Ne face o deosebită plăcere să vă prezentăm o nouă publicație scrisă de către sheikh dr. Abd Ar-Rahman Ad-Dimashqiah. Această publicație se numește „Un dialog paşnic între Sunnah și Shia.” Sperăm ca aceasta să fie benefică pentru Ummah (comunitatea musulmană) și că îi va ajuta pe musulmani să îşi clarifice anumite chestiuni. Trăim într-o perioadă cu multe probleme și confuzie. Sperăm ca aceasta să o ajute pe Ahl as-Sunnah (cei care urmează sunnah) din întreaga lume și să deschidă ochii celor care caută adevărul.


~ Fie ca pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra ultimului său Mesager și asupra celor care îl urmează până în Ziua Judecăţii! Amin! ~


Introducere


4


Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi toate binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea


Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă


milă de ei în Ziua Judecăţii!


Dedic această carte fiecărui shiit care este dispus să asculte o critică constructivă, cu o inimă deschisă și o minte luminată. Această cercetare este de fapt o trecere în revistă a literaturii de specialitate despre creșterea și răspândirea Shiismului şi a principiilor sale fundamentale. Majoritatea informațiilor ce urmează sunt luate din surse shiite. Detaliile despre toate sursele pe care le-am folosit se află în notele de subsol, unde cititorii interesați pot găsi paginile și volumele lucrărilor citate. Astfel, oricine dorește poate verifica lucrările shiite originale şi poate verifica ceea ce am spus.


Doresc să accentuez faptul că nu intenționez să spun că fiecare shiit crede în tot ceea ce voi menționa despre credința și doctrinele lor. Intenția mea este simplă: să clarific pentru fiecare shit ce conțin cărțile liderilor lor religioși. Acestea sunt aspecte pe care mulți nu le realizează. Intenția mea este de a menține o poziție obiectivă, departe de intoleranță și de urmarea oarbă a tradițiilor. Singurul meu motiv pentru a scrie această lucrare este de a câștiga Mulţumirea lui Allah și de a clarifica adevărul tuturor celor interesați să îl audă. Trebuie să ne eliberăm cu toţii de prejudecăți și de ideile răzleţe şi să evităm să facem insulte care alimentează emoțiile, blochează calea către adevăr și măresc distanța dintre noi. Aceste lucruri nu fac altceva decât să distrugă spiritul păcii și al armoniei.


5


Sunt absolut convins că trebuie să începem cu un angajament sincer pentru adevăr și să credem că lupta dintre adevăr și falsitate va continua până în Ziua Învierii. De asemenea, sunt convins că adevărul trebuie prezentat fără a recurge la insulte sau injurii. Allah ne-a poruncit să adoptăm cele mai înalte standarde de demnitate și respect de sine atunci când discutăm cu „Oamenii Cărții”1. Așadar, trebuie să le arătăm mult respect oamenilor Cărții atunci când nu suntem de acord cu ei sau dezbatem în contradictoriu cu aceştia.


Aștept ziua în care Allah va uni cele două comunități cu Cartea Sa și cu Sunnah Mesagerului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Fie ca Allah să grăbească ziua când ne va uni inimile împreună din nou, după ce această lungă și dureroasă despărțire a adus beneficii doar dușmanilor musulmanilor și le-a oferit un avantaj de la începutul înstrăinării noastre şi până în ziua de astăzi.


Abd Ar-Rahman Dimashqiah


1 Acesta este un termen folosit atunci când se vorbeşte despre creștini și evrei, care au un statut legal special. În cadrul Legislaţiei islamice. Aceasta este o traducere directă a cuvântului arab „Ahl al-Kitab”, care apare deseori în Coranul cel Glorios


6


Capitolul 1


Doctrinele Sunnah și Shia comparate


Sunniții sunt moderați în credințele lor. Nu sunt fanatici și nu inovează în privința religiei. Doctrina Sunnah provine direct din Coran, iar acesta este susţinut cu tărie de dovezi din Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Coranul este de la Allah; El l-a făcut o lumină, un ghid și o dovadă pentru adevăr pentru cei care Îl adoră. Pe El Acesta nu conţine nicio greșeală și nu-i lipsește nimic. Coranul pe care îl avem astăzi este același Coran pe care Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a învăţat. Nimeni nu a adăugat nimic în el și nimeni nu a scos nimic din el. Chiar dacă dușmanii lui Allah încearcă să îl distorsioneze și să facă oamenii să se îndoiască de el, aceștia vor eșua întotdeauna deoarece Allah a promis să îl păzească, așa cum ne spune1 în versetul: „Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 15:9].


Credințele Shia cu privire la Coran


Învățații shiiţi afirmă acest lucru care contrazice acest lucru garantat de Allah de a proteja Coranul. Pentru a demonstra aceasta, Hashim al-Bahrani, un exeget shiit, în introducerea cărții sale, Al-Burhan fi Tafsir Al-Quran, învățatul în hadith


1 Notă explicativă: În această carte, atunci când spunem Allah spune…, utilizăm traducerea sensurilor din versetele respective şi nu o traducere literală, deoarece nimeni nu ştie traducerea lor completă, sub toate aspectele, cu excepţia lui Allah


7


Mulla Baqir Al-Majlisi, în cartea sa Miratul-Uqul (Oglinda minților), sheikh An-Nuri At-Tubrasi1, Nimatul-Lah Al-Jazairi în cartea sa Al-Anwar An-Nu maniyyah, și alți învățați shiiţi afirmă că companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au făcut adăugiri textului Coranului, au scos părți din el și au schimbat altele. An-Nuri At-Tubrasi a citat din Nimatul-Lah Al-Jazairi, spunând că:


„Învățații shiiţi sunt complet de acord cu privire la autenticitatea relatărilor care indică schimbările din Coran.”2


Al-Kulayni3, în cartea sa Al-Kafi (Cel Suficient) face aceeași acuzaţie, spunând că întregul Coran conține 17.000 versete, deși este cunoscut faptul că numărul versetelor din Coranul pe


1 An-Nuri At-Tubrasi, Faslul-Khitab fi Ithbat Tahrif Kitab Rabb Al-Arbab, a se vedea Al-Sayyid Hashim Al-Bahrani, Al-Burhan fi Tafsir Al-Quran, p.49; Baqir Al-Majlisi, Miratul-Uqul; Nimatul-Lah Al-Jazairi, Al-Anwar Al-Numaniyyah, 2:356


2 An-Nuri At-Tubrasi, Faslul-Khitab fi Ithbat Tahrif Kitab Rabbul-Al-Arbab, p.30


3 Muhammad Ibn Yaqub Ibn Ishaq Al-Kulayni Ar-Razi (d.328/939). Un important teolog și învățat Shia. Al-Kulayni este autorul cele mai influente cărți Shia de fiqh, Al-Kafi, pe care Shia o consideră mai de încredere decât Sahih Al-Bukhari. Sheikh Abdul-Husayn Al-Musawi spune că Al-Kafi este cea mai bună și de încredere carte Shia (Al-Murajaat, pp.110-311). La fel, Sheikh Muhammad Sadiq As-Sadr în cartea sa As-Shiah (Shia) spune, „Se spune că Al-Kafi a fost arătat lui Mahdi (al doisprezecelea imam) care a spus, „Aceasta este suficientă pentru fracțiunea noastră,”


8


care toți îl folosim este de aproximativ 6.0001. În final, Al-Kulayni afirmă că întregul Coran a fost compilat doar de imamii lor2. Conform lui, imam Ja’far As-Sidiq a spus


„Noi avem Coranul Fatimei și, pe Allah, Coranul vostru nu conține niciun cuvânt din el.”3


Al-Kashani spune că Nobilul Coran pe care îl avem nu este Coranul complet pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a adus4. Conform lui, Coranul contrazice Mesajul revelat de Allah. El a adăugat că unele părți din el nu au fost schimbate, în timp ce alte părți au fost șterse de către


1 În interpretarea sa a Coranului intitulată As-Safi (Clar precum Cristalul), Al-Kashani a spus, „Cât despre Al-Kulayni, Allah să îl binecuvânteze, era convins că (Companionii) au schimbat Coranul și au scos părți din el. A spus asta în cartea sa Al-Kafi și și-a apărat întotdeauna părerea. În începutul cărții sale, Al-Kulayni de asemenea menționează că atât el cât și învățatul său mai în vârstă, Ali Ibn Ibrahim Al-Qummi, au fost convinși de relatări despre asta, și spun că comentariul lui Al-Qummi despre Coran este „plin de astfel de relatări”. (a se vedea Al-Kashani, Tafsir As-Safi, 47:1).


2 Al-Kulayni, Al-Kafi, 1:427; Imamii sectei Jafari, sau secta Imamiyyah, sunt 12: Ali Ibn Abu Talib, Al-Hasan, Al-Husayn, Ali Zayn Al-Abidin Ibnul-Husayn, Muhammad Al-Baqir Ibn Ali, Jafar As-Sadiq Ibn Muhammad, Musa Al-Kazim Ibn Jafar, Ali Rida Ibn Musa, Muhammad Al-Jawad Ibn Ali, Ali Al-Hadi ibn Muhammad, Al-Hasan Al-Askari ibn Ali, Al-Mahdi Al-Muntazar (despre care se crede a fi în ocultație), a se vedea Sobhi Mahmasani, Falsafat At-Tashiri Al-Islami (Jurisprudența Legislației Islamice), p 45)


3 Al-Kulayni, Al-Kafi, 1:240


4 Al-Kashani, în introducerea sa către Al-Safi lui Al-Kulayni.


9


ipocriți (se referă la companionii Profetului), aşa cum este ștergerea numelui lui Ali din Coran. Al-Kashani mai spune, de asemenea:


„...și ei au mai șters și cuvintele: familia lui Mohammed, împreună cu unii din ipocriți1.


A mai spus: „Cât despre credința învățaților noștri (shiite) în această privință, este clar că Al-Kulayni a crezut că Coranul a fost schimbat; au fost modificate părți din el, iar alte părți au fost scoase.”2


An-Nuri At-Tubrasi este printre cei mai respectaţi învățați shiiţi, deși el, în cartea sa Fasl Al-Khitab (Judecata decisivă), enumeră mai mult de 12.000 de relatări ale schimbărilor din Coran, pe care le-a adunat dintr-o varietate foarte mare de cărți shiite, dintre care Al-Kafi a lui Al-Kulayni. Drept răsplată pentru aceasta, shiiţii l-au îngropat în cel mai sacru cimitir, Al-Hujrah AL-Murtadawiyyah (Camera lui Al-Murtada) în An-Najaf, Irak.


În final, Kamalud-Din Maytham Al-Bahrani ne spune în comentariul lui asupra Nahjul-Balaghah (Metoda elocvenței) că Uthman ibn Affan „a colectat Coranul conform modului de recitare a lui Zayd ibn Thabit, apoi el a ars toate copiile, aruncând ce reprezenta, fără îndoială, o parte a Coranului.”3


1 Se referă la companioni atunci când se foloseşte termenul de „ipocriți”


2 Al-Kashani, de asemenea Al-Kashshi, Muhammad Murtada Mulla Mushsin Al-Kashani (d.1090/1679), As-Safi, pp.14, 47.


3 Abdul-Hamid Ibn Hibatul-Lah Al-Madaini Ibnul-Hadid (d.586/1190), Sharh Nahjul-Balaghah (Explicând metoda Elocvenței), 1:11 (Iran), un comentariu asupra colecției de


10


Exemple de versete „schimbate”


Al-Kulayni și Ali ibn Ibrahim Al-Qummi1 afirmă că nobilii companioni ai Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au schimbat multe versete din Coran. Ei ne oferă exemple ale câtorva dintre acestea (cuvintele despre care se spune că au fost scoase sunt scrise cu italic şi subliniate):


„... Acela care este cu supunere faţă de Allah şi faţă de Trimisul Său în imamatul lui Ali și al imamilor care l-au urmat, cu siguranță va dobândi mare izbândă.2”


„Cineva care se roagă a cerut să cadă o osândă neîndoielnică ~ Peste cei necredincioşi în imamatul lui Ali, pe care nimeni nu o poate opri.3” [Coran, 70:1-2]


„Iar dacă vă îndoiţi de cele pe care le-am pogorât (Coranul) Robului Nostru referitor la imamatul lui Ali...4”


„... Şi vor şti cei care au fost nedrepţi faţă de familia lui Mohammed către ce sfârşit se întorc.”


„Sunteţi cea mai bună comunitate (cel mai bun exemplu) care s-a ivit pentru oameni...” Comentând asupra


spuneri atribuite lui Ali Ibn Abu Talib, Allah să fie mulțumit de el.


1 Ali Ibn Ibrahim Ibn Hashim Al-Qummi, scris în continuare ca „Al-Qummi”, a fost un exeget Shia al Coranului, care a trăit în al 4-lea secol după Hijrah. Nu trebuie confundat cu faqih-ul Abu Jafar Muhammad Ibn Ali Ibnul-Husayn Ibn Musa Ibn Babawayh Al-Qummi As-Sadiq, scris în continuare ca și Ibn Babawayh Al-Qummi, autorul cărții Uyun Akhbar Ar-Rida


2 Al-Kulayni, Al-Kafi, 1:414


3 Ibid. 2: 422


4 Ibid.1:417


11


acestui verset, Al-Qummi relatează că Abu Abd Allah a spus „Cei care l-au omorât pe Al-Hasan și Al-Husayn sunt cea mai bună comunitate (cel mai bun exemplu) pentru oameni.” Cineva l-a întrebat, „Atunci ce a spus cu adevărat Coranul?” El a răspuns „Tu ești cel mai bun imam (cel mai bun exemplu) care s-a ivit pentru oameni.”1


„... Dar dacă ei le-ar fi făcut pe cele la care au fost îndemnaţi în ceea ce îl priveşte pe Ali...”


„O, Trimisule! Vesteşte ceea ce şi-a fost trimis de la Domnul tău Mesager în ceea ce îl priveşte Ali! Dacă nu o faci, înseamnă că nu ai transmis Mesajul Lui...” Comentând asupra acestui verset, Al-Qummi a spus, „Atunci când Allah a revelat acest verset, Profetul i-a spus lui Ali ibn Abu Talib, „Dacă nu aș fi transmis ceea ce mi-a fost dat să transmit despre succesiunea ta (imamat), faptele mele ar fi fost în zadar.”2


Acestea sunt câteva dintre versetele pentru care shiiţii i-au acuzat pe companioni că le-au schimbat. Aceștia nu par să realizeze că aceste acuzaţii cresc confuziile cu privire la Coran, din moment ce Allah spune:


„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 15:9]


1 Această „interpretare” depinde de o recitire a unui cuvânt în limba arabă originală. În limba arabă este „Kuntum khaira ummatin ukhrijat lin-nas.” Pentru a întări această interpretare relatată mai sus este necesar a fi citit „Kuntum khaira aimmatin ukhrijat lin-nas.” Înlocuirea este cuvântul aimmah (imami) cu cuvântul ummah (națiune). Aceste cuvinte se aud și se scriu similar.


2 Tafsir Nurul-Thaqalayn


12


Aceasta înseamnă că Allah va păstra Coranul, îl va proteja și va opri pe oricine vrea să îl schimbe.


Shah Mohammed, 1 un conducător Qajar al Iranului, l-a rugat o dată pe Sheikh Ali Asghar Barjardi să scrie o carte și să explice credințele shiite. În cartea sa, intitulată Doctrinele Shia2, Bajardi afirmă că:


„Trebuie să credem că este imposibil să schimbăm Coranul original, dar ipocriții (el se referă la companioni) au făcut ambele: au adăugat lucruri în Coranul pe care îl avem și au scos lucruri din el. Coranul original este cu imamul Erei3, fie ca Allah să îi grăbească venirea lui4.”


Există câțiva shiiţi sinceri care resping această doctrină, dar dat fiind faptul că resping această parte din credința shiită, de ce urmează orebeşte și restul acesteia? De ce nu condamnă acești învățați eretici și nu abandonează Shiismul? Nu este suficient doar a condamna ideilor lor, și a nu părăsi secta. A rămâne într-o sectă fondată pe erori înseamnă a rămâne în eroare. Mulți creștini denunță doctrina Trinității și resping cultul sfinților. Mulți dintre ei nu cred în divinitatea ființelor umane, dar continuă sa se asocieze cu o religie care nu reușește să îi convingă. Cu siguranță, aceștia doar urmează tradițiile strămoșilor lor.


1 Shah Muhammad, a condus între anii 1193/1779-1212/1797, primul Shah al dinastiei Qajar din Iran. Aceștia erau Turkmeni din tribul Qajar, răsturnat de Reza Khan, tatăl ultimului Shah al Iranului, Muhammad Reza, în 1924


2 Ali Asghar Barjardi, Aqaid Ash-Shiah


3 Se referă la al 12-lea Imam despre care Shia cred că a dispărut într-o pelteră acum 1000 de ani


4 Ali Asghar Barjardi, Aqaid Ash-Shiah, p.27


13


Fiindcă majoritatea shiiţilor obișnuiți au respins credința distorsionării Coranului, învățații lor au fost obligați să nege această idee rușinoasă. Dar dacă ar fi fost sinceri în această privință, ar recunoaște că această idee se regăsește în cărțile lor, pe care le tipăresc frecvent și care ajung în mâinile musulmanilor. În asemenea cărți, se regăsesc multe relatări care susţin ideea schimbării Coranului. Această idee este susținută în mare măsură de învățații shiiţi, şi de figuri de marcă așa cum se regăsește în multe referințe de-ale lor, precum Al-Kafi.


Atitudinea lui Al-Khu’i cu privire la schimbarea Coranului


Există un grup de shiiţi care se distanțează de credinţa conform căreia companionii au schimbat Coranul. Aceștia îl urmează pe imamul Al-Khu’i, un învățat proeminent, directorul de la Al-Hawzah Al-Ilmiyyah, aflat în An-Najaf. El a dat o regulă care interzice această credință. Deși spun că îl urmează doar pe el, ei uită două puncte:


1. Al-Khu’i nu este o personalitate proeminentă în comparație cu învățați precum Al-Kulayni, Al-Qummi, Al-Majlisi și alți învățați shiiţi1. Principala sursă shiită continuă să fie cărțile marilor învățați shiiţi, toate conținând referințe pentru această credinţă și sunt principalele surse pentru studenți și învățați. Așadar, lăsați-l pe Al-Khu’i să vorbească în numele lor și să


1 Muhammad Al-Baqir Ibn Muhammad At-Taqiyy Ibn Maqsud Ali Akmal Al-Majlisi Al-Isfahani (1110/1700). Învățat și teolog în hadith, autor al unor lucrări numeroase incluzând Bihar Al-Anwar (Marea de Lumină) și Miratul-Uqul (Oglinzi al Minților)


14


recunoască că toate cărțile acestor proeminenți învățați shiiţi spun că Nobilul Coran a fost schimbat, altfel, el ar ascunde mărturia lor.


2. după ce a luat în considerare toate părerile despre autenticitatea Coranului, Al-Khu’i spune:


„Cu siguranță, povestea despre cum companionii au schimbat Coranul nu este decât un basm, doar cei cu deficiență mintală ar putea crede acest fapt.”1


Cu toate acestea, Al-Khu’i însuși continuă să aibă o părere, care într-un fel sau altul se aseamănă cu un fel de „basm”. Chiar în cartea în care respinge ideea schimbării Coranului, el spune că,:


„Este un Coran al lui Ali; ordinea capitolelor al acelui Coran este diferită față de cel prezent astăzi, iar nimeni nu trebuie să se îndoiască de aceasta. Învățații shiiţi sunt cu toții de acord asupra existenței Coranului lui Ali; iar acest acord ne-a fost suficient pentru a face efortul de a demonstra faptul că există adăugiri care nu există în Coranul prezent - chiar dacă opinia este corectă - nu este o dovadă suficientă pentru a demonstra că aceste adăugiri au făcut parte din Coran și au fost scoase prin distorsionare. Opinia dominantă este că adăugirile din Coranul lui Ali au doar menirea de a explica și interpreta textul. Se poate să fie incluse sub interpretările revelate de Allah pentru a explica versetele Coranului.”


Al-Khu’i confirmă aici două lucruri:


♦ Primul: există un alt Coran – „Coranul lui Ali”, care este diferit de Coranul pe care musulmanii îl au astăzi, în privința conținutului și al capitolelor.


1 Al-Khui, Al-Bayan fi Tafsir Al-Quran, p.259


15


♦ Al doilea: Allah a revelat Coranul și a explicat conținutul.


Poate cineva să creadă că Allah a revelat Coranul cu explicarea înțelesurilor? Din partea unui învățat, Al-Khu’i, care este cunoscut ca fiind rezonabil, astfel de afirmaţii sunt uimitoare. De ce să nu ne unim într-o credință comună, clară și onestă? De ce să nu recunoaștem cu toții că Nobilul Coran pe care îl avem în moschei și acasă este același Coran pe care Allah l-a revelat Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care este departe de adăugiri și omisiuni? Când vom termina cu aceste discuții despre un Coran ascuns de imamul invizibil, despre Coranul Fatimei și Coranul lui Ali? Dacă nu putem să ne punem de acord cu aceasta, atunci cum vor putea cele două comunități ale noastre să găsească un subiect comun? Și cum vom putea să ne punem de acord cu privire la orice altceva?


16


Capitolul 2


Surse ale Sunnei


Conform musulmanilor sunniţi, Sunnah Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este a doua sursă de Legislației islamice, după Coran. Aceasta face referire la cuvintele și faptele Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), relatate sub forma hadith-urilor1 profetice și includ şi explicații ale Coranului. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:


„... țineți-vă strâns de Sunnah mea și de Sunnah califilor bine-călăuziţi care vor veni după mine...” (Abu Dawud și Tirmidhi).


Astfel, este o onoare pentru musulmanii sunniţi să fie atribuiți Sunnei Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), fiind numiți Ahl As-Sunnah2.


Musulmanii sunniţi folosesc anumite colecţii de ahadith ale unor învăţaţi de încredere. Procesul de autentificare al hadith-urilor este unul deosebit de elaborat, învăţaţii musulmani cercetează isnad-ul (lanţul de relatatori) al hadith-ului, care trebuie să fie unul de încredere, ajungând până la Profetul


1 Hadit: Termenul se referă la tot ce a fost relatat de Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): în faptele sale, spunerile sale și orice a aprobat, în plus față de relatările care descriu calitățile sale fizice și caracterul său


2 Un termen deseori utilizat care înseamnă „Cei care aderă la Sunnah și la Comunitatea Musulmană” și se referă la „Musulmani Sunni”


17


Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În funcţie de acesta, hadith-urile se împart în:


● hadith sahih (autentic);


● hadith hasan (bun);


● hadith daif (slab).


Textul hadith-ului în sine nu trebuie să intre în conflict cu un alt hadith acceptat sau cu textul Coranului.


Sursele Sunnei conform Shia


Shiiţii nu se bazează pe referințele de hadith-uri utilizate de sunniți. Ei au propriile colecții, pe care le consideră a fi mai autentice decât cele folosite de sunniți, fiindcă relatările ce le conțin sunt atribuite imamilor „familiei Profetului”. Pentru ei, înainte de a fi acceptată, orice relatare trebuie să îndeplinească mai multe condiții. Mai jos, vom menţiona câteva dintre acestea:


1) relatatorii trebuie să aparțină imamatului (imamatul duodecimal sau al celor 12 imami). Ei trebuie să aibă şi un caracter bun și să fie de încredere.


2) lanțul de transmisie trebuie să fie legat de unul dintre imamii „infailibili”.


Shia Zaydit (Az-Zaydiyyah) nu sunt de acord cu cei 12 imami Shia în această privință și acceptă hadith-uri de la orice sursă de încredere, chiar dacă nu este relatat de unul dintre cei 12 imami Shia.


Totuși, sursele Shia conțin multe contradicții în privința veridicității relatatorilor. De exemplu ’Abd Al-Husayn Al-Musawi, o cunoscută sursă pentru imam Ja’far As-Sadiq,


18


apărându-l pe Zurarah ibn Ayan a spus: „Nu găsim niciun motiv pentru a-l critica. Doar oamenii răi ar putea găsi o greșeală la el.”1 Dar altă carte de-a lor afirmă că imam Ja’far însuși a spus „Zurarah mi-a atribuit minciuni,” și a adăugat, „Fie ca Allah să îl blesteme pe Zurarah, Fie ca Allah să îl blesteme pe Zurarah, Fie ca Allah să îl blesteme pe Zurarah.” De asemenea, este relatat că imam Ja’far a spus: „Dacă Zurarah se îmbolnăvește, nu îl vizitați, iar atunci când moare, nu mergeți la înmormântarea lui. Zurarah este mai râu decât un evreu sau un creștin, ” și „cu siguranță, Allah i-a întors inima lui Zurarah invers.”2


’Abud Al-Husayn Al-Mûsawî a spus de asemenea despre Hishâm ibn Al-Hakam: „Cei care au vrut să stingă lumina lui Allah l-au acuzat de credința în antropomorfism (doctrina ce îl asemuiește pe Allah cu ființele umane), datorită geloziei și invidiei pentru familia Profetului3 și dușmănie față de ei. Cunoaștem prea bine învățăturile lui.”4 Cu toate asta, Al-Kulaynî, As-Sadûq și At-Tubrasî cu toții relatează de la el ce afirmă credința lui în antropomorfism5. Asta reprezintă o contradicție majoră în sensul că ei afirmă veridicitatea


1 Abdul-Husayn Al-Musawi, Al-Murajaat, p.110


2 A se vedea Al-Kashi (Al-Khashani), Rijal, pp.146, 160; Al-Mamaqani, Tanqih Al-Maqal, 1:443, 444; Al-Khui, Mujam Rijal Al-Hadith (Dicționar de Relatatori de Hadith)


3 Ahlul-Bayt, vezi Capitolul Patru, fn. 28.


4 `Abdul-Husayn Al-Mûsawî, Al-Murâji`ât, p. 312.


5 Al-Kulaynî, Al-Kâfî, 1:104, 106; At-Tubrasî, Al-Ihtijâj `Alâ Ahl Al-Lijâj, 2: 155; As-Sadûq,


At-Tawhîd.


19


relatărilor de hadith1.


Shiiţii preferă să se descrie pe ei înşişi folosind termenul de shia, care indică o mentalitate exclusivistă și sectantă, în comparație cu cuvântul „sunnah”, care indică urmarea unei metode constante printre toți musulmanii și înseamnă a acţiona conform Tradiției Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). De asemenea, sursele Shia accentuează importanța urmării Sunnei Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Al-Kulayni spune în cartea sa, Al-Kafi, că oricine respinge ceva din Cartea lui Allah sau din Sunnah Profetului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a declarat necredința în Islam2.


Este relatat că Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:


„Ni se cere să ne comportăm conform Cărții lui Allah și a exemplului Profetului și să ne ţinem strâns de Sunnah lui3.


At-Tubrasi relatează în cartea sa Al-Ihtijaj că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Oricând un hadith vă este relatat, examinați-l cu Cartea lui Allah și Sunnah mea.”4


De ce să nu ne identificăm cu toții cu calea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și Sunnah sa? Cu siguranță, aceasta este onorabil pentru noi toți și mai respectabil decât cuvântul „Shia”, care dă sentimentul de


1 Pentru mai multe informații despre acest subiect, a se vedea Az-Zar`î, Rijâl Ash-Shî`ah fil-Mîzân, și cartea, Al-Bayanât fî Abâtîl Al-Murâja`ât.


2 Al-Kulaynî, Al-Usûl min Al-Kâfî, 1:59, 70


3 Al-Murtadâ, Nahjul-Balâghah, 2: 82.


4 Radî Ad-Dîn At-Tubrasî, Al-Ihtijâj `alâ Ahl Al-Lijâj, p. 222


20


sectarism și fracționism, așa cum zice Allah:


„Întoarceți-vă la El căindu-vă! Fiți cu frică de El și împliniți rugăciunea (As-Salah) și nu fiți dintre politeiști, ~ Dintre cei care au divizat religia lor și au devenit secte, fiecare ceată bucurându-se pentru ceea ce are ea!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 30: 31-32]


Și Allah mai spune:


„Tu nu ești răspunzător cu nimic pentru aceia care și-au fărâmițat religia lor în secte. Soarta lor depinde numai de Allah. Și apoi El le va vesti ceea ce au făcut.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 6: 159]


Înțelesul termenului de «Shia»


Termenul «Shia» a fost folosit pentru prima dată ca o descriere pentru cele două grupuri care s-au înființat din cauza disputei dintre Ali și Mu’awiyah. Aceștia erau cunoscuți drept „Shia” sau grupul lui Ali și „Shia” lui Muawiyah, în sensul de adepți. Termenul ar fi trebuit să nu mai fie folosit odată ce conflictul dintre ei a fost rezolvat.


Cuvântul «Shia» se aplică astăzi unui grup care este independent de Sunnah în ceea ce priveşte doctrina, jurisprudența, principiile jurisprudenței islamice și modul de înțelegere al islamului. Grupul original „shia” al lui Ali era de fapt grup Sunnah în termeni de doctrină și religie. Nu există niciun musulman sunnit rațional care să știe despre aceste evenimente și să nu creadă că adevărul a fost de partea lui Ali și că Mu’awiyah și partizanii lui au greșit în faţa lui Ali. Sunniții cred că cei care au murit apărându-i drepturile lui Ali au fost, prin Voia lui Allah, martiri. Oricine nu este de acord cu


21


această opinie nu este de acord cu ceea ce Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a învățat.


Shia contemporani își au originea în Shia lui Kufa1 care nu l-au ascultat pe Conducătorul celor Credincioși, Ali, așa cum Al-Murtada relatează în Nahjul-Balaghah:


„Ați fost chemați la jihad (lupta pentru Cauza lui Allah), dar nu v-ați dus.”


Ali ibn Abu Talib a spus:


„Ați fost chemați la ascultare, dar nu ați ascultat. Să nu vă fi văzut și să nu vă fi cunoscut, fie ca Allah să vă lovească. Mi-ați umplut inima cu furie. Fie ca Allah să vă despartă de mine și să îmi dea companioni mai buni decât voi! O, Allah, m-am săturat de ei și ei de mine. I-am mâhnit pe ei și ei m-au mâhnit pe mine. Dă-mi companioni mai buni decât ei și dă-le lor (un conducător) mai puțin bun decât mine.”2


Înțelesul termenului de «Sunnah»


Termenul de «Sunnah» a însemnat întotdeauna un angajament în a urma Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nu loialitatea tradițională față de un anumit grup în mod particular. Nu pot fi numiți „sunniţi” decât cei care urmează modelul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în orice aspect. Unii oameni pot fi numiți „sunniţi” şi să nu se roage, să nu țină post și să nu urmeze nimic din Sunnah. Aceşti oameni nu urmează Sunnah și nu pot


1 Vom reveni asupra poziției lui Ali cu privire la oamenii din Kufa


2 Al-Murtadâ, Nahjul-Balâghah, pp. 65, 70, 230.


22


fi numiți sunniți, chiar dacă cuvintele de „musulmani sunniţi” sunt scrise în certificatele lor.


Colectarea şi scrierea Sunnei


Cine a colectat toată informația pe care o avem astăzi despre Sunnah? Unii shiiţi susțin că au fost cei 12 imami Shia care au făcut acest lucru, dar aceasta este departe de adevăr. Atunci când Allah a revelat versetul


„... În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră și am împlinit Harul Meu asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi!...” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:3]


atât Al-Hasan, cât și Al-Husayn erau încă copii mici. În ceea ce îi privește pe ceilalți nouă imami, aceștia nu erau nici măcar născuți. Bineînțeles că cei care au relatat și păstrat tot ceea ce știm despre Sunnah au fost companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Cu siguranță , acest grup le include şi pe soțiile sale1, pe Ali ibn Abu Talib, Al-’Abbâs, Abû Bakr, Omar, și `Uthmân (Allah să fie mulțumit de ei!).


1 Ahlul-Bayt, a se vedea Capitolul Patru, fn. 28


23


Capitolul 3


Pelerinajul la morminte și la moaştele imamilor


Musulmanii sunniți urmează instrucțiunile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus atunci când se afla pe patul de moarte:


„«Allah i-a blestemat pe evrei și pe creștini fiindcă au făcut din mormintele profeților lor locuri de adorare.» Și dacă nu ar fi fost așa, atunci mormântul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost făcut măreț pentru oameni. Așadar (Profetului) i-a fost teamă că oamenii ar putea lua mormântul lui drept loc de adorare.” (Bukhari)


Din cauza fricii că ar putea cădea în necredință, aceștia au avut grijă să nu fie asemenea creștinilor și evreilor. În alte chestiuni însă, ei au fost foarte grijulii în a urma ordinele Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:


„... Atunci când ceri (ceva), atunci cere de la Allah, iar dacă cauți ajutor, caută ajutor doar la Allah.” (Tirmidhi)


Așadar, ei își îndreaptă rugăciunile și suplicațiile doar către Allah. Nu vizitează mormintele morților pentru a le cere ajutorul în loc de a se ruga Domnului care este Etern și nu moare.


În ceea ce îi privește pe Shia, este normal pentru ei să viziteze mormintele imamilor lor și este normal să le dea bani


24


custozilor acestora. Cu toții sunt de acord în această privință. Unul dintre învățații lor, Sheikh Al-Mufid, ne spune în cartea sa Al-Irshad (Călăuzirea) că: „...doar o singură vizită la mormântul lui Al-Husayn este precum îndeplini Hajj (pelerinajul) de 100 de ori și pelerinajul mic (Umrah) de 100 de ori și oricine vizitează mormântul lui Al-Husayn are Paradisul asigurat.”1 Acesta mai spune,de asemenea: „Oricine vizitează mormintele membrilor familiei Profetului este protejat de Allah de Focul Iadului și va fi cu siguranță primit în Paradis.”2


Shia, așadar, au inventat hadith-uri ce descriu meritele vizitării acestor morminte și de a plânge la ele, precum şi spunerea unor suplicații speciale ce au fost inventate pentru aceste vizite. Cu siguranță astfel de lucruri nu ar fi fost acceptate de niciun membru al familiei Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nici nu le-ar fi plăcut ce a spus Ibn Babawayh Al-Qummi și anume că oricine vizitează mormintele imamului Ja’far As-Sadiq sau al imamului Al-Husayn, are răsplata a 70 de pelerinaje sau că petrecerea unei nopți la mormântul lui Al-Husayn este precum vizitarea Tronului lui Allah.3 Mai mult decât atât, ne spune că Allah


1 Muhammad Ibn Muhammad Ibn An-Nu`mân Ibn `Abdus-Salâm Al-`Ukbarî Al-`Arabî Al-Hâritî Al-Baghdâdî Al-Mufîd Ibnul-Mu`allim (d. 413/1022), Al-Irshâd fî Ma`rifat Hujaj Allâh `alâ Al-`Ibâd, 252; de asemenea `Abdullâh Al-Ansârî, Ma`a Al-Khatîb fî Khutûtih Al-`Arîdah, 81.


2 Ibn Bâbawayh Al-Qummî,`Uyûn Akhbâr Ar-Ridâ, 255; de asemenea Al-Ansârî, op. cit., p.18.


3 Ibn Bâbawayh Al-Qummî, `Uyûn Akhbâr Ar-Ridâ, 2:259; Muhammad Ibnul-Hasan At-Tûsî, Sheikh At-Tâ’ifah (d.


25


Însuşi vizitează mormântul lui Ali, la fel cum fac şi profeții și credincioșii.1


Este posibil ca oamenii să își mai dorească să viziteze moscheea Al-Haram (moscheea cea sacră) din Mecca dacă vizitarea mormintele imamilor este mai importantă și aduce o răsplată mai mare? Din acest motiv aceștia se încurajează unii pe alții să își umple moscheile cu morminte pentru a face noi altare. Ei cred că un altar sau un mormânt este un loc mai bun de adorare decât o simplă moschee.


Atenția shiiților de astăzi este concentrată tot mai mult înspre cimitire și mausolee. Ei sărută pereții mormintelor, pun bani pe ele și își îndreaptă rugăciunile către morți. Noile cimitire încorporează marginile vechilor mausolee, deoarece aceștia cred că oricine este înmormântat lângă mormântul unui imam va fi protejat de pedeapsa din mormânt, iar în Ziua Judecății o ușă va fi deschisă pentru el în Paradis. Așadar, aceasta este o asemănare clară între această credință și practicile evreilor și ale creștinilor. Acestea sunt aceleași practici pentru care Allah i-a blestemat pe „oamenii Cărții”.


Deşi Shia se opun folosirii de Qiyas (deducția logică)2, aceasta nu îi oprește de la a face o analogie între a săruta mormintele imamilor și a săruta Piatra Neagra din Mecca. Dar, în timp ce sărutarea Pietrei Negre la Mecca este Sunnah, aceasta nu se aplică și mormintelor. Companionii Profetului (Pacea și


459/1917), Tahdhîb Al-Ahkâm (Regulile Abridging), 6:51; Al-Majlisî, Bihâr Al-Anwâr, pp.101, 105.


1 Al-Majlisî, Bihâr Al-Anwâr, pp. 100, 257.


2 Un principiu secundar al jurisprudenței Islamice, este procesul de a judeca un subiect anume în baza altui subiect datorită similarității dintre ele


26


binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu au făcut astfel de lucruri. Ali (Allah să fie mulțumit de el!) nu a sărutat mormântul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau ale membrilor familiei sale și nici nu s-a urcat pe zidurile și ușile mausoleelor, la fel cum fac astăzi cei care susțin că îl urmează.


Orice persoană rațională va vedea că ceea ce fac Shia și Sufi la mormintele imamilor și a persoanelor credincioase este exact ce fac creștinii cu mormintele și mănăstirile lor, unde cer ajutor și binecuvântare de la statuetele lui Isus (Pacea fie asupra sa) și a Mariei (Pacea fie asupra sa!). De asemenea, budiștii și hindușii fac același lucru la templele lor, care nu neglijează să sărute ușile și plâng în timp ce își prezintă ofrandele cu mâncare și bani și cer ajutorul de la morți în loc să îl ceară de la Allah, Cel Etern, Care nu piere niciodată.


În ceea ce îi privește pe sunniți, aceștia au păstrat o poziție moderată între cei care blesteamă familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și cei care exagerează cu dragostea pentru ei, prin căutarea ajutorului lor, vizitarea mormintelor lor și credința că vizitarea mormintelor are o răsplată mai mare decât vizitarea moscheilor sacre.


Sunniții neagă faptul că morții pot interveni între un credincios și Domnul lui. O moschee și un mormânt sunt două locuri ce nu pot fi confundate în mintea unui musulman adevărat, care își dedică actele de adorare lui Allah. Allah spune:


„Moscheile sunt ale lui Allah și nu chemați pe nimeni împreună cu Allah!” [, 72:18]


Nu doar că aceasta este culmea idioțeniei, dar este și un act de necredință să te duci la moschee și să spui: „O, Allah!” și apoi a se merge la un mormânt și a spune „O, Ali, o, Al-Husayn!”


27


Dacă vizitarea mormântului unuia dintre imami este echivalentă cu efectuarea pelerinajului (Hajj) de o sută de ori, atunci vizitarea mormântului Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ar însemna la fel sau mai mult ca răsplată? De ce insistă ei atât de mult asupra familiei Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), dar îl neglijează pe Profet însuşi (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)? Este dragostea pentru familia lui mai mare decât pentru el însuşi?!


Căutarea ajutorului imamilor în momentele dificile


Sunniții cred că dragostea pentru Al-Hasan și Al-Husayn este ceva ce aduce Mulţumirea lui Allah și este obligatorie pentru fiecare musulman. Imam Ash-Shâfi`î atrage atenția că totuși, obiceiul shiiților de a-i chema pe Al-Husayn și pe alții spunând cuvinte precum: „O, Ali, o, Al-Husayn, o, Mahdi, o, Stăpânul Epocii!” este greșit. Numirea copiilor cu nume precum Abd Al-Husayn (servitorul lui Al-Husayn) și Abd Al-Hasan (servitorul lui Al-Hasan) este, de asemenea, contrar Shar’iei. Musulmanii sunniți consideră acest lucru în același mod cum îi văd pe Creștinii care își numesc copii cu numele Abdul-Masih.1 Isus și Al-Husayn erau amândoi servitorii lui Allah. Cele mai bune nume sunt cele care exprimă supunere față de Allah, precum Abd Allah (servitorul lui Allah) și Abd Ar-Rahman (servitorul Celui Mai Milostiv). Aceste nume includ Calitățile și Atributele Divine ale lui Allah și ne amintesc că adorarea și devoțiunea sunt doar pentru Allah. Oricine înlocuiește unul dintre Numele Divine ale lui Allah cu numele altuia, a direcționat un act de adorare altcuiva decât lui Allah.


1 „Servitorul Mesiei” este un nume folosit de Creștinii Arabi


28


Sunniții, pe de altă parte, își îndreaptă rugăciunile doar către Allah. În momentele dificile. doar Lui îi cer Ajutorul. Ei iubesc familia Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), dar nu o transformă în sfinți și mici zeități. (Adevărații) musulmani adoptă calea de mijloc, aflată undeva între credinţa evreilor, care îl neagă complet pe Isus (Pacea fie asupra sa!) și a creştinilor, care îl adoră. La fel, adevărații musulmani adoptă o poziție de mijloc între cei care blesteamă familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și cei care o adoră și o ridică deasupra Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).


Astfel, sunniții cer ajutorul doar de la Allah, pentru că El este mai aproape de ei decât vena lor jugulară. Oricând aceștia cer ajutor de la El, El aude chemarea tuturor celor care Îl adoră. El îi aude oriunde s-ar afla. El este Cel mai Milostiv, răspunde repede și cunoaște prea bine nevoile credincioșilor Săi, chiar și atunci când ei nu Îi cer Ajutorul. Allah spune:


„Spune: «Voiți să invocăm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne folosește, nici nu ne strică? Și să ne întoarcem pe călcâiele noastre, după ce Allah ne-a călăuzit.»...” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 6:71]


Facerea de jurăminte pe altcineva în afară de Allah


Sunniții cred că facerea de jurăminte pe familia Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau pe altcineva în afară de Allah este un act de politeism. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a avertizat despre aceasta, spunând:


29


„... Oricine jură pe altcineva în afară de Allah, a comis un act de necredință sau shirk.” (Tirmidhi).


În alt hadith, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:


„...Dacă cineva trebuie să facă un jurământ, ar trebui să jure pe Allah sau să rămână tăcut.” (Bukhari)


Creștinii fac același lucru, la rândul lor, jurând mai degrabă pe Isus (Pacea fie asupra sa!) decât pe Allah.


30


Capitolul 4


Despre infailibilitate


Sunniții recunosc meritele familiei Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și corectitudinea ei în privința religiei, dar nu o consideră infailibilă, deoarece fiecare ființă umană este predispusă la greșeli. Nimeni nu este scutit de la a face greșeli, aceasta fiind în natura omului. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a atras atenția asupra acestui fapt atunci când a spus:


„Omul este predispus la greșeli, și cei mai buni dintre cei care greșesc sunt cei care se întorc la Allah cu credinţă.” (Tirmidhi, Ibn Majah și Ad-Darimi)


În timp ce infailibilitatea Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se întinde asupra Revelaţie, infailibilitatea lor nu se extinde dincolo de aceasta. Câți profeți nu au fost certați de Allah și câteodată corectați? Allah l-a mustrat uşor pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-un capitol foarte cunoscut din Coran, spunând:


„El (Mohammed) s-a încruntat și s-a întors, ~ Când orbul a venit la el (ca să-l întrebe). ~ Și de unde să știi? Poate că el a voit să se curățească ~ Sau a venit să fie îndemnat și i-ar fi fost spre folos îndemnarea! ~ În ce-l privește pe cel care nu are nevoie, ~ Tu te-ai îndreptat spre acela, ~ Fără să-ți pese că el nu se curățește, ~ Iar în ce-l privește pe cel care vine la tine cu râvnă ~ Și este cu frică, ~ De acela nu-ți pasă. ~Dar nu! El este o îndemnare” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 80:1-11]


31


Cu altă ocazie, Allah îi spune Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):


„Allah te-a iertat! De ce le-ai dat tu voie, înainte de a-i descoperi pe cei aflați întru adevăr și de a-i cunoaște pe cei mincinoși?” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 9:43]


Allah mai spune, adresându-se Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):


„... Tu ai ținut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El...” [Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 33:37]


Mai sunt și alte exemple în Coran care confirmă faptul că infailibilitatea profeților (Pacea fie asupra lor!) nu se extinde mai departe de Revelație. Un exemplu despre în acest sens este versetul următor:


„Atunci a zis (Noe): «Doamne, eu caut iertare la Tine că Te întreb despre ceea ce nu s-ar cuveni să Te întreb, iar de nu mă vei ierta și nu vei fi Îndurător cu mine, voi fi printre cei pierduți.»” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt 11:47]


Iar într-un alt verset, Profetul Ibrahim (Avraam – Pacea fie asupra sa!) spune :


„Care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele în Ziua Judecății” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 26:82]


Allah ne mai spune și despre profetul Yunus (Iona – Pacea fie asupra sa!):


32


„Și (adu-ți aminte) de Dhu-n-Nun, când el a plecat furios și și-a închipuit că Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigat în întunecimi: «Nu există altă Divinitate în afară de Tine! Slavă Ție! Eu am fost dintre cei nelegiuiți!»” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:87]


Doctrina infailibilității imamilor


Shia cred că imamii lor sunt infailibili în orice aspect. Ei nu văd decât o distincție superficială între statul de imam și cel de profet. În cartea sa, Bihar Al-Anwar (în capitolul întitulat „Imamii au mai multă știință decât profeții”), Al-Majlisi spune: „Nu acceptăm nicio diferență dintre conceptul de profeție și cel de imamat.”1 Sheikh Mohammed Rida Al-Mudhaffar spune: „Credem că imamii, precum profeții, trebuie să fie liberi de orice formă de corupție și vicii, de ceea ce este aparent la ei și ce este ascuns, fie că este făcut în mod deliberat sau neintenționat, din timpul copilăriei și până la moarte. La fel, un imam nu trebuie să fie departe de uitare, de greșeli și trebuie să fie concentrat.”2


Datorită infailibilității imamilor lor, învățații Shia, printre care şi imamul Khomeini, cred că învățăturile imamilor lor au același statut precum Coranul. Ei cred aceasta deoarece imamii lor sunt „mai presus de uitare”3. Este suficient să facem o trecere prin conținutul cărții Al-Kafi a lui Al-Kulayni pentru a da peste această idee. Al-Kulayni spune în cuprins:


1 Al-Majlisî, Bihâr Al-Anwâr, 26:82; și Al-Kulaynî, Usûl Al-Kâfî, 21:260-263.


2 Muhammad Ridâ Al-Mudhaffar, `Aqâ’id Al-Imamîyah, 95.


3 Ayatollah Khomeini, Al-Hukûmah Al-Islâmiyyah (Guvernul Islamic), pp. 91, 113.


33


♦ Imamii au toată știința ce le-a fost dată profeților și îngerilor.


♦ Imamii știu când vor muri și nu mor decât atunci când doresc aceștia.


♦ Imamii știu tot ce a fost și ce este și tot ce ar fi putut să fie, dar nu a fost, nimic nu le este ascuns lor1.


♦ Imamii cunosc toate cărțile revelate în limbile în care au fost revelate.


♦ Atunci când imamii vor avea putere, ei vor judeca așa cum profetul Dawud (David) făcea, ei nu trebuie întrebați despre evidențele judecății lor.


♦ Nimeni nu a adunat tot Coranul în afara imamilor.


♦ Singurul adevăr știut de oameni este doar cel învățat de imami, orice altceva ce nu vine de la ei este fals.


♦ Pământul întreg se află în mâinile imamilor.


Un alt exemplu de exagerare


În cartea lui, Hayatul-Qulub (Viețile inimilor), Al-Majlisi scrie că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) stătea odată, în timp ce Al-Husayn stătea pe piciorul său drept, iar fiul său, Ibrahim, pe cel stâng. Îl săruta întâi pe unul și apoi pe celălalt. Îngerul Jibril (Gabriel) a fost trimis și a spus: „Cu adevărat, Domnul tău m-a trimis să-ți zic că ei nu pot trăi în același timp; alege-l pe unul dintre ei și sacrifică-l pe unul pentru celălalt.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie


1 Khomeini spune „Nu ne imaginăm că toți Imamii ar putea să uite sau să fie neglijenți, credem că aceștia înglobează tot binele Musulmanilor.”


34


asupra sa!) s-a uitat la fiul său Ibrahim și a plâns. Apoi i-a spus lui Jibril: „L-am sacrificat pe Ibrahim pentru Al-Husayn și sunt mulțumit cu moartea lui Ibrahim, pentru ca Al-Husayn să poată trăi și prospera.”1


Asemănarea cu creștinii: ispășire și pedeapsă


Exagerările shiiţilor cu privire la imamii lor i-au făcut să creadă că loialitatea pentru imamii lor este mai importantă decât rugăciunea, postul, oferirea zakat-ului (dania anuală obligatorie) și pelerinajul la Mecca. Al-Kulayni relatează că Abu Ja’far a spus „Islamul este construit pe cinci lucruri: rugăciunea, zakat-ul, hajj-ul, postul și loialitatea pentru familia Profetului.”2 Cineva l-a întrebat: „Care dintre aceste lucruri este mai important?” El a răspuns: „Loialitatea pentru familia Profetului.”3


Învățați Shiiţi spun că oricine își declară loialitatea faţă de familia Profetului va fi dintre oamenii Paradisului. Nu contează ce a făcut în această viață. Mai mult, aceștia susțin că imamul Ja’far As-Sadiq a spus: „Allah a scris o carte cu 2000 de ani înainte de a crea toate lucrurile și aceasta rămâne la El sub Tronul lui. (Spune) «O, Shia ai familiei lui Mohammed, v-am iertat chiar înainte să nu Mă ascultați. Oricine vine fără să fi negat imamatul familiei lui Mohammed, îl voi accepta în


1 Al-Majlisî, Hayâtul-Qulûb, 2:593.


2 În cărțile shia, se numește wilayat


3 Al-Kulaynî, Usûl Al-Kâfî, 2:18-20; de asemenea Al-Majlisî, Bihâr Al-Anwâr, 68:83-97 (capitolul este intitulat "Nicio faptă nu este acceptată decât cea făcută cu loialitate pentru Familia profetului").