articole



Ce a spus Profetul Isus (Pacea fie asupra sa!) cu privire la Crăciun?





] Romana – Romanian – روماني [





 





 





 





 





 





 





 





 





 





 





 





Traducere:





EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)





& Oana Mariam





 





 





 





2014 - 1435









 







 





 





ماذا قال المسيح عليه السلام عن الكريسماس





« باللغة الرومانية »





 





 





 





 





 





 





 





 





 





 





 





ترجمة: المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية





& وانا مريم





 





 





 





 





 





2014 - 1435









 









În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător





 





Toată lauda I se cuvine lui Allah Preaînaltul şi toate





binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed,





 asupra familiei sale, companionilor săi şi asupra tuturor celor





care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah





Cel Atotputernic să aibă milă de ei în





Ziua Judecăţii





               





 





 





 





 





 





 





 





          Experienţa Crăciunului





            Bradul perfect de Crăciun a fost cumpărat. Ornamentele şi luminiţele strălucitoare sunt aşezate la fereastră. Magazinele sunt pline de „vânătorii” de cumpărături pe care să le ofere drept cadou mai departe şi de cei mici care îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun.





          Ocupat cu această febră a Crăciunului, te-ai întrebat vreodată dacă Isus sau Biblia au vorbit despre acest lucru?





          Opreşte-te asupra următoarei analize asupra Crăciunului şi meditează cu privire la aceasta, iar Adevărul va deveni din ce în ce mai clar.





 





          Are Crăciunul vreo evidenţă biblică?





          Cuvântul „Crăciun” nu apare deloc în Biblie. Ea nu spune nimic cu privire la sărbătoarea Crăciunului, cu excepţia unui singur lucru: decorarea bradului. Această carte sfântă a creştinilor critică obiceiul împodobirii bradului:





          „Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane ca să nu se clatine.” [Ieremia, 10:3-4]





          Păgânii europeni din epoca precreştină credeau în mod superstiţios că împodobirea bradului are puteri protectoare speciale. Mai mult decât atât, împodobirea bradului de Crăciun a apărut prima dată abia în secolul al XVII-lea, în Strasbourg, Franţa, de unde s-a răspândit apoi în Germania, Marea Britanie şi apoi în SUA. În Enciclopedia Compton, ni se spune:





          „Adorarea bradului era un obicei comun printre cavalerii teutoni şi printre popoarele scandinave din nordul Europei înainte de convertirea lor la creştinism... Coloniştii germani au introdus obiceiul împodobirii bradului de Crăciun pe care l-au introdus ca obicei coloniilor americane din secolul al XVII-lea. Însă, în secolul al XIX-lea, acest obicei era unul extrem de răspândit.” (Enciclopedia Compton, Ediţia din 1998)





 





          S-a născut Isus pe data de 25 decembrie?





          În Biblie nu este menţionată nici data de 25 decembrie şi nicio altă dată cu privire la naşterea lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!). Abia în anul 530 e.n., călugărul Dionysus Exigus a fixat data de 25 decembrie ca dată a naşterii lui Isus. Enciclopedia Britannica spune:





          „El a datat în mod greşit naşterea lui Hristos, ca fiind data de 25 decembrie 753, bazându-se pe sistemul roman (care sărbătoreau aceasta la 754 de ani după ce Roma a fost fondată).” (Enciclopedia Britannica, Ediţia 1988)





          Această dată a fost aleasă pentru a păstra sărbătorile care erau deja stabilite de credinţele păgâne. Romanii păgâni sărbătoreau data de 25 decembrie ca zi de naştere a „zeului luminii”, Mithra:





          „În secolul al doilea e.n., el (mithrianismul) era mult mai răspândit de-a lungul Imperiului Roman decât creştinismul, cu care avea numeroase asemănări.” (Enciclopedia Concise Columbia, Ediţia 1995)





          Alţi zei păgâni născuţi pe data de 25 decembrie au fost: Hercule, fiul lui Zeus (la greci), Bachus, zeul vinului (la romani), Adonis, zeul frumuseţii (la greci) sau zeul Freyer (la păgânii greco-romani).





 





 





          Ce se ştie despre Moş Crăciun?





          Dacă nişte popoare care nu au trăit pe acest Pământ vor veni aici în această perioadă, vor considera fără îndoială că sărbătoarea Crăciunului este ziua de naştere a lui Moş Crăciun. Termenul de „Moş Crăciun” nu apare nicăieri menţionat în Biblie.





          Oricum, Moş Nicolae (Moş Crăciun) a fost o persoană reală, un episcop născut la 300 de ani după naşterea lui Isus. Potrivit legendei, el era deosebit de bun şi ieşea noaptea pentru a împărţi cadouri celor nevoiaşi. După moartea sa, la data de 6 decembrie, şcolarii din Europa au început să sărbătorească această zi în fiecare an. Mai târziu, regina Victoria a fost cea care a schimbat celebrarea acestei zile de pe 6 decembrie cu seara zilei de 24 decembrie.





 





          Obişnuia Isus sau apostolii săi să celebreze Crăciunul?





          Dacă Isus şi-ar fi dorit ca cei care îl urmau să celebreze Crăciunul, el însuşi ar fi făcut acest lucru alături de apostolii care l-au urmat. În Biblie, nu există nicio menţionare cu privire la faptul că vreunul dintre apostolii săi ar fi celebrat ziua de naştere a lui Isus aşa cum obişnuiesc creştinii să facă în zilele noastre.





          „Biserica nu a sărbătorit acest eveniment al Crăciunului până în secolul al IV-lea.” (Enciclopedia Grolier)





          Astfel, puteţi observa că nici Biblia, nici Isus sau apostolii săi nu au spus nimic cu privire la celebrarea Crăciunului, care în prezent înseamnă muzică, comercializare şi cheltuială extravagantă, departe de orice relevanţă spirituală.





          Haideţi să analizăm acum adevărata persoană a lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), în lumina Bibliei şi a Islamului.





 





          Ce spune Isus despre el însuşi?





          În multe locuri din Biblie, Isus spune referindu-se la sine ca Profet:





          „... Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.” [Matei, 13:571





„Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim.” [Luca, 13:33]





 





   Isus a primit Revelaţia Divină





    În mod similar, Isus Hristos, ca Profet, a primit Revelaţia de la Dumnezeu:





   „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu...” [Ioan, 8:40]





 





   Isus s-a rugat Domnului său





    „După ce a dat drumul noroadelor, (Isus) S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte...” [Matei, 14:23]





   Astfel, se naşte întrebarea: Dacă Isus era Dumnezeu, cui se ruga el?





 





   Isus a pus semnul egalităţii între el şi oameni





   Isus a pus semnul egalităţii între el şi ceilalţi oameni în ochii lui Dumnezeu:





   „... spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” [Ioan, 20:17]





   Dumnezeu nu poate avea un Dumnezeu, însă Isus avea un Dumnezeu! Mai mult decât atât, în Evangheliile referitoare la Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) se vorbeşte despre el ca „fiul al omului” mai mult de 85 de ori şi nicăieri nu i se spune în mod explicit Dumnezeu, sau fiu al lui Dumnezeu, sau fiu născut al lui Dumnezeu.





 





   Isus a predicat despre Unicitatea lui Isus





   Isus Hristos, ca un adevărat Profet al lui Dumnezeu, a învăţat oamenii despre monoteism. Atunci când a fost întrebat cu privire la „primele porunci primite”, Isus le-a răspuns:





   „...Cea dintâi este aceasta: «Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn.»” [Marcu, 12:29]





   „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” [Ioan, 17:3]





 





    Profeţii lui Dumnezeu





    Dumnezeu, prin Mila Sa, a trimis numeroşi Profeţi de-a lungul istoriei, pentru toate comunităţile, pentru ca aceştia să îi ghideze şi să le fie modele. Dintre aceştia, menţionăm următorii Profeţi: Noe, Avraam, Ismael, Isaac, iacob, Moise, Isus (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi ultimul dintre Profeţi, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei toţi au fost trimişi cu acelaşi Mesaj de bază: credinţa în Unicitatea lui Dumnezeu, care nu are parteneri, fii dau fiice.





   Credinţa în Unicitatea lui Dumnezeu, în esenţa sa, aşa cum a fost predicată de către toţi Profeţii (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost mai târziu distorsionată de o parte a omenirii, care au numit aceste devieri ca fiind „religii”. Ei au părăsit adorarea unui Dumnezeu Unic şi Adevărat, pe care l-au înlocuit cu adorarea altor oameni, unor animale sau a focului. Pentru a purifica întreaga omenire, Dumnezeu l-a trimis pe ultimul Său Profet, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ca un ghid pentru întreaga omenire şi ca pecete a Profeţilor, iar lui i-a revelat Dumnezeu ultimul Său Mesaj, Coranul:





   „Ei îi iau pe rabinii şi pe călugării lor, precum şi pe Mesia, fiul Mariei, ca Domni în locul lui Allah, în vreme ce li s-a poruncit să nu adore decât un singur Dumnezeu, în afara Căruia nu este [alt] Dumnezeu. Mărire Lui! El este deasupra celor pe care-i asociază Lui!” [Coran, 9:31]





          Ascultarea şi adorarea unui Dumnezeu Unic stă la baza Islamului. Întregul Coran a fost memorat de către milioane de musulmani din întreaga lume, iar acesta este păstrat de Allah Însuşi, aflându-se departe de orice schimbare, aşa cum s-a întâmplat cu toate Scripturile anterioare.





 





   Care sunt învăţăturile pe care Islamul le aduce?





    Islamul cheamă oamenii la adorarea unui Creator Unic, Omnipotent (Allah în limba arabă). De asemenea, el învaţă oamenii despre egalitatea dintre ei în faţa lui Allah, dincolo de diferenţele superficiale de rasă sau naţionalitate. În Islam, nu există noţiunea de superioritate între albi şi negri şi invers. Orice întrerupere armonia socială şi îi depărtează pe oameni de la adorarea Adevăratului Dumnezeu este neplăcută în Islam. De aceea, în Islam se vorbeşte despre răul produs de alcool, droguri, relaţiile extraconjugale, jocurile de noroc etc. Această Religie îi sfătuieşte pe oameni să stea departe de toate acestea, căci ele sunt lucruri pe care Satana le aduce. Mai mult decât atât, Islamul prevede instrucţiuni cu privire la relaţia persoanei cu Dumnezeu, la relaţia acesteia cu familia sa şi cu întreaga societate. Astfel, nici nu aspect al vieţii individului nu este în afara sferii călăuzirii aduse de către Allah (Dumnezeu).





 





   Născuţi fără păcat!





   Islamul ne învaţă că fiecare copil este născut fără păcat, cu o inimă pură şi cu un instinct primar care recunoaşte Unicitatea lui Allah. Mai târziu, părinţii sau mediul sunt cei care îl determină pe acel copil să Îi asocieze parteneri lui Dumnezeu (în forma zeilor multipli) sau să Îl respingă pe Dumnezeu în totalitate.





 





    Niciun intermediar





    Nu există niciun intermediar între Dumnezeu şi om. Nu este nevoie de vreunul, deoarece Allah este Atoatecunoscător, El poate asculta şi răspunde Rugăciunilor sincere, indiferent de starea şi de locul nostru.





   Salvarea omului provine din supunerea totală în credinţa pură în Unicitatea lui Dumnezeu şi urmând Călăuzirea Sa revelată în Coran şi nu prin jertfa indirectă a unei persoane nevinovate. Astfel, Islamul este o religie raţională, bazată pe dreptate şi pe răspunderea proprie pentru faptele făcute şi nu pe nedreptate şi pe doctrine misterioase formulate de către oameni. Islamul prevede soluţii pentru toate „bolile” care afectează umanitatea. Un exemplu al modului în care Islamul acţionează în privinţa rasismului, una dintre aceste „boli”, este oferit mai jos.





 





   Islamul a oprit rasismul





   În Islam, superioritatea unei persoane asupra celeilalte nu este bazată pe rasă, statut economic sau naţionalitate, ci pe actele de evlavie şi pe trăsăturile de caracter exemplare. Allah spune despre aceasta în Coranul cel Glorios:





   „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi...” [Coran, 49:13]





   Acelaşi lucru a fost spus şi de către Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):





„... Niciun arab nu este superior în faţa unui nearab şi nici o persoană de culoare roşie nu este superioară unui alb. În acelaşi mod cum, niciun alb nu este superior unei persoane de culoare albă, decât în ceea ce priveşte evlavia şi supunerea în Faţa lui Allah.” (Ahmad)





   După ce a studiat despre Islam, Malcom X (activist pentru drepturile umane)a devenit musulman. El a remarcat:





   „... America trebuie să înţeleagă Islamul, deoarece aceasta este singura religie care poate eradica problemele sociale ale rasismului...”





   Coranul a fost revelat în limba arabă, însă traducerea sensurilor sale este disponibilă în limba engleză şi în toate limbile nearabilor. Astfel, Islamul nu este doar Religia Orientalilor sau a arabilor, ci este o religie universală, revelată pentru întreaga omenire.





   Vă invităm pe toţi să cunoaşteţi mai multe despre Islam, studiind această Religie cu mintea deschisă. Nu urmaţi în mod orbesc influenţele păgâne care ne înconjoară. Dumnezeu ne-a oferit mintea, care este un dar minunat, pentru a căuta şi accepta Adevărul, ştiind că în Ziua Judecăţii vom da socoteală cu privire la credinţa şi la faptele noastre. Nu întârzia momentul salvării tale.





   Fii bine-venit în Islam!





 





 





 





 



Articole recente

Bârfa (și pericolul p ...

Bârfa (și pericolul pe care îl presupune aceasta pentru un nou musulman)

DREPTURILE ANIMALELOR ...

DREPTURILE ANIMALELOR ÎN ISLAM 2

DREPTURILE ANIMALELOR ...

DREPTURILE ANIMALELOR ÎN ISLAM 1

Lovirea femeii este i ...

Lovirea femeii este interzisă în islam 2