi suprimarea Bisericii timpurii sub împăraţii romani, care a început în primul secol, s-a încheiat odată cu venirea la putere a lui Constantin cel Mare la Podul Milvian în 312 d.Hr. În consecinţă, prin convertirea la creştinism, favoruri speciale au fost oferite oamenilor sub formă de câştiguri politice, militare şi sociale. Ca urmare, mii de non-creștini s-au alăturat Bisericii şi i-au permis lui Constantin să exercite o mare putere în treburile Bisericii. ● În timpul domniei lui Constantin, ideea de Isus Hristos în calitate de co-egal cu Dumnezeu Tatăl, a început să câştige impuls. Cu toate acestea, Sfânta Treime nu era o doctrină implementată la acea vreme. Ideea unui Dumnezeu triunic a stârnit mari controverse în cadrul Bisericii și mulţi clerici şi laici nu acceptau poziţia lui Hristos ca Dumnezeu.


Acest dezacord a atins nivelul de confruntare între Episcopul Alexandru al Alexandriei din Egipt şi preotul său Arie. Episcopul Alexandru învăţase că Isus era egal cu


28


Dumnezeu, dar nu şi Arie. Aşadar, la un sinod ţinut la Alexandria în 321 d.Hr, Arie a fost destituit şi excomunicat. ● Deşi era în defavoarea gândirii instituţionale, Arie avea încă mult sprijin în afara Egiptului. Mulţi dintre episcopii importanţi, precum istoricul Eusebiu al Cezarei Palestiniene şi tizul său influent, Eusebiu, episcop de Nicomedia, erau de acord cu Arie: Isus Hristos nu este Dumnezeu. ● Controversa susţinută îl deranja pe Constantin şi, în scopul legitimării poziţiei sale, a invitat toţi episcopii Bisericii creştine la Niceea (care este acum în Asia Mică) în mai 325 d.Hr. Astfel, Consiliul de la Niceea a început să rezolve disputa privind relaţia dintre Dumnezeu şi Fiul Său. Constantin, care era responsabil cu procedura, şi-a exercitat puterea sa politică pentru a convinge episcopii să accepte poziţia sa teologică. Crezul semnat de 218 de episcopi a fost în mod clar anti-arian. Cu alte cuvinte, Crezul de la Niceea a aprobat Fiul în calitate de co-egal cu Dumnezeu. Două sute optsprezece episcopi au semnat acest crez, deşi era de fapt lucrarea unei minorităţi. Enciclopedia Britanică rezumă lucrările Consiliului de la Niceea, după cum urmează:


Consiliul de la Niceea s-a întâlnit la 20 mai 325. Constantin însuşi, preşedintele, a ghidat activ discuţia şi, personal, a propus formula esenţială care exprimă relaţia lui


29


Hristos cu Dumnezeu în crezul emis de către Consiliu, „de o substanţă cu Tatăl”. Intimidaţi de împărat, episcopii, cu doar două excepţii, au semnat crezul, mulţi dintre ei împotriva înclinaţiei lor. ● Constantin a considerat decizia de la Niceea de inspiraţie divină. Cât a trăit nimeni nu a îndrăznit să conteste în mod deschis Crezul de la Niceea, dar aşteptata înţelegere nu a urmat. Crezul de la Niceea Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,


30


Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri Şi S-a făcut om. Şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi . Şi S-a suit la ceruri şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, Şi întru Duhul Sfânt, Iar cei care spun „El a fost atunci când el nu era”, şi „Înainte să se fi născut când el nu a fost” şi că „El a luat fiinţă din nimic”, sau cei care susţin, că Fiul lui Dumnezeu este „Din altă substanţă sau esenţă” sau „creat”, sau „schimbător” sau „alterabil”, Pe acestea Biserica Catolică şi Apostolică le anatemizează. Bettenson explică crezul de la Niceea după cum urmează :


31


[A fost] găsit în Epifanie, Ancoratus, 118, 374 d.Hr. şi extras de către oamenii de ştiinţă, aproape cuvânt cu cuvânt, din prelegerile catehetice ale lui S. Chiril din Ierusalim, citit şi aprobat la Calcedon, în 451, în postura de crez pentru 150 care s-au întâlnit la un moment ulterior (de exemplu, la constantinopolitan, 381). Prin urmare, este adesea numit Crezul Constantinopolitan sau Niceeano-constantinopolitan, şi crezut de mulţi ca o revizuire a Crezului de la Ierusalim deţinute de Chiril. Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri. Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria. Şi S-a făcut om.


Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.


32


Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru-una Sfântă Catolică şi apostolească Biserică, Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor, Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Deşi Consiliul episcopilor a acceptat Crezul de la Niceea, nu a existat nici o menţiune despre Sfânta Treime. Controversa asupra naturii lui Isus a continuat timp de mai multe decenii. În anul 381 d.Hr. un al doilea Sinod Ecumenic a avut loc la Constantinopol. Acest sinod a adoptat Crezul de la Niceea atestând că Isus şi Dumnezeu erau egali, eterni şi în acelaşi timp Duhul Sfânt. Doctrina Sfintei Treimi avea să fie în mod oficial stabilită ca piatră de temelie a credinţei creştine pentru următoarele cincisprezece secole. Notă: Precum „Rugăciunea Tatăl nostru” (Matei 6:9-13), toţi romano-catolicii sunt obligaţi să memoreze „Crezul de la Niceea”, pe care îl includ în rugăciunile lor.


33


Împăratul Teodosie a făcut din credinţa în creştinism o chestiune de comandă imperială: „Este voinţa noastră ca toate popoarele pe care le conducem să practice religia pe care Apostolul divin Petru a transmis-o romanilor. Noi trebuie să credem în divinitatea unică a Tatălui, a Fiului, şi a Sfântului Duh, sub conceptul de măreţie egală şi de Sfântă Treime. Ordon ca acele persoane care urmează această regulă să preia numele de creştini catolici. Restul, care îi vom judeca demenţi si nebuni, vor susţine infamia dogmelor eretice, locul lor de întâlnire nu va primi numele de biserică şi vor fi loviţi în primul rând de răzbunarea divină şi în al doilea rând de pedeapsa la iniţiativa noastră proprie. Vom acţiona în conformitate cu judecata divină.”


Ulterior, doctrina venerării Mariei ca „mamă a lui Dumnezeu” şi „purtătoare de Dumnezeu” a fost, de asemenea, formulată la al doilea Conciliu de la Constantinopol (553 d.hr, unde şi titlul de „Pururea Fecioară” a fost adăugat). „În rugăciunile şi imnurile Bisericii Ortodoxe, numele mamei lui Dumnezeu este invocat la fel de des ca şi numele lui Hristos şi a Sfintei Treimi” ... În doctrina romano-catolică, Maria, mama lui Dumnezeu, a fost identificată cu figura Înţelepciunii divine. Procesul de divinizare a mamei lui Dumnezeu a mers cu un


34


pas mai departe aici, în sensul că Maria este tratată ca o ipostază divină (substanţă)". Factori care au influenţat doctrina Sfintei Treimi Factorii care au influenţat formularea doctrinei Sfintei Treimi au fost rezumaţi de către Turnul de Veghere şi Societatea Tractului biblic din Pensylvania, 1989, în ceea ce pot fi consideraţi ca precursori ai doctrinei Trinităţii: De-a lungul lumii antice, în vechea Babilonie, închinarea la zeii păgâni grupaţi în tripleţi era o practică comună. Această practică a fost, de asemenea, răspândită înainte, în timpul şi după Hristos, în Egipt, Grecia şi Roma. După moartea apostolilor, astfel de credinţe păgâne au început să invadeze creştinismul. Istoricul Will Durant a observat:


35


„Creştinismul nu a distrus păgânismul, ci l-a adoptat ... Din Egipt au venit ideile de trinitate divină.” În cartea de religie egipteană, Siegfried Morenz notează: „Sfânta Treime era o preocupare majoră a teologilor egipteni. Trei zei sunt combinaţi şi trataţi ca o singură fiinţă, abordaţi la singular. În acest fel, forţa spirituală a religiei egiptene, prezintă o legătură directă cu teologia creştină.” Astfel, în Alexandria, clericii egipteni de la sfârşitul secolului al treilea şi începutul celui de-al patrulea, cum ar fi Atanasie, reflectă această influenţă, pe măsură ce au formulat idei care au condus la Sfânta Treime. Influenţa lor proprie s-a răspândit atât de mult încât Morenz consideră „teologia Alexandriei ca intermediară între patrimoniul religios egiptean şi creştinism”. În Enciclopedia Religiei şi Eticii, James Hasting a scris: „În religia indiană, de exemplu, întâlnim grupul trinitar al lui Braham, Siva şi Vişnu, în religia egipteană, grupul trinitar al lui Osiris, Isis, si Hourus... Şi nu doar în religiile istorice îl găsim pe Dumnezeu privit ca o Treime. Una reaminteşte în special noul concept platonic al realităţii supreme şi ultime care este „reprezentată triadic”.


Noua Enciclopedie Schaff-Herzog de cunoştinţe religioase prezintă influenţa acestei filozofii greceşti: „Doctrinele Logosului şi Sfintei Treimi au primit forma lor


36


de la Părinţii greci, care au fost mult influenţați, în mod direct sau indirect, de filozofia platonică și erorile şi corupţiile care s-au strecurat în Biserica din această sursă nu pot fi negate.” Biserica primelor trei secole spune: „Doctrina Sfintei Treimi a fost de formare graduală şi relativ târzie; şi-a tras originea dintr-o sursă complet străină de aceea a Scripturilor evreieşti şi creştine; aceasta a crescut, şi a fost cultivată în creştinism, prin mâinile Părinţilor platonici.” Sculpturi ale zeităţilor cu trei feţe au fost găsite în mai multe părţi ale lumii (de exemplu, Cambodgia [Triune Buddhist Zeu triunic Budist, sec.12 d.Hr]; Italia [Sfânta Treime, c. sec.15 d.Hr]; Norvegia [Sfânta Treime (Tatăl, Fiul, Sfântul Duh), c.sec.13 d.Hr.]; Franţa [Sfânta Treime, c. sec.15 î.Hr]; Germania [Sfânta Treime, c.sec. 19 d.Hr]; India [Triunea zeului Hindus, c. sec.7 î.Hr]; S.Falmira (Triunea zeului lunii, Domnul Cerului şi zeul soare, c. sec. 1, d.Hr]; Babilonia [Triada lui Ishtar, Sin Shamash, al 2-lea mileniu î.Hr] și Egipt [Triada lui Horus, Osiris, Isis, al 2-lea mileniu î.Hr.]).


37


Cum justifică trinitarienii doctrina Sfintei Treimi? Giganţi ai creştinătăţii, în încercarea de a salva Sfânta Treime, au încercat toate mijloacele disponibile pentru a justifica doctrina. Cu toate acestea, după epuizarea tuturor motivelor logice şi omeneşti, au eşuat lamentabil şi au declarat că este un „mister”. Următoarele sunt câteva dintre declaraţiile date de capi de Biserică, eminenţi teologi creştini şi scriitori cunoscuţi care au îndrăzneala să apere acest concept cu temeritate: „Sfânta Treime este un mister în cel mai strict sens al cuvântului. Doar raţiunea nu poate dovedi existenţa unui Dumnezeu Trinitar, revelaţia o confirmă. Și chiar şi după ce existenţa misterului ne-a fost dezvăluită, rămâne imposibil pentru intelectul uman să înţeleagă modul în care cele trei Persoane au pus o singură natură divină.”


Savanţii catolici Karl Rahner şi Herbert Vorgimler au declarat în dicţionarul lor teologic: „Sfânta Treime este un mister în sensul strict, care nu poate fi cunoscută fără revelaţie, şi chiar şi după revelaţie, nu poate deveni în întregime inteligibilă.”


38


„O dogmă atât de misterioasă presupune o revelaţie divină.” (Enciclopedia Catolică) „Dumnezeu este unul singur şi, în acelaşi timp, Dumnezeu este trei. Deoarece nu este nimic asemănător în creaţie, nu putem înţelege, ci doar accepta.” (Mons Ignor Eugene Clark) „Ştim că acesta este un mister foarte profund, pe care noi nu putem să-l înţelegem.” (Cardinalul John O'Connor) „Misterul de nepătruns al lui Dumnezeu Sfânta Treime.” (Papa Ioan Paul al II-lea) Doctrina Sfintei Treimi nu a fost predicate primilor creştini Expresia „Dumnezeu Tatăl”, „Fiul lui Dumnezeu” şi „Dumnezeu al Duhului Sfânt” nu este doar sinonimă creştinismului, ci şi miezul credinţei creştine.


39


Cu toate acestea, această credinţă considerată izvorul religiei creştine, nu a fost cunoscută sau susţinută de către Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) sau de către primii creştini. Părinţii Apostolici şi cei ai generaţiilor următoare până la ultimul sfert al secolului al patrulea d.Hr nu s-au gândit la un Dumnezeu trinitar. Ei au crezut într-un Creator Transcendent, Omnificent, Omnipotent, Omniscient, unicul care trebuia să fie venerat. Următoarele rapoarte autentice preluate de la diferite autorităţi creştine vorbesc de la sine: „Formularea «un Dumnezeu în trei Persoane» nu a fost adoptată in viața şi credinţa creştină înainte de sfârşitul secolului al patrulea. Dar tocmai prin această afirmaţie s-a justificat dogma trinitară. Printre Părinţii apostolici nu a existat nimic care să se apropie de o astfel de mentalitate sau perspectivă.” Doctrina Sfintei Treimi a fost inventată de către creştini la aproximativ trei sute de ani după Isus. Cele patru evanghelii canonice, scrise între 70 şi 115 d.Hr nu conţin nici o referire la Sfânta Treime. Chiar şi Sf. Pavel, care a importat multe idei străine în creştinism, nu ştia nimic despre Dumnezeul Trinitar. Noua Enciclopedie Catolică admite că doctrina Sfintei Treimi era necunoscută printre primii creştini şi că aceasta a fost formulată în ultimul sfert al secolului al patrulea:


40


„Este dificil, în a doua jumătate a secolului 20, să oferi o explicaţie clară, obiectivă şi directă a revelaţiei, o evaluare doctrinară, precum şi o elaborare teologică a misterului Sfintei Treimi. Discuţia trinitariană, romano-catolică, precum şi altele, prezintă o siluetă oarecum instabilă. Două lucruri s-au întâmplat. Exegeţii şi teologii biblici, inclusiv un număr în continuă creştere de romano-catolici, recunosc că nu ar trebui să se vorbească de Trinitarianism în Noul Testament fără o calificare serioasă. Există, de asemenea, o recunoaştere paralelă din partea istoricilor de dogmă şi teologi sistematici că, atunci când cineva vorbeşte de Trinitarianism fără rezerve, acela a trecut de la perioada originilor creştine, să zicem, la ultimul sfert al secolului al patrulea. A fost doar atunci când ceea ce ar putea fi numit dogma trinitară definitivă „un Dumnezeu în trei persoane”, a devenit foarte bine asimilată în viaţa şi gândirea creştină.” „La început credinţa creştină nu a fost trinitară ... Nu a fost astfel în vremurile apostolice şi sub-apostolice, după cum este reflectat în (Noul Testament), precum şi în alte scrieri creştine timpurii.” (Enciclopedie de Religie şi Etică)


„Primii creştini, cu toate acestea, nu s-au gândit prima dată să aplice ideea (de Sfântă Treime) credinţei lor. Erau devoţi faţă de Dumnezeu Tatăl şi lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ... îl recunoşteau şi pe Duhul Sfânt, dar nu a


41


existat nici un gând că aceştia erau o treime reală, egală şi unită într-o singură fiinţă.” (Păgânismul în creştinismul nostru) Predică Biblia doctrina Sfintei Treimi? În timp ce Biblia este predicată şi crezută ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu conţine doctrina celebră a Sfintei Treimi. În cazul în care această doctrină ar fi adevărată, ar trebui să fie clar prezentată în Biblie, deoarece trebuie să-l cunoaştem pe Dumnezeu şi modul de a ne închina Lui.


Niciunul dintre profeţii lui Dumnezeu de la Adam până la Isus (Pacea fie asupra lor) nu a avut conceptul de Trinitate sau de Dumnezeu Triunic. Nici unul dintre mesagerii lui Dumnezeu nu a dat vreo declaraţie voalată în acest sens şi nici nu există o referire, fie în Vechiul sau Noul Testament al Bibliei, care să confirme o astfel de doctrină. Prin urmare, este ciudat că nici Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!), nici ucenicii Lui, nu au vorbit despre Trinitate în Biblie. Dimpotrivă, Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!)


42


spune: „Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul...” (Marcu 12:29, NT). Iar potrivit lui Pavel: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi.” (Faptele apostolilor 2:22, NT) Versetele de mai sus vorbesc de la sine. De ce ar trebui cineva să fie deranjat de o doctrină plină de confuzie când nici cei mai eminenţi savanţi creştini nu sunt în măsură să interpreteze sau să explice aceasta comprehensibil? Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) a profeţit pe bună dreptate acest tip de problemă în (Matei 15:8-9, NT): „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” În plus, acesta a fost urmat de Sf. Pavel în (2 Timotei 4:3-4, Biblia): „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”


Mai mult, găsim în Biblie (Tit 2:26,): „Ei pretind că-L cunosc pe Dumnezeu, dar ei îl neagă prin faptele


43


lor, ei sunt detestabili, neascultători, nepotriviţi pentru orice faptă bună.” În mijlocul acestei dileme, minţi strălucite printre creştini, au epuizat toată logica cunoscută pentru a oferi credibilitate doctrinei Sfintei Treimi, dar au eşuat lamentabil, iar ulterior, au declarat că acesta este un mister. Cu toate acestea, închinarea la Dumnezeu Atotputernicul nu poate fi compromisă. El vrea ca omul să I se închine numai Lui, în conformitate cu călăuzirea Divină. Dumnezeu, fiind drept, rezultă că dreptatea Lui cere ca mesajul Său să fie clar şi simplu ca formă. Învăţăturile sale, ca un întreg, trebuie să fie lipsite de orice defect, superstiţie şi confuzie. Acestea trebuie să fie un adevăr absolut care poate rezista întotdeauna oricărei provocări de orice fel, inclusiv descoperiri ale omului în domeniul ştiinţei. Deoarece doctrina Trinităţii este un „mister” de la sine, rezultă că ea nu poate fi considerată ca inspirată divin. Biblia spune: „Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al nerânduielilor, ci al păcii.” (Corinteni 14:33, NT) Despre Scriptura ebraică, Enciclopedia Religiei admite:


„Teologii de astăzi sunt de acord că Biblia ebraică nu conţine o doctrină a Sfintei Treimi”. şi Noua


44


Enciclopedie Catolică spune, de asemenea: „Doctrina Sfintei Treimi nu este predicată în Vechiul Testament.” În mod similar, în cartea sa „Dumnezeul Triunic”, iezuitul Edmund Fortman admite: „Vechiul Testament nu ne spune nimic în mod explicit sau implicit despre necesitatea unui Dumnezeu Triunic, care este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Nu există nici o dovadă că un scriitor sacru a suspectat vreodată existenţa unei treimi, în cazul Dumnezeirii. Dar a vedea în „Vechiul Testament” traduceri, prefigurări sau „indicii voalate” ale trinităţii persoanelor, înseamnă a merge dincolo de cuvinte şi de intenţia scriitorilor sacri.” Despre Scriptura greacă Enciclopedia Religiei spune: „Teologii sunt de acord că Noul Testament, de asemenea, nu conţine o doctrină explicită a Sfintei Treimi.” Iezuitul Forman afirmă: „Scriitorii Noului Testament nu dau nici o doctrină formală sau formulată a Sfintei Treimi, nici o învăţătură explicită conform căreia într-un singur Dumnezeu, există trei persoane co-egale divine. Nicăieri nu găsim nici o doctrină trinitară a trei subiecte distincte ale vieţii şi activităţii divine în aceeaşi Dumnezeire.”