Toată Slava I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii!
Am scris această carte din mai multe motive, printre care:
• eforturile intensificate ale șiiților de a își răspândi ideologia în lumea musulmană;
• pericolul pe care această sectă deviată îl reprezintă pentru islam;
• ignoranţa multor musulmani cu privire la pericolul pe care îl reprezintă această sectă deviată;
•ʿaqīdah (sistemul de credințe musulman) coruptă a șiiților, care include politeismul, defăimarea Nobilului Coran şi calomnierea companionilor (Allah să fie mulţumit de ei!);
• convingerile lor extreme cu privire la imamii lor.
Date fiind acestea, am decis să realizez o broșură din dorința de a prezenta pericolul pe care îl reprezintă această sectă. Am făcut aceasta printr-o metodă de sinopsă concisă, aşa cum a făcut sheikh-ul nostru, ‘Abd Allah ibn ‘Abd ar-Rahman al-Jibrin (Allah să aibă milă de el!) în cartea sa, Comentariu asupra textului Lum’atil I’tiqād’.
4
Am cules citate din cărți celebre ale șiiților şi din cărţile Ahl-us-Sunnah, care resping convingerile șiite, care sunt bazate pe politeism, extremism, minciuni, bârfe şi calomnii, clarificând incorectitudinea acestora.
Am încercat în această scurtă şi umilă lucrare să îi judec pe baza propriilor lor cărți şi lucrări, aşa cum a spus sheikh-ul Ibrāhīm ibn Suleiman al-Jabhan (Allah să aibă milă de el!):
„O, Shi’ah, vă voi judeca prin intermediul propriilor voastre cuvinte!”
În cele din urmă, Îi cer lui Allah Preaînaltul ca aceasta să fie în beneficiul celor dotați cu intelect, după cum El Însuşi spune în Nobilul Coran:
) إِنَّ فِي ذَلِكَ لَذِكْرَى لِمَنْ كَانَ لَهُ قَلْبٌ أَوْ أَلْقَى السَّمْعَ وَهُوَ شَهِيدٌ ) 73
]سورة ق[
„Întru aceasta (în nimicirea neamurilor anterioare, a celor care au nesocotit Poruncile lui Allah şi ale Mesagerilor Săi) este o îndemnare pentru cel care are inimă sau ascultă şi este martor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 50:37]
Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au ajutat la realizarea acestei cărți. Îl rog pe Allah Preaînaltul să îi răsplătească pentru ajutorul lor!
Allah Preaînaltul ştie cel mai bine şi fie ca El să slăvească memoria iubitului nostru Profet, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi să-l ţină departe de orice rău, pe el, pe familia lui si pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de toţi!). Amin!
‘Abd Allah ibn Mohammed As-Salafi
5
Când a apărut prima dată secta Shiʿah?
Apostații1 șiiți au apărut atunci când un evreu (‘Abd Allah ibn Saba’) a pretins că a devenit musulman și că o iubea pe familia Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El avea convingeri extremiste cu privire la ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) și susținea că acesta (Allah să fie mulţumit de el!) ar fi trebuit să fie moștenitorul legitim al califatului după moartea Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Astfel, bărbatul a ridicat statutul lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) la unul divin, aşa cum este menţionat în cărţile fundamentale ale șiiților.
Al-Qum’mi admite, în cartea sa Al-Maqalat wa al-Firaq (Doctrine şi secte)2, că acest bărbat a existat şi că a fost primul care a crezut în autoritatea lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) şi, de asemenea, că a fost cel dintâi care i-a condamnat pe Abu Bakr, ‘Uthmān şi ‘Omar, precum și pe ceilalţi companioni (Allah să fie mulţumit de ei!). Acest lucru a fost consemnat şi de către An-
1 Șiiții sunt numiți Rawāfid (apostați) din următoarele motive: în primul rând, din cauza respingerii primilor doi califi ai islamului, Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!); în al doilea rând pentru că, atunci când au mers la Zaid ibn ‘Ali ibn al-Husein (Allah să fie mulţumit de el!) cerându-i să-i renege pe cei doi califi şi el a răspuns: „Sunt companionii mei.”, șiiții i-au replicat: „Atunci, te vom renega şi pe tine!”
2 Al-Maqalat wa al-Firaq, Al-Qummi, pp. 10-21
6
Nobakhti, în cartea sa, Firaq ash-Shi’at (Sectele șiite)3, şi de către Al-Kishi, în celebra sa carte, Rijal al-Kishi (Oamenii lui al-Kishi)4.
Mohammed ‘Ali al-Mualim, un șiit din zilele noastre, a afirmat, de asemenea, existența lui ‘Abd Allah ibn Saba, în cartea sa, ‘Abd Allah ibn Saba, adevărul necunoscut.5
După cum se spune, „Recunoașterea este cea mai bună dintre dovezi”. Numele mai sus menţionate fac parte din elita marilor învăţaţi șiiți.
Al-Khatib Al-Baghdadi a spus: „As-Saba’iyah, adepţii lui ‘Abd Allah ibn Saba, aveau credințe extremiste în ceea ce îl priveşte pe ‘Ali. Ei susțineau că ‘Ali ar fi fost un profet, ba chiar i-au atribuit divinitatea, susținând că ar fi fost Allah!”
Al-Baghdadi a mai spus: „Ibn as-Soda (‘Abd Allah ibn Saba) a fost un evreu din Hirah, care pretindea că este musulman. El voia să devină un om influent în zona oraşului Kufa, aşa că le-a spus oamenilor că a găsit scris în Tora că toţi Profeţii ar trebui să aibă un regent şi că regentul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era ‘Ali.”
Ash-Shahristani a menţionat că primul care a chemat oamenii la imamatul lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a fost Ibn Saba. De asemenea, el a menţionat că Saba’iyah a fost prima sectă care a introdus credinţa în absenţa imamului şi a altor surse de autoritate.
3 Firaq ash-Shi‘at, Nobakhti, pp. 19-20
4 Al-Kishi a menţionat o serie de relatări despre ‘Abd Allah ibn Saba şi credințele sale (vezi 170, 171, 172, 173, 174 de la pp. 106-108 din cartea sa, Rijal al-Kishi)
5 Această carte este o dezmințire a unei alte cărți scrise de un șiit numit Murtada al-Askari, intitulată ‘Abd Allah ibn Saba şi alte false povestiri, în care autorul respinge ideea că cineva numit ‘Abd Allah ibn Saba ar fi existat vreodată.
7
Acest lucru a fost mai târziu moștenit de diferitele secte șiite. Ideile despre imamatul lui ‘Ali şi despre dreptul său la califat provin de la Ibn Saba.
Astfel, credinţa şi principiul regenței, a lipsei imamului şi a atribuirii divinității acestor imami6 au fost introduse de către ‘Abd Allah ibn Saba, evreul.
6 Explicarea originilor crezului Ahl as-Sunnah wa-l-Jamā‘ah (Sharh Usul I’tiqād Ahlu-Sunnah wa-l-Jamā‘ah), Al-Lalika’i
8
De ce sunt șiiții numiți Rawāfid (apostați)?
Motivul acestui pseudonim a fost menţionat de către savantul șiit Al-Majlisi în cartea sa, Bihār al-Anwār (Mări de lumină), unde spune: „Virtuţile Rawāfid şi onoarea acestui nume”. Aici, autorul menţionează o relatare sub autoritatea lui Suleiman al-A’mush: „Am intrat la Abu ‘Abd Allah Ja’far ibn Mohammed și i-am spus: «Oamenii ne numesc Rawāfid, cine sunt Rawāfid?» El a răspuns: «Pe Allah, nu oamenii v-au dat acest nume, ci acesta v-a fost dat de către Allah în Tora și în Evanghelii și a fost menționat de către Profeții Moise și Isus (Pacea fie asupra lor!)»”
Se spune că au fost numiți Rawāfid şi din următorul motiv: au mers la Zaid ibn ‘Ali al-Husein şi i-au spus: „Renegă-i pe Abu Bakr şi pe ‘Omar, astfel încât să putem să ni te alăturăm!” El a răspuns: „Sunt companioni ai bunicului meu şi îi susțin.” De aceea, ei i-au spus: „Atunci, noi te renegăm pe tine!”. Atunci li s-a pus numele de «Rawāfid» (apostați), iar cei care i s-au alăturat lui Zaid au fost numiți «Zaid’iyah».7
De asemenea, se spune ca le-a fost pus acest nume deoarece au repudiat califatele lui Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!).8
7 Comentariu asupra textului Lum’atil I’tiqād’, sheikh ‘Abd Allah al-Jibrin (Allah să aibă milă de el!), p. 108
8 Comentarii cu privire la doctrinele islamice, Muhiy ad-Din ‘Abd al-Hamid (1/89)
9
Câte secte șiite există?
În Enciclopedia Dairatul Mārif se menţionează:
„Multe secte șiite au apărut, numărul lor depășind cu mult cele 73 de secte cunoscute în islam.”9
Mir Damad, un Rafidah iranian, a spus: „Toate cele 73 de secte menţionate în hadith au legătură cu sectele șiite şi cea mai de succes este secta imamatului”.10
Al-Maqrizi a afirmat că ar exista mai mult de 300 de secte șiite.11
Ash-Shahristani a spus: „Apostații șiiți pot fi clasificați în cinci grupuri: al-Kaisan’iyah, az-Zaid’iyah, Imam’iyah, al-Ghal’iyah și Ismail’iyah”.12
Al-Baghdadi a spus: „După ‘Ali, apostații șiiți s-au împărțit în patru grupuri: Zaid’iyah, Imam’iyah, Kaisan’iyah şi Ghulāt”.13
Trebuie specificat faptul că singurul grup dintre Zaid’iyah consideraţi Rawāfid sunt secta Jarud’iyah.
9 Dairatul Mārif, 4/67
10 Mir Mohammed Baqir Esterabadi, cunoscut sub numele de Mir Damad (m. 1041H/1631d.Hr). Pot fi găsite mai multe informaţii despre el în cartea lui ‘Abbas Al-Qummi, Al-Kuna wa-l-Alqāb
11 Vezi Al-Khitat (Al-Mawaiz wa al-'i'tibar bi dhikr al-khitat wa al-'adhar) (2/351)
12 Al-Milal wa an-Nihal, Mohammed ash-Shahristani, p. 147
13 Al-Farq Bayn al-Firaq, Al-Baghdadi, p. 41
10
Credinţa Al-Badā’ pe care o urmează șiiții (Rawāfid)
Al-Badā’ înseamnă a apărea după ce a fost ascuns. Se referă, de asemenea, la nașterea unei opinii noi. Ambele înțelesuri sugerează că ignoranţa a precedat cunoaşterea, lucru imposibil de atribuit lui Allah Preaînaltul, dar Rawāfid au făcut acest lucru.
Ar-Rayan ibn as-Sult a spus: „L-am auzit pe Ar-Ridha spunând: «Allah a trimis un Profet doar pentru a interzice băuturile alcoolice şi pentru a confirma credinţa Al-Badā’ cu privire la Allah»”14
Abu ‘Abd Allah a spus: „Cel mai bun mod de a-L adora pe Allah este credința în Al-Badā’”.15 Allah Preaînaltul este departe de această imperfecţiune!
Dragi fraţi şi surori, priviți cum Îi atribuie ei ignoranţa lui Allah! El, Preaînaltul, spune în Nobilul Coran:
قُلْ لَا يَعْلَمُ مَنْ فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ الْغَيْبَ إِلَّا اللَّهُ وَمَا يَشْعُرُونَ أَيَّانَ
يُبْعَثُونَ ) 56 ( ]سورة النمل[
„Spune (o, Mohammed): «Nu ştie nimeni dintre cei care sunt în Ceruri şi pe Pământ Necunoscutul, afară numai de Allah!» Iar ei nu-şi dau seama când vor fi înviaţi!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 27:65]
În acelaşi timp, ei afirmă că imamii lor ştiu totul şi că nimic nu le este ascuns!
14 Usul al-Kafi, Al-Kulaini, p. 40
15 Usul al-Kafi, Al-Kulaini, vol. 1, p. 331
11
Este acesta mesajul care i-a fost poruncit Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îl transmită?
Care este opinia șiiților (Rawāfid) cu privire la Atributele lui Allah?
Rawāfid au fost prima sectă deviată care a crezut în crezul at-Tajsim, care constă în a-I atribui calităţi umane lui Allah Preaînaltul.
Sheikh Al-Islam ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a afirmat că Hisham ibn al-Hakam16, Hisham ibn Salim al-Jawaliqi, Yunus ibn ‘Abd ar-Rahman al-Qummi şi Abu Ja’far al-Ahwal17 au fost cei care le-au prezentat acest crez șiiților (Rawāfid). Aceştia se numără printre marii învăţaţi ai sectei șiite a celor 12 imamate. De aici, reiese că ei au devenit Jahmiyah în legătură cu Atributele lui Allah.
Ibn Babaweih a relatat peste şaptezeci de narațiuni care afirmă că nu Îi pot fi atribuite un timp sau un loc lui Allah şi că El nu poate fi descris. Niciun gest nu Îi poate fi atribuit şi nicio mișcare reală18. Învățații lor au continuat apoi pe acest drum deviat şi au exclus Atributele lui Allah menţionate în Nobilul Coran şi în Sunnah.
Ei neagă, de asemenea, faptul că Allah Preaînaltul coboară în Cerul cel mai de jos. Ei afirmă că Nobilul Coran este creat şi resping faptul că musulmanul Îl va vedea pe Allah Preaînaltul în Viaţa de Apoi, după cum este menţionat în Bihār al-Anwār. Acolo
16 Minhaj as-Sunnah, vol. 1, p. 20
17 Credințele musulmanilor şi ale sectelor politeiste, p. 97
18 At-Tawhīd, Ibn Babaweih, p. 57
12
se afirmă că Abu ‘Abd Allah Ja’far as-Sadiq a fost întrebat despre Allah: „Îl vom vedea pe Allah în Ziua Învierii?” și el a răspuns: „Subhān Allah! Ochii pot vedea doar lucruri cu formă şi culoare, iar Allah este Creatorul culorilor şi al formelor!”19
Ei au spus că, dacă cineva I-ar atribui lui Allah Preaînaltul atribute precum faptul că musulmanii Îl vor vedea în Ziua Învierii, atunci acesta ar deveni un apostat, după cum menţionează sheikh-ul lor, Ja’far an-Najafi20. Cu toate acestea, trebuie să afirmăm că orice credincios Îl va vedea pe Allah în Ziua Învierii, după cum El, Preaînaltul, spune în Nobilul Coran:
) إِلَى رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ الْمُسْتَقَرُّ ) 21 ( يُنَبَّأُ الْإِنْسَانُ يَوْمَئِذٍ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ ) 27
سورة القيامة
„(Numai) La Domnul Tău va fi destinația finală în acea Zi (iar El va răsplăti sau pedepsi pe fiecare conform cu ceea ce merită şi cu ceea ce a făcut în viaţa lumească). ~ În Ziua aceea i se va vesti omului ceea ce a trimis înainte (adică ceea ce a făcut bun sau rău în viaţa sa) şi ceea ce a lăsat în urma sa (lucrurile bune sau rele, tradițiile pe care el le-a practicat sau inventat, pe care oamenii le-au luat ca exemplu după moartea sa).” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 75: 12-13]
De asemenea, în Sunnah Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), găsim un hadith relatat de Jarir ibn ‘Abd Allah al-Bujali (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:
19 Bihār al-Anwār, Al-Majlisi, vol. 4, p. 31
20 Kashf al-Ghata, p. 417
13
وعن جرير بن عبد الله رضي الله عنه قال: كنا عند رسول الله صلى الله
عليه وسلم فنظر إلى القمر ليلة البدر، وقال: "إنكم سترون ربكم عيانا كما
ترون هذا القمر، لا تضامون في رؤيته " متفق عليه
„Stăteam împreună cu Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi el se uita la Luna plină atunci când a spus: «Îl veţi vedea pe Domnul vostru în Viața de Apoi aşa cum vedeți această Lună și nu veţi simți nici cel mai mic inconvenient în a-L vedea».” (Al-Bukhari şi Muslim)
Există multe ahadith şi versete ale Nobilului Coran care menţionează acest lucru, dar nu putem să le menționăm pe toate aici21.
21 Vezi cărţile de Tawhīd care detaliază credințele Ahl-us-Sunnah wa-l-Jamā‘ah
14
Care este opinia Rawāfid cu privire la Coranul pe care îl avem astăzi?
Rawāfid din ziua de azi, cunoscuţi sub numele de Shi‘ah, afirmă că Nobilul Coran, în posesia căruia ne aflăm astăzi, nu este acelaşi cu acela revelat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei pretind că ar fi fost modificat şi că unele versete ar fi fost scoase, iar altele adăugate.
Majoritatea tradiționaliștilor șiiți crede că Nobilul Coran a fost modificat, iar acest lucru este menţionat de către An-Nuri at-Tabrisi în cartea sa, Fasl al-Khitāb fi Ithbat Tahrif Kitab Rab al-Arbāb (Relatare detaliată pentru a dovedi coruperea cărții lui Allah).
Mohammed ibn Yaqub al-Kulaini a menţionat următoarea relatare în cartea sa, Usul al-Kafi, în capitolul „Nimeni nu a fost capabil să colecteze Coranul cu excepţia imamilor”:
„Jabir a relatat că Abu Ja’far ar fi spus: «Cine susține că a fost capabil să colecteze Coranul este un mincinos. Nimeni nu a fost capabil să-l colecteze şi să-l memoreze aşa cum a fost revelat de Allah, cu excepţia lui ʻAli ibn Abu Tālib şi a imamilor care au venit după el.»”
Jabir a relatat, de asemenea, că Abu Ja’far a spus:
„Nimeni nu poate afirma că a colectat întregul Coran cu excepţia imamilor.”
Hisham ibn Salim a relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:
„Într-adevăr, Coranul care i-a fost revelat lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin intermediul îngerului Jibril (Pacea fie asupra lui!) avea 17.000 de versete.”
15
Acest lucru înseamnă că Nobilul Coran pe care Rawāfid pretind că l-ar avea este de trei ori mai mare decât cel pe care îl cunoaștem! Căutăm adăpost la Allah Preaînaltul de ei!
Ahmed at-Tabarsi a spus în cartea sa, Al-Ihtijāj (Protestul) că ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) i-ar fi spus lui Zaid ibn Thabit (Allah să fie mulţumit de el!):
„Într-adevăr, ʻAli a prezentat Coranul în timp ce faptele rușinoase ale muhajirinilor şi ale ansarilor au fost dezvăluite”. Zaid a confirmat acest lucru şi apoi a spus: „Când voi termina de colectat Coranul, după cum mi-ai poruncit, nu va anula Coranul complet, aflat în posesia lui ʻAli, toată munca mea?” ʻOmar a întrebat: „Ce ar trebui să facem?” Zaid a spus: „Tu ştii mai bine cum să faci înșelătorii!” Atunci, ʻOmar a spus: „Nu există nicio altă soluție decât să-l omorâm şi, astfel, să fim liniștiți în ceea ce îl privește”. Apoi, el a pus la cale un plan prin care să îl asasineze pe ʻAli cu ajutorul lui Khalid ibn al-Walid, dar nu a fost capabil să îl ducă la capăt. În momentul în care ʻOmar a devenit calif, i-a cerut lui ʻAli să-i dea Coranul pentru a-l modifica. ʻOmar i-a spus: „O, Abu al-Hassan! De ce nu aduci Coranul pe care i l-ai prezentat lui Abu Bakr, pentru ca noi să putem învăța din el?” El a spus: „Imposibil! Nici măcar să nu încercați! I l-am prezentat doar lui Abu Bakr, astfel încât să se poată stabili dovezile împotriva lui şi să nu spuneţi în Ziua Învierii «Nu am fost informați despre acest lucru» sau «Nu aţi adus dovezi». Acest Coran poate fi atins doar de cei puri şi de regenții Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” ʻOmar a întrebat: „Va veni o vreme când acesta va fi prezentat?” ʻAli a răspuns: „Da, când Mahdi va apărea, el îl va prezenta.”
Oricât de mult au încercat șiiții să se lepede de cartea lui An-Nuri at-Tabarsi, o aparentă expunere de Taqiyyah, această carte conţine sute de dovezi textuale de la învățații lor şi din cărţile lor fundamentale, care demonstrează în mod clar că ei cred că Nobilul
16
Coran pe care îl avem astăzi este modificat, dar, nevrând să provoace agitaţie în privința propriilor credințe cu privire la Coran, ei încearcă să se îndepărteze de acest crez.
Așadar, se pare că există două versiuni ale Coranului: prima ne este cunoscută, iar cea de a doua este secretă, ascunsă de ochii oamenilor. Printre capitolele ascunse, se găseşte şi al-Wilayah, despre care șiiții afirmă că ar fi fost scos din Coran, după cum este menţionat de An-Nuri at-Tabarsi în cartea Fasl al-Khitāb fi Ithbat Tahrif Kitab Rab al-Arbāb. El a menţionat, de asemenea, versetul wa rafa’na laka zikrak (Şi nu am crescut Noi reputația ta), despre care ei pretind că ar fi fost scos din Surat ash-Sharh (Capitolul 94).
Șiiții nu se rușinează să afirme acest lucru în mod public, chiar dacă se ştie că acest capitol a fost revelat în Mecca şi că ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) nu era căsătorit pe atunci cu fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
17
Care este opinia Rawāfid cu privire la companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?
Rawāfid îi înjură şi îi acuză de erezie pe companioni (Allah să fie mulţumit de toţi!). Al-Kulaini, a menţionat în cartea sa, Kitab al-Kafi (Cartea Celui Suficient), că Ja’far a spus:
„Oamenii s-au lepădat de credință după moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în afară de trei.” A fost întrebat: „Cine sunt cei trei?” El a răspuns: „Al-Miqdad ibn al-Aswad, Abu Dar al-Ghifari şi Salman al-Farsi”22.
Al-Majlisi a menţionat în Bihār al-Anwār (Mări de lumină) că un sclav eliberat al lui ‘Ali ibn al-Husein a spus:
„Mă aflam în compania lui ‘Ali în timpul său liber şi i-am spus: «Într-adevăr, am dreptul să cunosc adevărul despre Abu Bakr şi ‘Omar.» El a răspuns: «Ei sunt kuffār (necredincioși) şi oricine îi iubeşte este, de asemenea, un kāfir (necredincios).»”
Abu Hamza ath-Thumali a relatat că l-a întrebat pe ‘Ali ibn al-Husein despre Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!) şi el i-a răspuns:
„Ei sunt kuffār (necredincioși) şi oricine este de partea lor este la rândul său un kāfir (necredincios).”23
22 Kitab al-Kafi, p. 115
23 Bihār al-Anwār, Al-Majlisi, vol. 69, pp. 137-138. Este important să subliniem faptul că ‘Ali ibn al-Husein şi toată familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt nevinovați de toate aceste minciuni care au fost inventate de Rawāfid.
18
În Tafsir-ul lui al-Qummi, la exegeza versetului 90 din Surat an-Nahl:
إِنَّ اللهََّ يَأْمُرُ بِالْعَدْلِ وَالِْْحْسَانِ وَإِيتَاءِ ذِي الْقُرْبَىٰ وَيَنْهَىٰ عَنِ الْفَحْشَاءِ
وَالْمُنكَرِ وَالْبَغْيِ يَعِظُكُمْ لَعَلَّكُمْ تَذَكَّرُونَ
„Allah porunceşte dreptatea, împlinirea faptei bune şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, faptă urâtă şi nelegiuire.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 16:90], acesta a spus: „Desfrâu înseamnă Abu Bakr, faptă urâtă înseamnă ‘Omar şi nelegiuire înseamnă ‘Uthmān.”24
Al-Majlisi a spus în Bihār al-Anwār:
„Relatările care menţionează apostazia lui Abu Bakr, ‘Omar şi a altora ca ei, precum şi recompensele primite pentru blestemarea lor şi pentru lepădarea de ei sunt multe la număr şi nu pot fi toate menţionate în acest volum sau în mai multe volume. Ceea ce am menţionat este suficient pentru cel pe care Allah vrea să-l călăuzească”25.
Al-Majlisi a menţionat în Bihār al-Anwār multe relatări care afirmă că Abu Bakr, Omar, ‘Uthmān şi Muawiyah (Allah să fie mulţumit de ei!) se află în sicrie de foc26. Căutăm adăpost la Allah Preaînaltul de acest rău!
Al-Mar’ashi spune în cartea sa, Ihqāq al-Haqq wa Izhaq al-Bātil (Facerea de bine şi eliminarea minciunii):
„Al’lā-hum’ma sal’li ala Muhammad wa ala Ā’li Muhammad wul’an sanamai Quraiș wa jibtaihima wa taghutaihima wabnatai’hi-ma”, ceea ce înseamnă: „O, Allah, slăveşte-l pe Profetul Mohammed şi pe familia lui Mohammed şi blestemă-i pe
24 Tafsir al-Qummi, vol. 1/390
25 Bihār al-Anwār, vol. 30/230
26 Bihār al-Anwār, vol. 30/236
19
cei doi idoli ai lui Quraiș, pe cele două Jibt (superstiții) şi pe Taghut şi pe cele două fete ale lor (adică Abu Bakr şi ʻOmar şi fetele lor, ʻAishah şi Hafsah - Allah să fie mulţumit de ei!).”
Al-Majlisi spune în tratatul său cunoscut sub numele de Al-Aqā’id (Credințele):
„Ceea ce este considerat a fi necesar în credinţa imamatului este legalitatea căsătoriei mutʻah (căsătoria temporară), Hajj At-Tamāttu şi a se lepăda de Abu Bakr, ‘Omar, ‘Uthmān, Mu’awiyah, Yazid ibn Mu’awiyah şi de toţi cei care care au luptat împotriva lui ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!).”
În ziua de ʻĀshūrā’, este plimbat un câine care este numit ‘Omar, iar acesta este bătut fără milă cu bețe şi pietre până moare. Apoi, este plimbată o capră care este numită ʻAishah, îi este smuls părul şi este lovită cu pantofii până moare.27
De asemenea, ei sărbătoresc ziua în care ‘Omar al-Faruq a fost asasinat. Pentru a-l cinsti pe asasinul său, Abu Lu’lu’ah al-Majusi, șiiții îl numesc Baba Shuja ad-Din. Fie ca Allah să fie mulţumit de toţi companionii şi de soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)!
Dragi fraţi şi surori în islam, priviți cum această sectă deviată îi disprețuiește pe cei mai buni din Creaţia lui Allah, după Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!). Allah Preaînaltul şi Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-au slăvit şi Ummah (comunitatea musulmană) cunoaşte foarte bine sinceritatea, virtuţile şi meritele lor, precum şi Jihad-ul pe care ei l-au dus pe calea lui Allah.
27 Tabdid adh-Dhalam wa Tanbih an-Niam (Îndepărtarea întunericului şi trezirea în faţa pericolului), Sheikh Ibrahim al-Jabhan, p. 27
20
21
Caracteristici comune între evrei
şi Rawāfid
Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:
„Dovada acestui lucru este faptul că încercarea grea a șiiților este similară cu cea a evreilor. Evreii spun că regele se poate trage doar din familia lui David şi Rawāfid spun că imamul se poate trage doar din copiii lui ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!).”
Evreii au spus:
„Nu poate exista niciun fel de Jihad pe calea lui Allah până ce pseudo-Hristosul nu va apărea şi comanda pentru luptă nu va fi dată.”
Rawāfid au spus:
„Nu există Jihad pe calea lui Allah până ce Mahdi nu va apărea şi cineva nu va chema la luptă din Ceruri.”
Evreii îşi amână rugăciunile până ce stelele strălucesc în noapte şi Rawāfid amână rugăciunea de Maghrib până la acel moment, de asemenea. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
" لاَ تَزَالُ أُمَّتِي عَلَى الْفِطْرَةِ مَا لَمْ يُؤَخِّرُوا الْمَغْرِبَ حَتَّى تَشْتَبِكَ
النُّجُومُ " صحيح أبي داود " ) 444 ( صحيح الجامع 5827
„Ummah mea va continua să adere la Fitrah atât timp cât nu va amâna rugăciunea de Maghrib până după ce răsar stelele.” (Abu Dawud și Ibn Majah)
Evreii au distorsionat Tora, aşa cum au făcut şi Rawāfid cu Nobilul Coran. Evreii nu cred că este permis să te ștergi cu mâna umedă peste ciorapi în timpul abluţiunii, la fel ca Rawāfid.
22
Evreii îl disprețuiesc pe îngerul Gabriel (Pacea fie asupra sa!) şi spun despre el:
„El este duşmanul nostru dintre îngeri.”
Rawāfid spun:
„Gabriel a greşit dându-i wahi (revelația) Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)28.”
De asemenea, Rawāfid sunt de acord cu creştinii în legătură cu zestrea; ei nu le oferă zestre soţiilor lor, din cauză că Rawāfid cred în căsătoriile temporare, pe care le consideră legale.
Evreii şi creştinii sunt totuşi mai buni decât Rawāfid, deoarece atunci când evreii au fost întrebaţi cine sunt cei mai buni dintre evrei, aceștia au răspuns „companionii Profetului Moise (Pacea fie asupra sa!)”, iar când creştinii au fost întrebaţi cine sunt cei mai buni dintre creştini, aceștia au răspuns „companionii Profetului Isus (Pacea fie asupra sa!)”. Însă, când Rawāfid au fost întrebaţi cine sunt cei mai răi dintre ei, aceștia au răspuns „companionii
28 Există un grup de Rawāfid care afirmă că Gabriel (Pacea fie asupra sa!) a fost un trădător din cauza faptului că i-a dus Revelația Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deoarece ei cred că ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) ar fi fost mai îndreptățit să o primească! Dragă musulmanule, priveşte ce minciună flagrantă! Allah Preaînaltul spune:
) نَزَلَ بِهِ الرُّوحُ الْأَمِينُ ) 297
„A coborât cu el Duhul cel credincios (Gabriel, îngerul care a adus Revelația).” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 26:193]
Ce părere ai despre această credinţă a lor, dragă musulmanule?
23
Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)”29.
Evreii împart oamenii în două categorii: evrei şi alte popoare. Celelalte popoare îi includ pe toţi cei care nu sunt evrei. Evreii cred că ei sunt cei credincioşi. Cât despre celelalte popoare, ei cred că sunt politeişti și necredincioşi, care nu ştiu nimic despre Allah. În Talmud, se menţionează: „Toate popoarele în afară de evrei sunt politeişti”. Rabinii lor inspiră această credinţă printre evrei. Isus însuşi (Pacea fie asupra sa!) nu a scăpat de trădarea lor. În Talmud, se menţionează că „Isus era un necredincios, care nu știa nimic despre Allah”.
Rawāfid cred că ei sunt singurii credincioşi; toate celelalte grupuri în afara lor sunt nemusulmani, apostați care nu au ce căuta în islam. Motivul pentru care Rawāfid spun despre ceilalţi musulmani că ar fi necredincioşi este acela că aceştia nu recunosc Wilayah (tutela/puterea) imamilor lor. Rawāfid consideră că acest lucru este unul dintre stâlpii islamului. Conform lor, un musulman care nu crede în Wilayah este un necredincios, asemeni unui musulman care nu crede în mărturisirea de credinţă sau în rugăciuni. Pentru ei, Wilayah are prioritate în fața celorlalți stâlpi ai islamului.
Al-Burqi a relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:
„Nu există niciun credincios adevărat cu excepţia noastră şi a fraţilor noştri șiiți şi toţi ceilalţi oameni nu sunt credincioşi adevărați.”
În exegeza lui Al-Qummi, este relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:
29 Minhaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (O abordare a Sunnei Profetului), Sheikh al-Islam ibn Taymiyyah, 1/24
24
„Nu există nimeni altcineva în religia islamului în afară de noi până în Ziua Judecăţii.”30
30 Badthlol Majhud fi Moshabahtil Rafidhah bil Yahud, ‘Abd Allah al-Jamili, 2/599 şi 568
25
Care este opinia Rawāfid cu privire la imamii lor?
Rawāfid pretind că imamii lor sunt infailibili şi că ei cunosc nevăzutul. Al-Kulaini a menţionat în cartea sa, Usul al-Kāfi (Originile Celui Suficient), că imamul Ja’far as-Sadiq a spus:
„Noi suntem păzitorii Cunoaşterii lui Allah, suntem interpreții Poruncilor lui Allah. Suntem infailibili, s-a poruncit ca noi să fim ascultaţi, nu neascultați. Suntem semnul clar al lui Allah pe Pământ şi în Ceruri.”
Al Kulaini a mai relatat în Usul al-Kāfi, în capitolul Dacă imamii vor să afle ceva, vor afla, că Ja’far a spus:
„Într-adevăr, dacă un imam vrea să afle ceva, el va afla. Imamii ştiu când vor muri şi mor doar când voiesc.”
Al-Khomeini a menţionat în cartea sa - Tahrir al-Wasilah (Mijloace de eliberare):
„Într-adevăr, imamii noştri au un statut grandios, o poziţie înaltă şi un califat natural căruia i se supune întreaga creaţie.” De asemenea, a spus: „Cei doisprezece imami au avut o poziţie înaltă înaintea lui Allah. Niciun înger apropiat sau Profet preaiubit nu a avut această poziţie.”31
Rawāfid îi adulează pe imamii lor atât de mult încât îi favorizează peste toţi Profeţii, cu excepţia Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Al-Majlisi a menţionat în cartea sa, Mirāt al-Uqul fi sharh akhbar Ar-Rasūl (Minți feminine explicând veștile Profetului):
31 Tahrir al-Wasilah (Mijloace de eliberare), Al-Khomeini, pp. 52 şi 94
26
„Cei doisprezece imami sunt mai presus şi mai buni decât toţi Profeţii, cu excepţia Profetului nostru Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”
Rawāfid au afirmat chiar că „imamii sunt califii legitimi ai întregii creaţii”.
Al-Khu’i spune în cartea sa, Misbah al-Fuqahah:
„Nu există nicio îndoială cu privire la tutela lor peste întreaga creaţie, aşa cum reiese clar din relatări, deoarece ei sunt motivul din spatele creaţiei. Prin ei se înfăptuiește creaţia şi de la ei apare viaţa. Dacă nu ar fi fost ei, creaţia nu ar fi fost înfăptuită. Această Wilayah (supremație) este asemeni celei a Puterii lui Allah asupra creaţiei Sale”.32
Căutăm adăpost la Allah Preaînaltul de acest extremism şi de aceste deviații!
Cum este posibil ca aceşti imami să fie „motivul din spatele creaţiei”? Cum ar putea avea ei un rol în creaţia tuturor oamenilor? Cum ar putea fi oamenii creați de dragul imamilor? Allah Preaînaltul spune:
وَمَا خَلَقْتُ الْجِنَّ وَالِْْنسَ إِلَّا لِيَعْبُدُونِ
„Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 51:56]
Căutăm adăpost la Allah de aceste credințe deviate, care nu se regăsesc în Nobilul Coran şi în Sunnah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Sheikh al-Islam ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:
32 Mirat al-uqul fi sharh akhbar Ar-Rasūl (Minţi feminine explicând veștile Profetului), Al-Majlisi, 2/290
27
„Rawāfid afirmă că dīn-ul (religia) este dată rabinilor şi călugărilor care apoi decid ceea ce este halal (permis) şi ceea ce este haram (nepermis). Pentru ei, dīn-ul este ceea ce imamii lor au decis pentru ei.”33
Dragă cititorule, dacă vrei să vezi politeism fățiș şi necredinţă nu trebuie decât să citești următoarele rânduri de poezie rostite de sheikh-ul lor, Ibrahim al-A’mili, în care acesta vorbește despre ‘Ali ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!):
„Abu Hassan, tu eşti ochiul lui Dumnezeu,
Tu eşti semnul Abilităţilor Sale măreţe,
Tu eşti cel care cunoaşte nevăzutul.
Nimic nu îi scapă cunoaşterii tale infinite
Tu eşti supraveghetorul întregii creaţii
Ţie îţi aparţin marile sale întinderi de apă.
Ţie îţi aparţine porunca, trebuie doar să-ţi doreşti şi mâine vei trăi.”
Un altul, pe nume ‘Ali ibn Suleiman al-Mazidi, a spus, lăudându-l pe ‘Ali ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!):
„O, Abu Hassan, tu eşti soţul lui al-Batul,
Tu eşti coasta lui Dumnezeu şi sufletul Mesagerului,
Tu eşti Luna plină şi răsăritul rațiunii.
Profetul te-a chemat în ziua tulbure
Şi a afirmat că tu trebuie să conduci în al-Ghadir
Deoarece tu eşti conducătorul tuturor credincioşilor
33 Minhaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (Abordarea Sunnei Profetului - Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Ibn Taymiyyah, 1/482
28
Toate chestiunile sunt aprobate de tine
Şi tu cunoști tot ceea ce se află în piepturile oamenilor.
Tu eşti cel care le comanzi celor ce se află în morminte să se adune
Chestiunile Ultimei Zile sunt la discreția ta.
Tu eşti cel ce aude tot şi vede tot,
Tu ai putere asupra tuturor chestiunilor,
Dacă nu ai fi tu, nicio stea nu s-ar mișca.
Dacă nu ai fi tu, niciun corp ceresc nu s-ar mișca.
Tu cunoști toate chestiunile creaţiei.
Dacă nu ai fi fost tu, Allah nu i-ar fi vorbit lui Moise.
Departe este Cel care te-a făcut aşa cum eşti.
A te iubi pe tine este precum Soarele ce răsare asupra întregii creaţii.
Fie ca cel care te urăşte să nu aibă parte de niciun succes!
Toţi Profeţii şi Mesagerii şi toată creaţia
Nu sunt decât sclavii tăi şi propria ta creaţie.
O, Abu Hassan, tu eşti supraveghetorul întregii creaţii,
La tine apelează toţi cei care au nevoie de ajutor.
Când am un necaz, îmi aduc aminte de numele tău,
Cu dragostea ta voi intra în Paradisul tău.”
Poate un musulman care crede în islam să rostească aşa ceva? Pe Allah, până şi politeiştii de dinainte de apariția islamului nu au spus vreodată aşa ceva!
29
30
Care este adevărul din spatele credinţei Ar-Raj’ah pe care o urmează Rawāfid?
Rawāfid au inovat ideea de „Ar-Raj’ah” (întoarcerea la viaţă după moarte). Al-Mofid a spus:
„Imamatele sunt de acord în unanimitate că majoritatea morților vor fi readuși la viaţă.”
Ei cred că ultimul lor imam, Al-Qa’im, care va apărea spre sfârşitul timpurilor din tunelul său, îi va ucide pe toţi oponenții săi, inclusiv pe cei care nu au fost de acord cu el în chestiuni politice. El le va înapoia șiiților toate drepturile de care au fost privați de-a lungul timpului.34
As-Sayed al-Mortada a spus în cartea sa, Al-Masail an-Nasiryah (Problemele din Nasiryah), că Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!) vor fi amândoi crucificați pe un copac care va fi cunoscut în timpul lui Al-Mahdi, care este cel de-al doisprezecelea imam. Pentru ei, acesta este cunoscut sub numele de Qa’im ‘Ali Mohammed. Copacul pe care cei doi vor fi crucificați va fi unul sănătos şi se va usca după crucificare.35
Al-Majlisi a spus în cartea sa, Haqq-ul Yaqin (Adevărul certitudinii), că Mohammed al-Baqir a spus:
„Când Mahdi va apărea, el o va învia pe ‘Aishah, mama credincioşilor, şi îi va administra pedeapsa meritată.”36
34 Awail al-Maqalat (Articole de demult), Al-Mofid, p. 51
35 Al-Khotut al-Aridah (Expunerea şi refutarea surselor șiismului), Muhib’bid-ud-Din al-Khatib, p.80
36 Haq-ul Yaqin (Adevărul certitudinii), Mohammed al-Baqir, p. 347
31
Conceptul de Ar-Raja’ah a evoluat. S-a afirmat că toţi imamii șiiți vor fi readuși la viaţă împreună cu toţi duşmanii lor.
Această credinţă ridicolă arată de fapt dușmănia pe care șiiții o poartă faţă de musulmani. Destul de surprinzător, acest concept a fost folosit pentru a respinge credinţa în Ziua Judecății.
Practic, această credinţă abordează răzbunarea pe toţi duşmanii șiiților. Întrebarea care nu a fost încă formulată este cine sunt duşmanii șiiților? Următoarea istorisire vă va arăta câtă ură simt șiiții față de musulmanii suniţi şi cât îi susțin pe creştini şi pe evrei. Al-Majlisi a spus în cartea sa, Bihār al-Anwār (Mări de lumină):
„Abu Basir a relatat că Abu ‘Abd Allah mi-a spus: «O, Abu Mohammed, e ca şi cum aş fi martor la momentul în care al-Qa’im va coborî la moscheea as-Sahlah cu soţiile şi familia sa». Apoi s-a menţionat: «Ce se va întâmpla cu oamenii dhimmah (creştinii şi evreii)?» El a spus: «Vom face un pact cu ei, aşa cum a făcut Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei trebuie să plătească jizyah (taxă de impozitare) într-un mod umil». Am întrebat: «Cum rămâne cu cei care au fost împotriva voastră?» El a spus: «Nu, Abu Mohammed, cei care ni se opun nu au niciun drept în statul nostru. Allah ne-a permis să vărsăm sângele lor atunci când al-Qa’im va apărea. Azi nu ne este permis să facem acest lucru, nu lăsa pe nimeni să te păcălească. Când al-Qa’im va apărea, el se va răzbuna pentru noi şi pentru Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).»”37
Dragi fraţi şi surori în islam, uitați cum imamul Mahdi al șiiților va face un pact cu creştinii şi cu evreii şi va lupta împotriva musulmanilor suniţi! Unii ar putea spune că aceia care vor fi uciși sunt cei care au arătat în mod deschis dușmănie faţă de ei, iar Ahl-
37 Bihār al-Anwār (Mări de lumină), al-Majlisi, 52/376
32
us-Sunnah nu simt duşmănie față de familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Drept răspuns la acestea, noi spunem: „Există multe relatări în care Rawāfid vorbesc despre Nasibah, iar când explică la cine se referă, reiese că este vorba despre musulmanii suniţi.”
Puteți citi Al-Mahāsin an-Nafsāniyah (Frumusețea sinelui), de Husein al-Asfur ad-Drazi al-Bahrani şi Ash-Shehab ath-Thaqib fi bayan ma’na an-Nāsib, de Yousef al-Bahrani.
33
Care este adevărul din spatele credinţei At-Taqiyyah pe care o urmează Rawāfid?
At-Taqiyyah a fost definită de un învăţat din zilele noastre ca fiind:
„A spune sau a face ceva care este incompatibil cu credinţa ta atunci când trebuie să atenuezi un rău care te poate prejudicia pe tine, averea ta sau onoarea ta”.
Al-Kulaini a menţionat în cartea sa, Usul al-Kāfi:
„Abu ‘Abd Allah a spus: «O, Abu ‘Omar, 9/10 din credinţă se află în Taqiyyah. Cel ce nu are Taqiyyah, nu are credinţă! Taqiyyah trebuie folosită în orice parte a credinţei, cu excepţia alcoolului şi a ștergerii cu mâna umedă peste ciorapi (pentru wuḍū’)». Abu ‘Abd Allah a spus, de asemenea: «Temeți-vă pentru dīn-ul (religia) vostru, ascundeți-l cu Taqiyyah! Cel ce nu are Taqiyyah, nu are credinţă.»”38
De asemenea, conform șiiților, este legitim să juri pe altcineva în afară de Allah Preaînaltul în ceea ce priveşte Taqiyyah. Căutăm adăpost la Allah de aceste practici!
Al-Hur al-Ameli a relatat în cartea sa, Wasail ash-Shi‘ah (Mijloace șiite), că Ibn Bukair a spus că Zurarah a spus că Abu Ja’far a spus:
„Într-adevăr, noi îi ocolim pe acei oameni care ne cer să ne jurăm pe averile noastre din care am plătit zakāh (caritatea anuală obligatorie).” El a spus: „O, Zurarah, dacă ţi-e teamă, fă un jurământ pe orice vor ei să juri”. Și a spus: „Poate fi salvarea
38 Usul al-Kāfi, p. 482-483